Ce e minunat in Romania
Am mare nevoie sa ne amintim impreuna ce este frumos in tara noastra si, nu stiu de ce, simt ca nu doar eu strabat, in zilele acestea, epicentrul aceleiasi deznadejdi.
Sunt sigura ca ne-ar prinde bine tuturor sa ne aducem aminte ce e minunat in Romania. Ma smulg din miezul neputintei mele de om care, parca, nu mai iese la liman, si extrag din memorie cele mai frumoase, mai demne, mai insemnate lucruri care ma fac sa iubesc nebuneste tara mea. Incep o lista pe care va rog sa o continuati, ca sa ne dam, unii altora, putere si zambet.
Delta Dunarii in prag de toamna
Crucea aprinsa pe Caraiman intr-o noapte senina
Manastirile din Moldova
Timisoara indragostirii noastre
Placinta cu visine a mamei mele
Copacul sub care m-am sarutat mai intai
Limba romana, limba tuturor visurilor pe care le-am visat pana acum
Capitele de fan care statornicesc anotimpurile
Casa noastra fericita si prietenoasa din Popesti Leordeni
Valea inverzita a Tarnavei
Maramuresul copilariei barbatului iubit
Luna pe cer - care - trece-asa sfanta si clara
I pak dau stire domniei tale
Cuvantul “dor”…
un articol foarte frumos
frumos articol dupa cum ne ai obisnuit
ma bucur ca ne impartasesti aceste lucruri
taxe anormal de mari, cotizatii CAS din care se cumpara masini pentru directori, nu medicamente pentr spital, spagi, spagi si iar spagi. Ceea ce avem frumos in mare parte nu ni se datoreaza… din pacate. Am pierdut sentimentul patriotic in ultimii 2-3 ani si nu sunt de condamnat pentru ca nici cei care ne conduc nu il mai au, altfel nu se explica nesimtirea care e ridicata la rang de virtute.
M-am bucurat sa vad in lista ta Timisoara :). Sunt de aici si da, sunt mandra de asta. Ma bucur sa vad ca ai amintiri frumoase aici.
As putea sa mai adaug eu Retezatul, valea Oltului sau campiile fara de sfarsit din Oltenia…si mai sunt, dar nu mai stiu acuma.
Da,Romania este o tara frumoasa,dar doar de vizitat,e crunt tot ce se petrece in aceasta micuta tara,care are niste peisaje superbe,am cutreierat tara in lung si-n lat,am vazut o multime de locuri frumoase,dar oamenii mi-au lasat un gust amar,nu oamenii de rand,cei care sunt in conduceri,cei care ar trebui sa reprezinte legea,sunt doar niste oameni conrupti,carora nu le pasa de tine,le pasa de cat le bagi in buzunar,am fost dezamagita total de sistemul care este la ora actuala in Romania si cel care a fost de le revolutie pana in ziua de azi,eu am ales sa plec din Romania din aceasta cauza,poate am fost lasa,poate doar am cautat ceva mai bun pentru mine,dar citesc mereu presa online din tara si imi dau seama ca nu s-a schimbat nimic in bine,poate in mai rau.Dupa anul 2003,cand am trecut prin momente foarte critice in viata mea,incercam sa-mi gasesc linistea mergand la manastiri,intr-adevar acolo imi gaseam linistea, dar a intervenit si acolo ceva ce nu m-am asteptat,la anumite manastiri,nu vreu sa dau nume,prin moldova,se percepea taxa de intrare in manastire,unde s-a mai pomenit ca in casa Domnului ca sa poti intra sa te rogi sa trebuiasca sa platesti? eu stiu ca acolo da fiecare cat il tine buzunarul in cutia milei,nu se poate asa ceva,pacat,avem atatea manastiri frumoase,dar ce folos ca cel sarac nu poate intra in ele ca nu are bani! Pacat,si iar pacat de toate frumusetile acestei tari,oamenii de rand nu se pot bucura de toate minunatiile ei,mi-as dori,ca atunci cand o sa revin in tara,sa se schimbe ceva,cat de mic,sper din tot sufletul!
