Crezi ce zic altii?

E bine sa te iei dupa ce iti spun altii sau e mai bine sa astepti rabdator sa-ti faci propriile opinii? E intelept sa te iei dupa recomandari, dupa etichetari, dupa catalogari?

Am avut o perioada din viata in care luam de buna orice parere a cuiva despre altcineva, fie ca mi se spuneau lucruri bune, fie rele. Ma intalneam cu oameni pe care apoi nu mai reuseam sa ii cunosc niciodata cu adevarat, pentru ca porneam intotdeauna la drum cu idei preconcepute despre ei. Mi se spunea ca sunt buni, iar eu vedeam doar fapte generoase in gesturile lor banale. Sau mi se spunea ca nu sunt de incredere, iar eu ii priveam cu suspiciune, chiar daca erau, de fapt, persoane cumsecade.

In anii aceia am trecut pe langa multi oameni care mi-ar fi putut fi prieteni de nadejde - pentru ca ma luasem dupa gura lumii si-i priveam mereu cu aer si ganduri banuitoare. In schimb, ingaduiam langa mine tot felul de indivizi dubiosi, numai pentru ca fusesem gresit informata cum ca merita sa imi las viata, sau serviciul, sau afacerea, pe mainile lor. Si pentru toate acestea a trebuit sa platesc.

Dupa ce mi-am luat portiile de amagiri si dezamagiri, m-am invatat sa judec singura. Sa stau sa privesc bine si sa observ cum reactioneaza cei de langa mine, ca sa stiu daca ma pot baza pe ei sau nu. Sa las deoparte ideile preconcepute si sa ma ambitionez  sa descopar de una singura oameni buni, pe care apoi sa-i iau mai departe in drumurile inimii mele.

E mai simplu sa crezi si sa gandesti de rau despre necunoscuti, decat sa pornesti de la premisa ca poti descoperi o faptura de toata isprava in orice semen al tau. Pare mai prudent si sa fii pregatit pentru dezamagiri, chiar daca ai pornit crezand ca nu vei putea fi inselat, tradat sau mintit. Dar eu cred ca e important sa reusesti sa iti faci tu propriile pareri. Sa inveti sa judeci singur si sa nu te lasi ghidat orbeste, prosteste, de parerile altora. Fiindca fiecare dintre noi poate gresi. Fiindca fiecare dintre noi poate minti. Fiindca suntem subiectivi, si unici, si niciodata indeajuns de intelepti cat sa avem dreptul de-a spune altora ce sa creada, ce sa faca si, mai ales, ce sa simta.