Amintiri dragi de cand eram la Liceul Teoretic “ION CREANGA” din Bucuresti
Imi aduc aminte cu mare drag de perioada liceului, fiindca acolo am avut profesori de nota zece si niste colegi deosebiti.
Va voi povesti o intamplare haioasa din timpul clasei a unsprezecea. Era in toamna lui 1994. Dirigintele meu, care imi era si profesor de limba si literatura romana, domnul inspector Gheorghe Mitrache, ma anuntase sa ma pregatesc de drum, sa imi anunt parintii ca urma sa ne deplasam la Targu Mures, impreuna cu alti olimpici, pentru a sustine examenul la limba si literatura romana acolo, in cadrul olimpiadei pe tara. Cand am auzit aceasta, m-am si bucurat, dar m-am si intristat. Acolo, trebuia sa merg singura, insa eu nu mai fusesem lasata nicaieri singura pana atunci. M-am dus acasa, le-am spus parintilor ca fusesem desemnata sa reprezint liceul la faza pe tara la romana, insa tatal meu nu a fost de acord ca eu sa plec din Bucuresti. Au urmat cateva zile de discutii telefonice intre tatal meu si dirigintele clasei, vizite la scoala si, nu stiu prin ce minune, tatal meu s-a lasat convins. Asadar, am inceput iarasi sa repet materia si sa-mi fac din timp bagajul. Eram foarte emotionata : era, practic, intaia data cand trebuia sa am grija de mine singura si sa ma concentrez sa obtin iarasi o nota mare, pentru a nu-mi dezamagi profesorii, colegii si parintii.
A sosit si ziua plecarii. Drumul a fost frumos, insa obositor, asa ca ne-am odihnit. Examenul a avut loc a doua zi, la pranz, dupa care … ce idee credeti ca mi-a venit ? Am luat cateva fete, pe care le cunoscusem cu doua saptamani in urma, la pregatirea de dinaintea olimpiadei, pregatire ce avusese loc la Liceul “Zoia Kosmodemianskaia”, unde am avut ocazia sa-l cunosc si sa invat lucruri noi legate de hermeneutica si limba romana pe criticul literar, domnul profesor Ion Dodu Balan.
Ne-am plimbat prin Targu Mures, am vizitat si Gradina zoologica, apoi mi-a venit ideea sa intru intr-un coafor. Aveam parul pana la jumatatea spatelui. Nu stiu ce mi-a venit ca m-am auzit spunandu-i unei doamne ca vreau sa ma tunda baieteste. Zis si facut. Nu-mi statea rau deloc, ba din contra. Mai fusesem tunsa asa. Fiecare fata si-a facut cate ceva: doua si-au facut manecure, altele si-au tuns bretonul si varfurile. Si ne-am intors la hotelul unde eram cazate. Pe la ora 18 si jumatate, trebuia sa ne reunim cu profesorii si colegii, fiindca veneau si cativa reporteri de la ziarele locale sa ne puna cateva intrebari legate de impresiile de calatorie si despre examenul in sine. M-am trezit si cu microfonul la gura si nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut, a doua zi, cele trei fraze spuse de mine scrise intocmai intr-un ziar pe care-l pastrez si astazi cu mare grija spre a-l arata si copiilor mei.
Cel mai haios moment a fost acela cand, auzindu-l pe profesorul meu de limba romana (care statea intr-un cadru profesoral, savurandu-si cafeaua si tigara la o masa, la cca. doi metri de mine), intreband-o pe o alta doamna profesor: „Dar Anca unde este? Stiti ceva? Ca n-am mai vazut-o de la examen.” Auzind asa, fetele m-au aratat de-ndata zicand: „Uitati-o, este aici! A fost cu noi in oras.” si fetele izbucnira in ras. Dumnealui, cu privirea foarte uimita, se intoarse catre mine, nerecunoscandu-ma: „Anca, tu esti? Dar parc-aveai parul lung. Ce-ai patit? Te-ai tuns? Iti sta bine. Bravo! Dar ce vor spune ai tai?” Si parintilor mei le-a placut tunsoarea de baietel.
Nu voi uita niciodata intamplarea aceea si mirarea profesorului meu, omul de la care am invatat atatea lucruri de baza frumoase si folositoare si care mi-a servit drept model spiritual si intelectual.
Comentarii
64 Comentarii la “Amintiri dragi de cand eram la Liceul Teoretic “ION CREANGA” din Bucuresti”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
O intamplare frumoasa, desi cred acesta a fost primul drum spre maturizare. Si cred ca parintii tai au inteles asta, de asta s-au lasat convinsi asa greu…
ce idei mai au adolescentii …
frumosi ani de liceu
Si eu abordam diferite schimbari de look in liceu.
amintiri placute
Tatal meu a fost intotdeauna pentru tunsoare tip baietel si mare dreptate avea!!! Nu suporta sa ma vada nici cu parul in ochi. Mereu erau discutii cand apaream “cu late”. Si acum mare dreptate-i dau: nu o las pe fata cu parul in ochi, ba chiar am tuns-o sa i se regenereze si sa i se-ndeseasca parul. Ar fi pacat sa fie domnisoara de 16-18 ani cu 3 suvite-n cap. Si pe cel mic il voi tunde la 0, poate-i lasam putin par in fata, mai ales ca vin caldurile …
La copii, parul le mananca din Ca si nu numai, iar eu aveam lipsa de Ca., de exemplu. Pe de alta parte, parul atrage energii negative si tot praful … este si greu de intetinut cand esti la scoala.
