Cand te atinge o aripa de inger
Exista in viata fiecaruia dintre noi bucati de timp care nu seamana cu nimic din ce am trait pana atunci. Exista ore adanci, momente intense, clipe al caror ritm se schimba si se inalta peste regulile obisnuite.
Lucram in redactia unui cotidian si ma ocupam de tot ce putea fi cuprins, cat de cat, de mintea mea isteata. Scriam, de obicei, despre spectacole, festivaluri, concerte, dar, din cand in cand, atunci cand redactia, nu foarte populata, nu mai facea fata nevoilor de zi cu zi, preluam si cate o felie din treburile altor departamente- dupa principiul “daca-i ordin, cu placere”. Am scris de multe ori despre politica si am scris reportaje pe teme sociale. Am facut interviuri nu doar cu vedete, ci si cu medici, cu vraci sau cu crescatori de tipari. Am scris de vreo doua ori si despre meciurile de fotbal, despre cotele apelor Dunarii sau despre efectele deprecierii leului fata de dolar…
Se instapanise bine primavara anului 99 cand am primit, fara sa fiu anuntata dinainte, inca o misiune pentru care ma simteam absolut nepregatita. Venise Papa in Romania. Auzisem, oprindu-ma cate o secunda din alergatura mea de zi cu zi, ca e un eveniment insemnat pentru orice tara. Vazusem agitatia din oras si ma mirase graba cu care, aproape peste noapte, bulevardele Bucurestiului fusesera reasfaltate cum se cuvine. Dar n-as fi putut sa mint spunand ca ma incearca vreo nerabdare sau vreo emotie anume. Preluasem din zbor ironiile legate de papamobil si nadajduiam sa vad doar la televizor cum s-a plimbat teleguta de cristal prin oras.
Asa ca porunca redactorului-sef m-a lovit in moalele ostenelii zidite in oase. Nu ma simteam in stare, dar trebuia sa plec chiar atunci si sa fac un reportaj despre reactia oamenilor la trecerea Papei prin Bucuresti.
“Unde ma duc eu, pe soarele asta?” bombaneam de zor, in timp ce cu o mana scotoceam dupa ochelarii negri si constatam ca nu-i am, iar cu cealalta imi turteam tampla gandindu-ma ca, evident, ma voi umple de pistrui fiindca nu m-am dat cu crema de soare inainte sa plec de acasa.
Nu mai stiu, acum, cate ore am stat sub un soare nemilos, asteptand sa vina masina transparenta. Nu mai stiu nici cate blasfemii am gandit sau am impartasit telefonic celor pe care i-am sunat ca sa-mi mai treaca plictiseala, nerabdarea si ciuda. Stiu doar ca nu aveam in minte ganduri prea cucernice atunci cand, dupa un ragaz nesfarsit al asteptarii, masina s-a apropiat.
Si, totusi, dincolo de momentul intalnirii, amintirile mele au in ele parfum de legenda si de vis trait cu ochii deschisi. Imi amintesc ca era cald, si s-a facut racoare. Ca plangea un copil, si a tacut. Ca era soare ars, si s-a facut lumina lina. Ca era aglomerat, si s-a facut loc pentru toti. Si imi mai amintesc ca bratul cu maneca alba s-a ridicat anume pentru mine, intr-un gest de binecuvantare care mi-a atins obrazul ca si cum si-ar fi luat zborul dintre noi un stol intreg de ingeri.
Asteptasem atatea ore sa scap de corvoada… Nu mai aveam rabdare sa vina mai curand, fiindca voiam sa rad de masinaria ciudata, sa critic imbulzeala fara noima. Numai ca parintele invesmantat in alb a trecut mai departe, iar in multimea amutita de emotie a ramas o dara de dor. Pe drumul pe care il strabatuse s-a intins, ca o trena, o adiere senina si clara, un fosnet delicat si suav. Iar eu, atunci cand intr-o incercare ciudata de a ma dezmetici mai curand, am ridicat mana, sa-mi ating obrazul pe care-l simteam racorit de urma de zbor, am gasit acolo o suvita, subtire, de lacrima…
Cred ca nu mi s-a mai intamplat de atunci sa simt momente atat de intense. Amintirea mea nu a mai asezat, la fel, intr-un cocon de lumina, alte strafulgerari, alte trairi pe care sa le pot scoate fara ezitari din sipetul marilor revelatii. Dar stiu ca exista in viata fiecaruia dintre noi clipe adanci si adevaruri inalte. Exista momente care valoreaza cat ani intregi, ore care pretuiesc, uneori, cat o viata.
Care sunt amintirile voastre legate de cele mai intense momente petrecute vreodata? Care sunt povestile voastre adevarate in care timpul s-a oprit, iar miracolul a izbucnit catre inimi?
