Cand nu faci planuri
Prietena pe care am intalnit-o ieri mi-a marturisit ca prima ei relatie fericita pe care a reusit s-o construiasca este cea prezenta, cu un barbat care locuieste in alt continent decat ea.
Avea si o gramada de argumente: ca le e tot timpul dor unul de celalalt. Ca nu e nevoie sa-si suporte defectele. Ca nu se intalnesc decat atunci cand sunt pregatiti pentru intalnire. Ca in putinele zile pe care le petrec unul cu celalalt nu au timp sa se plictiseasca, sa se gelozeasca, sa se ciondaneasca.
Am intrebat-o, firesc, daca nu e geloasa, iar ea mi-a raspuns ca a trait cinci ani langa un barbat, impartind cu el aceeasi casa, acelasi pat, aceeasi masina, dar ca nu a fost niciodata atat de sigura de partenerul ei cum este acum, cand iubeste un om care locuieste peste Ocean. Ca isi sunt fideli unul celuilalt, ca isi dau zilnic semne de viata si ca isi povestesc tot ce fac, clipa de clipa. Ca el o face sa se simta cea mai iubita femeie din lume si ca stie ca, fiind atat de departe, chiar nu are niciun interes sa joace teatru.
Dar interogatoriul meu a continuat cu intrebarea fireasca legata de planurile lor de viitor. “Nu vreau sa stric nimic”, mi-a argumentat ea lipsa lor de planuri de schimbare. Si desi am invatat la cursurile de comunicare pe care le-am urmat ca nu e recomandat, daca dorim o conversatie profunda, sa punem la indoiala marturisirile interlocutorilor, in mintea mea au vajait o mie de intrebari care asezau iubirea lor sub semnul indoielii- din perspectiva mea.
Cand nu faci planuri intr-o iubire e semn de seninatate si impacare cu povestea ta de dragoste? E semn ca esti sigur pe ceea ce ai si te bucuri de prezentul tau ca si cum ar fi vesnic? Sau, de fapt, te temi sa investesti in ceva despre care, in strafundul sufletului, stii ca nu poate dura?
Eu simt ca as muri daca barbatul iubit ar fi nevoit sau ar alege sa traiasca departe de mine. Eu am nevoie de dragoste fuzionala si de imbratisare perpetua. Eu sunt un om chinuit si nesigur… Daca ar trebui sa ma despart de doua ori pe an de omul vietii mele, cu care ma intalnesc tot de doua ori pe an, probabil ca as rasturna lumile, as desfiinta granitele, as rearanja toate rosturile geografiei si economiei, ca sa dau, totusi, o sansa, iubirii mele.
Dar eu gresesc adesea si sunt pregatita sa imi recunosc, spasita, erorile. Erorile?…
totul la voia intamplari
nbu cred in aceasta poveste. cred ca ei se ascund de viata, in spatele unei relatii inexistente.
nu mi se pare o relatie adevarata.
nu cred in relatii la distanta.
de regula ne facem planuri dar cateodata ne sunt date peste cap
eu nu cred in iubirile la distanta si nici in lipsa planurilor, cred in iubire, cred in dragoste la care se munceste prin construirea unei relatii durabile mai ales dupa ce dragostea se transforma in respect…parerea mea!
E bine sa planifici lucrurile,sa-ti cunosti prioritatile.
Uneori cand nu faci planuri iese totul mai bine si mai frumos.
nu prea imi fac planu` ca tiganu`..traiesc clipa..dar uneori trebuie si un plan micut
mie imi place sa-mi fac planuri
Da, pot spune ca traiesc o poveste asemanatoare cu cea a prietenei tale, e frumoasa, calda, senina. Nici noi nu ne-am facut planuri, asta si pentru ca pe fiecare ne tine pe loc cate ceva in tara in care ne aflam, din cauza asta ne-am propus sa nu ne facem planuri, sa lasam sa curga relatia asa cum este, sa traim clipa, iar daca lucrurile ce ne tin pe loc se vor rezolva si relatia noastra va continua sub aceleasi auspicii, vom vedea. Nu excludem nimic din ecuatia dragostei noastre, probabil va veni si ziua in care ne vom face si planuri, dar pentru moment ne iubim si atat, fara false pudori, fara gelozii, fara neancrederi absurde si daca va fi sa fie si dragostea noastra va rezista departarii ne vom face si planuri, eu sper din toata inima ca va rezista.
totdeauna imi fac planuri
nici eu nu as putea sa traiesc singur, asteptand continuu..
Departarea de persoana iubita te poate intari,iubirea devine mai puternica.
Uneori lucrurile se rezolva de la sine, contrar planurilor pe care ni le facem
mai niciodata nu fac planuri
Iubesc lucrurile facute spontan, de fapt imi iese mai bine nu ma refer la lucruri foarte importante, casatorie, casa si altele, ci la lucruri de genul a organiza o iesire la iarba verde, cand imi programez cu o saptamana inainte…ploua in ziua stabilita sau intervine cine stie ce altceva, dar cand azi e soare si hotaram sa mergem undeva e mult mai ok.