Mama insa … ma vroia cu parul lung, mereu cu cercei, etc., ceea ce eu nu suportam!
Deci, tot raul spre bine. Schimbarea de look mi-a redat si-o noua perspectiva asupra viitorului: cand am plecat din Bucuresti, mi-as fi dorit sa dau la Medicina, iar cand m-am intors de la Tg. Mures … eheee!!! eram hotarata sa dau la Litere, ceea ce s-a si intamplat!
Si uite-asa … energia anumitor locuri te schimba!
foarte frumos…
Super faza cu: „Anca, tu esti? Dar parc-aveai parul lung. Ce-ai patit? Te-ai tuns? Iti sta bine. Bravo! Dar ce vor spune ai tai?”
Am citit multe povesti. Parca cu totii retraim momente din liceu cu emotie in suflet.
Frumoase amintiri!
frumoase amintiri
Frumoase amintiri!
O tunsura schimba infatisarea noastra.
felicitari pentru curaj
Si eu m-am tuns baieteste cand eram in liceu si m-a certat toata lumea. De atunci n-am mai repetat experimentul.
schimbare de look via Targu Mures
ce idei trasnite mai aveati
da chiar ca schimbare radicala!
da chiar ca -i buna initiativa!eu nu as fi avut curaj!
iti trebuie ceva curaj sa-ti schimbi look-ul
amintiri frumoase
Mie intotdeauna mi-a placut sa am parul lung, nu cred ca m-as tunde baieteste vreodata.
Cred ca odata cu schimbarea de look, un pic s-a schimbat si starea de spirit, erai mai increzatoare in tine insuti!
frumosi ani de liceu
frumoase amintiri ce nu vor fi uitate
idei trasnite si frumoase amintiri
Ai frumoase amintiri si profesori minunati.
curat curaj…nu am putut s ma tund asa drastic niciodata:0
Ma bucur pentu tine ca ai participat la olimpiada si ca ai profesori de nota 10.Si eu am purtat parul lung ,dar dupa primul an de liceu l-am taiat scurt baieteste.
amintiri foarte frumoase!
frumoasa intamplare , foarte bine ales si locul pentru olimpiada de limba si literatura romana – Targu Mures
felicitari pentru rezultate!
frumoase amintiri
intamplari din liceu ce nu le vom uita
felicitari pentru curajul de a-ti schimba look-ul!
frumoase amintiri
Pacat de parul tuns dar te-ai scos ca iti statea bine!
foarte frumos!
felicitari pentru poveste si pentru frumoasele amintiri
Misto.Super tare.Schimbare de look instantaneu.Si eu de fiecare data cand vroiam o schimbare ma duceam si ma tundeam sau imi vopseam parul. Bv pt curaj si initiativa.
Oare de ce erau baietii impotriva tunsului, nu am inteles niciodata?!
nu contează cât de lung am părul……….asta le place să spună
important de cât şi cum gândesc
Foarte frumoasa amintire….bine ca nu s-au suparat parintii ca te-ai intors baietzel…
amintiri ce nu se uita.
Amintirile ne raman…timpul nu mai poate fi intors.
corect si pacat tare as vrea sa mai fiu in liceu
da e frumoasa povestea ta, mai ales faza cu taiatul parului.SI EU PRACTICAM ACEST TIP DE TUNSOARE .
TINEAM PARUL LUNG CATIVA ANI SI INTR O ZI GATA CU EL LA TUNS SI TOT SCURT DE TOT IL TUNDEAM
FELICITARI PENTRU REALIZARILE SCOLARE .
pentru toti anii de liceu vor ramane perioada de neuitat
asa pacat acum cand ne gandim ca au fost prea putini
)
Frumoase amintiri! Intr-adevar, comportamentul si profesionalismul profesorilor ne pot influenta personalitatea, mai ales in perioada aceasta, a liceului.
bine ca ai tai nu au avut nimic impotriva schimbarii de look .
asta mai trb sa o si “pedepseasca” pentru o tunsoare =))
Ai fost norocoasa sa ai asemenea profesor. Conteaza foarte mult cine iti indruma pasii in viata. Eu datorez dragostea mea pentru limba si literatura romana profesoarei de romana din scoala generala. Imi aduc aminte cu mare drag de ea. Frumoasa faza cu tunsura, e interesant sa privesti reactiile celor din jur. Si eu aveam intr-un timp parul lung, cu permanent, si ca sa mi se regenereze l-am tuns baieteste. Cand m-am intalnit cu prietena mea s-a speriat ca nu se astepta la asa schimbare.
Frumoase amintirii! Buna initiativa, schimbare de look felicitarii!
da
)