Amintiri …

Stau si ma gandesc la moentele intense din viata mea si imi vine greu sa aleg unul intens, dar si vesel si optimist. Toti avem momente mai putin sau mai mult intense, insa cand trebuie sa le enumeri pur si simplu nu stii ce sa alegi. Primul care imi vine in minte e traznaia mea din copilarie facuta cu prietena mea de joaca, Diana. Cred ca aveam vreo 5 ani, era spre sfarsitul verii, si ce ne-am gandit noi??? Hai sa bem si noi vin (ca-l tot vedeam pe bunicul ca intra in beci si tot zicea ca vinul e foarte bun anul asta), insa trebuia sa facem in asa fel incat sa nu se prinda bunicii. Asa ca ne-am facut planul: ii pazim si cand pleaca de acasa cu diverse treburi intram si beci si dam lovitura; zis si facut. Cum a decurs operatiunea? am intrat in beci, ne-am chinuit sa scoatem cepul butoiului, am baut amandoi un pahar de vin (ne-am cinstit, ca doar … muncisem atat sa scoatem cepul!!!) si apoi … mai pune cepul daca poti. Imaginati-va doi copii, imbracati frumos, cu sosetele albe cu danteluta, care inotau in vin incercand sa puna cepul si … nereusind. Daca am vazut ca nu reusim ce ne-am gandit noi? hai sa dormim putin, sa ne refacem fortele si apoi … poate reusim. Murdari de vin am intrat in casa si am dormit ca bolovanii si cand ne-am “trezit” parintii erau bucurosi ca ne-am trezit (ne pazeau ca pe butelie, aveau de gand sa ne duca la medic, dar cum sa pleci la medic cu copilul murdar tot de vin si care mirosea de la o posta!!!!???) asa ca … am scapat nepedepsiti. Urmarea??? Tot beciul a fost plin cu vin, iar puii de curca (pe care bunica ii tinea acolo ca erau prea mici) beti turta - bine ca nu s-au innecat saracii!!! Alta bocana, facuta bineinteles tot cu Diana, a fost cand am plecat sa ne facem o casa din baloti (se recoltase graul); normal ca am spus ca ne jucam pe langa casa, iar noi am plecat pe camp; am avut de lucru toata ziua, a durat ceva pana ne-am amenajat casa, pana ne-am jucat, asa ca … am uitat sa ne mai intoarcem; urmarea: parintii ne-au cautat tot satul si noroc cu unv ecin care se intalnise cu noi pe camp si care le-a spus parintilor ca ar putea sa ne gaseasca in grau. Cam asa imi petreceam eu verile si … era tare frumos!

Comentarii

17 Comentarii la “Amintiri …”
  1. bocsa spune:

    Eu am copilarit intr-o zona deluroasa unde predomina cultura de pruni.Bunicul meu era sef de povarna si ne lua mereu cu el(pe mine si pe cele doua surori) la facutul tuicii.Vedeam noi ca aveau un ciocanel mic legat cu ata pe care-l umpleau cu tuica picurand din cazan si gustau.Cand nimeni nu era prin apropiere, am facut si noi asa.La un moment dat una dintre surori a inceput sa sughita si deodata a luat-o somnul.Usor ,usor am adormit toate.Ne-am trezit dupa cateva ore bune de somn.Eram in patul paznicului, pazite de bunic.Ne-a fost invatare de minte.

  2. iulia640 spune:

    bravo si dai inainte

  3. ghiocelana spune:

    amintiri din copilarie…frumos

  4. clonaclone spune:

    foarte frumos!

  5. imi place cum povestiti cu nostalgie clipele frumoase.

  6. idontknow spune:

    alcoolisti de mici :))…glumeam

  7. Deea_87 spune:

    amuzanta povestirea! succes!

  8. Horace spune:

    Nostima poveste! Ati putea s-o povestiti si altora la o cafea Jacobs cu alintaroma, ca sa aiba mai mult farmec!

  9. clonaclone spune:

    cred ca toti am facut pozne cand eram mici!

  10. sin elena spune:

    amintiri foarte frumoase si haioase

  11. Phoenix9 spune:

    Frumoase amintirile din copilarie. M-ai facut si pe mine sa ma gandesc la vacantele petrecute in copilarie la bunici. Ce frumos a fost…

  12. andreibv spune:

    hazli intamplari

  13. gabi42 spune:

    Traznai de copil care persista in memorie mult timp,daca ai norocul sa ai memorie fara pauze

Spune-ti parerea

Click on the picture to try another code