Sunt foarte organizata si totdeauna imi fac un plan pentru care nu precupetesc nici un efort ca sa-l realizez!
se mai intimpla cind te prinde imprevizibilul
parca daca nu iti faci planuri , simti ca nu traiesti .planurile sunt ca visele
Planul facut, se poate schimba in orice moment, in functie de cursul evenimentelor.
E bine sa-ti faci planuri tinand cont de realitate.
E bine sa ai un plan dar cateodata nu se potriveste cu realitatea.
asta depinde si de felul fiecaruia de a fi
E bine sa planifici ce ai de facut atunci reusitele sunt mai mari.
eu zic ca planurile,ca si visele si dorintele…sunt cele care ne tin in viata,eu deobicei daca planific ceva o fac pe viitorul apropiat si nu pe o data exacta,dar daca crezi in fortele proprii,si mai si faci ceva inspre a realiza acel ceva,sigur vei reusi!In ce priveste dragostea de peste continent,hm!Nu as rezista sa-mi stiu sufletul pereche altundeva,decat aproape de mine,nu e vorba de gelozie sau etc,pur si simplu o doresc,tanjesc dupa ea etc.Desi nu am o relatie momentan,deja imi este dor de ea,si chiar daca va fi langa mine,tot o sa o vreau mai aproape,daca ar fi posibil as vrea sa ne contopim precum metalele si sa alcatuim o singura piesa indestructibila:)
nici un plan nu mi-a reusit asa ca mai bine fara
nu fac planuri fiindca nu imi reuseste deloc.
Daca imi fac planuri si nu se realizeaza asa cum mi-am dorit sunt f dezamagita, asa ca prefer sa las lucrurile sa se intample de la sine. sunt scorpion si tot ce nu-mi iese cum am planificat, ma umple de amaraciune.
ce bine ar fi sa ne iasa totul asa cum planuim noi
nu imi fac planuri, de regula
NU IMI PLACE SA IMI FAC PLANURI DIN NAINTE CA SIGUR NU SE INTAMPLA CUM IMI PLANUIESC!
De cele mai multe ori nu imi ie planurile pe care le fac inainte.
Singurul plan pe care ar trebui sa-l avem este acela de a ne trai frumos viata.
O viata frumoasa este ca o floare vesnic inflorita.
eu daca fac planuri imi esueaza majoritatea asa ca mai bine nu fac
Uneori planurile de acasa nu coincide cu planurile de la targ…De aceea uneori e bine sa nu-ti faci planuri…sa vezi ce va urma de la sine…Asta e viata sa cunoastem si binele si raul…si fericirea si tristetea(supararea)
uneori e mai bine sa nu faci
Intamplarea este fiica destinului!orice este posibil.
mai niciodata
Mereu imi fac planuri.Nu as putea suporta distanta si nu cred in astfel de relatii.
Şi eu sunt în aceeaşi situaţie ca şi prietena ta, Alice. Locuim pe continente diferite, dar ne întâlnim în fiecare zi în gând, în fiecare noapte în vis şi o dată la câteva luni, şi în realitate. Nu există fiinţă mai fericită pe pământ decât mine, atunci când ajung în braţele lui, atunci când explodează tot dorul, toată iubirea şi toată dorinţa acumulate de la ultima întâlnire. Atunci nu mai contează nimeni şi nimic şi totul devine magic şi simt că a meritat toată aşteptarea. E drept şi că e foarte trist să călătoreşti mereu singură, să-ţi iei rămas bun în aeroporturi, să simţi că ţi se sfâşie inima atunci când îi dai drumul mâinii lui şi când simţi că fiecare zi petrecută împreună e o cursă contra cronometru, care te duce spre momentul inevitabil al despărţiri, când îl implori să facă ceva pentru a opri timpul! Coincidenţa face că mie mi s-a întâmplat o dată, să mi se oprească ceasul (mi s-a terminat bateria) chiar în momentul îmbarcării…
Sunt multe de spus, dar dacă ar fi să mă întrebe cineva „de ce?”, aş răspunde simplu „pentru că iubesc”
frumos ai scris
aceeasi situatie,aceleasi sentimente,luam viata asa cum ne este oferita,planuri ne facem de multe ori in gand si trist este momentul despartirii dar dorm noapte de noapte cu el in gand si da il iubesc cu toata fiinta mea,din toata inima si astept aceea zi cand o sa putem sta impreuna
si da,fericirea are chipul lui si binenteles a maimuticii mele
Planul meu e sa nu imi fac planuri pe care intuiesc ca nu le voi putea sustine.
niciodata nu am facut planuri
Bine spus ca astfel de situatii te intaresc insa depinde si in ce sens o fac.
E greu sa-mi imaginez o relatie la distanta,nu stiu daca as putea face fata,dar cine stie,sunt situatii si situatii…Nu ne putem imagina ceva cu adevarat pana nu traim noi acea experienta.
toti avem cel putin un plan
cand esti mort
Astfel te situatii te intaresc.
dezvolt cu succes o relatie la distanta cam de 1 an de zile.
dar,avem un plan :sa ne intalnim cat mai des si sa petrecem cat mai mult timp impreuna..asta pana se va indeplini planul cel mare:de-a locui impreuna!:)
se fac planuri!e bine sa-ti faci planuri ..dar cat mai apropiate de “resursele”pe care le detii imediat.
sigur avem un plan daca vrem sa traim