Uita cineva acuzatiile?
Exista un sistem juridic care, teoretic, te absolva de vina, dupa cate un proces lung si istovitor, daca acuzatiile s-au dovedit nefondate. Si exista si un sistem moral care te face iertat, oricat de mari si de reale ti-ar fi vinile. Dar uita cineva relele care au fost spuse ori, si mai rau, facute?
Cei care au trecut prin cate un scandal public stiu ca, de fapt, nimeni nu mai uita acuzatiile. In zadar ne straduim sa publicam pretutindeni sentintele binevoitoare. Oamenii retin ceea ce le este mai placut aducerii aminte. Informatia care, la o adica, sa poata declansa o barfa suculenta. ‘Nu degeaba a fost acuzat cutare de… Chiar daca l-au absolvit, nu iese fum fara foc”. Asa ca am retinut cu totii ca Michael a fost pedofil, ca Edmond Dantes era hotoman, ca Marius Moga a facut plagiat si ca Alba-ca-Zapada era prea lacoma, si nu s-a abtinut de la mar.
Suntem setati sa tinem minte relele pe care le-am auzit sau care ni s-au spus, desi uitarea ne-ar izbavi de multe convulsii, de multe nefericiri, de multe cosmaruri. Eu nu pot sa uit cuvintele grele pe care mi le-a azvarlit cineva, cu furie sau cu dreptate, si chiar daca ma port ca si cum le-as fi uitat, nelinistile ma hartuiesc in vis si ma condamna la cearcane si deznadejde. Raspund zambind si necunoscutilor care ma iau la intrebari, pe strada sau pe bloguri, dar si celor care ma condamna indraznind sa ma priveasca in ochi. Dar apoi ma infurii de nedreptatea care mi s-a facut, ma prabusesc de durerea amenintarilor pe care niciun dusman nu le-ar fi meritat, cu atat mai putin cineva drag, si inteleg, inca si inca o data, ca nu avem dreptul sa ne jucam cu vorbele.
“O fapta rea o indrepti cu o fapta buna”, spunea Ileana Vulpescu. “O vorba rea n-o indrepti cu nimic”. Mi-a citat gandurile scriitoarei un om care mi-a scris cele mai frumoase cuvinte din lume, acelasi om care mi-a spus, privindu-ma in ochi, ca nu a existat niciodata. Dar asta este o alta poveste…
iertam,dar trebuie sa si uitam
iertam ,dar trebuie sa ne straduim sa si uitam sa fim impacati cu noi insine
de multe ori iertam dar nu din tot sufletul si nu uitam ce ne a durut
nu degeaba se spune, ierti, dar nu uiti! normal ca uiti mai greu sau chiar deloc in cazul in care esti acuzat pe nedrept!!!
Dumnezeu a dat uitarea, dar…
Daca sunt facute aiurea, fara a fi fondate,acuzatiile nu le pot uita in vecii vecilor!
e mai greu cu iertarea
Uneori vorbele dor mai mult decat faptele,eu nu pot uita niciodata vorbele grele aruncate spre mine.
cred ca atunci cand ti-e drag cineva, uiti.
eu nu pot uita, nu ..lasa urme prea adanci!
Daca noi nu putem ierta, nici altii nu vor putea sa ne ierte. Uitarea se va asterne peste ani, in timp…
La acest subiect mi-au venit in minte urmatoarele versuri ale lui Mihai Codreanu:
Isus veni şi-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic şi suav apus…
Si-am stat în casă singur cu Isus…
Si-afară era blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus
Să-l bată-n cuie pe Golgotha sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Si mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,
Ca să-şi sporească cu treizeci arginţii.
Apoi, plecând. Din prag mi-a spus aşa:
„Comoara sufletului, ca şi-a minţii,
E să iubeşti pentru-a putea ierta”.
eu nu uit niciodata!
daca cineva a apucat sa arunce cu laturi, oricate scuze isi prezinta apoi, nu pot uita…choar daca trec peste..
da, latram prea usor cu mizerii, prea facil
iert,dar nu uit!
eu nu pot sa iert si nici nu pot sa uit poate gresesc dar asa sint eu
mai bine iertam
parerea mea e ca mai bine iertam,chiar daca nu putem ierta
Parerea mea este ca vorba rea este mai usor de iertat decat o fapta rea. Pentru vorba rea exista iertarea, pentru fapta rea deja facuta…