Va rog sa imi raspundeti onest si sa scrieti, punandu-va tot harul vostru in joc, povestile clipelor traite in ritmul marilor intamplari. Va astept alaturi, la http://www.coffeechat.ro/momente-intense/, cu premii, cu drag, cu bratele deschise.
sufletul nostru adaposteste uneori sentimente frumoase,dar le ascunde undeva unde le da drumul doar cand se simte singur.
Fiecare dintre noi are ingerul sau.
frumos
momentele unice sunt rare.
intradevar, exista clipe de magie.
da, exista anumite momente intense care ne raman in suflet.
scrii superb esti o fiinta speciala care a trait momente speciale
O intalnire de neuitat. Imi amintesc ca, cu ceva vreme in urma m-am intalnit si m-am salutat cu personajele principale dintr-un film romanesc si desi nu sunt foarte cunoscute decat la noi, m-am laudat la toti prietenii.
exista!
astepti toata viata pentru un asemenea moment
cand intri in biserica, cand te intalnesti cu sacrul , simti aripa.
aripa de inger poate veni oricand, tu trebuie doar sa ai fruntea descretita, ca s-o recunosti..
scrii extraordinar
doamne, alice, cum poti sa scrii de frumos…
frumos articol! cat de important este sa crezi…
superb
Cel mai mult, pe lumea asta iubesc copiii. Pe-ai mei si-ai altora. Sunt innebunita dupa ei
Aripile ingerilor ne ating de cate ori avem nevoie, numai ca noi nu suntem intotdeauna deschisi sa simtim asta
lucruri frumoase ca nasterea bebelui meu
Am citit cu mare placere ce ai scris aici!Frumos!Aripa de inger e totdeauna langa fiecare dintre noi!
Dumnezeu ne da atat cat putem duce;)
Toti avem un inger pazitor chiar daca nu il vedem.
fiind o persoana credincioasa,automat iti merge bine in tot ceea ce faci…
fiecare om are un inger pazitor depinde de noi cum il stim tine aproape
Intodeauna, cand sunt intr-o biserica, mai ales in cele mai dragi sufletului meu, simt protectia divinitatii, doar acolo ma simt coplet aparata de tot raul de afara si, pe moment, uit de tot ceea ce m-a suparat pana atunci.Cand ating icoanele simt ca ma purific.
frumos!
FOARTE FRUMOS!
Cred ca aceste atingeri sunt parte din viata noastra de zi cu zi. Trebuie doar sa ne deschidem sufletul, ca sa le putem simti
Momentele speciale,ca acesta trait de tine,vin fara sa ne anunte,ne iau prin surprindere,dar cat de intens le percepem si cat de greu ne e sa ne imaginam cum ar fi fost viata noastra fara ele!
Daca avem credinta, Dumnezeu ne trimite ingerii lui cei mai buni sa ne protejeze…
credinta inseamna mult
pentru unii e greada ca religia ne paote face fericiti… dar iata ca exista cateva momente din viata noastra cand ceea ce inseamna religie s-a dovedit a fi uimitor.
Am simtit de cateva ori in viata aceasta atingere. O data, insa, am simtit-o foarte intens. E un sentiment unic, care te umple de liniste, de lumina. E ceva ce nu poti uita.
fiecare avem un inger care ne vegheaza de acolo de sus
super sentiment
Atunci cand te atinge o aripa de inger e un moment intens.
Eu o numesc o atingere speciala.Trebuie doar sa crezi.
Ai trait un vis,o legenda si eu as fi vrut sa-l traiesc.
trebuie sa si vrei,….sa si vezi
cand o simti..
eu cred ca o aripa de inger atinge doar pe cei care ajung in rai,locul celor buni si credinciosi
Trebuie doar sa credem si sa fim dispusi sa primim aceasta atingere.
sunt lucruri pe care nu le vom uita niciodata si despre care vom vorbi mereu cu drag
Ceea ce este cel mai frumos cand ti se intampla astfel de lucruri este faptul ca iti raman mereu in minte…si te fac sa te simti implinit sau poate chiar fericit…la cat mai multe momente din acestea pentru fiecare:)
as putea spune ca au fost mai multe astfel de momente, dar totusi in minte imi vin 2: cand am auzit prima data inimioara Dariei la eco si apoi cand am auzit primul ei tipat…
mereu citesc acest articol, foarte frumos.
Uneori poti trai doar alimentandu-te cu astfel de amintiri ale momentelor unice din viata ta.
Felicitari pentru momentul unic pe care l-ai trait!
Fiecarui om ii este dat un inger care sa vegheze asupra lui.
daca as simti o aripa de inger, as crede ca Dumnezeu l-a trimis sa mi dea putere, curaj si sanatate in viata.
Trebuie sa ai incredere fiecare avem un inger pazitor.
Intr-adevar, numai celor care au credinta li se pot intampla astfel de lucruri.