Stiu ca Romania nu e tocmai tara visurilor sau taramul unde curge lapte si miere, dar cand am fost plecata dincolo, au fost cateva lucrusoare care nu m-au lasat sa stau prea mult timp departe de tara. Iata care ar fi aceseta:
- Brasovul meu drag, in orice anotimp;
- Tampa, toamna cand e rosie ca focul si pe jumatate imbracata in valatuci de nori;
- Rasaritul soarelui si al lunii pe faleza de la Mangalia;
- Toate manstirile minunate din orice colt al tarii, care au daruit un strop de liniste inimii mele involburate si m-au adus cu o treapta mai apropae de Dumnezeu;
- Povestile si basmele romanesti care mi-au prelungit copilaria in adolescenta si care nici acum nu si-au retras vraja din sufletul meu;
- Oamenii cu adevarat minunati pe care i-a avut si ii are inca Romania, oamenii pe care ii vezi in presa, la televizor, in manualele vechi din care am invatat, si care te fac sa fii mandru ca ai avut onoarea sa te nasti pe aceeasi bucatica de pamant si sub acelasi petec de cer cu ei;
- Profesorii care mi-au deschis ochii si mi-au aratat de ce merita aceasta tara, aceasta limba si aceasta religie a noastra sa fie aparata cu pretul vietii (chiar daca in timpurile noastre asta inseamna sa rabdam aici ticalosia vremurilor si a conducatorilor nostri);
- Osemintele celor care au murit luptand sa apere acest picior de plai, limba si religia crestin-ortodoxa, din orice timp al istoriei noastre;
- Imnul “Desteapta-te romane” care n-a fost niciodata mai actual ca in timpurile pe care le traim acum;
- Toti oamenii dragi, familia si prietenii, pe care daca i-as lasa in urma as pierde odata cu ei bucatele din sufletul meu;
E greu sa traiesti in aceasta “saraca tara bogata”; dar cred ca departe de ea, mi-as pierde sensul si rostul; as fi ca un copac dezradacinat si care oriunde ar ajunge cu timpul s-ar usca si ar muri, cu ramurile secate de dorul locului unde s-a nascut. Am incercat sa plec fara sa ma mai uit inapoi, dar m-am intors, pentru ca in alta parte nu sunt eu, nici numele nu-mi suna la fel.
Romania suntem noi..hai sa facem ceva sa fie frumoasa , curata si placuta!
acuma, in septembrie aveti ocazia sa va aratati o parte din iubire fata de tara
http://www.letsdoitromania.ro/
Poate ca sunt 1 milion de motive pentru care ar trebui sa nu ne mai placa Romania dar sunt mult mai multe moive pentru care ar trebui s-o iubim !
Incep lista cu
- casa bunicilor si locurile de basm ale copilariei mele
- colindele , Craciunul si mirosul de cozonaci
- Marea Neagra , marea mea draga doar in fata careia sunt coplesita de emotii
- limba romana , singura limba in care imi pot exprima bucuria , tristetea , iubirea si dorul
- Bucurestiul meu iubit chiar daca uneori insuportabil de aglomerat si zgomotos
- valea Oltului
- Cheile Bistritei
- Delta Dunarii cu a ei Mila 23 unde oamenii traiesc inca frumos si curat sufleteste
- splendidul Brasov unde am intalnit oameni absolut minunati
si lista poate fi lunga , foarte lunga .
Stiu insa un lucru , nu pot sa urasc Romania pentru ca avem un sistem sanitar sub limita acceptabilitatii, un sistem de invatamant deplorabil , un prim ministru idiot si o clasa politica sub orice critica , pot sa urasc si sa detest toate acestea dar nu Romania , tara mea .
/
Doamneeee, frumoasa tara…pacat ca e locuita ! nu mai stiu unde am auzit intelepciunea asta, ca, mai-mai incep sa cred ca asa e; ce-am patit in vacanta asta: eu marg de cativa ani la mare la Eforie Sud, am o gazda buna, e o staiune fara fitze, mancare buna la autoservire, copil fericit pentru nisip-balaceala-si mici suveniruri, asa ca, de ce sa aschimb? mi-am spus….nu ca n-as visa la 5* la Bulgari, dar deocamdata am zis ca e ok; eh si….am plecat cu un tren personal din Buzau-Constanta, 5 ore, o vechituraaaa, ma mir ca nu s-a dezintegrat, dar ma asteptam, no problem, apoi, la toaletaaaa, jale, dar ma asteptam….am calatorit 5 ore, nu-i nimic, ma asteptam; trenul golut, cativa studenti spre mare, navetisti CFR si muncitori si cateva babe cu papornite; dar ma asteptam; eh, aproape cu 10 min inainte sa coboram in Constanta, 3 indivizi, au tot strabatut vagoanele si m-au vizat, singura cu copilul si pentru ca nu au avut tottusi curaj sa-mi ia geamantanul, mai erau cateva persoane in vagon, nu s-au lasat pana nu mi-au luat tel mobil; am avut un usor fior de panica, dar ce era sa fac??? sa alerg singura prin tren dupa trei indivizi? sau sa merg la politie in gara sa reclam??? am abandonat si m-am vazut de vacanta mai departe….cu un gust amar si consolarea ca puteam sa fiu de-a-dreptiu’ talharita, dupa cum imi spuneau alti calatori….asa ca…..mai trebuie sa treaca ceva timp….sa uit; de curand insa am vazut Brasovul m-a incantat prin schimbarile in bine, trebuie sa-l vedeti si sa-l colindati la pas…
imi place Romania. am fost plecata si in afara si nu mi-a placut. dupa 2 zile mi se facea dor de tara. ce e frumos in romania? totul. mi-e imi place satrul unde am copilarit cu bunicii, imi place marea noastra asa cu alge sau fara, muntii nostri, aerul, delta dunarii, mancarea romaneasca (mai ales sarmalutele cu mamaliguta), muzica populara ( cea din gorj), manastirile….
Claudia are dreptate. Culmea ca majoritatea aici observa doar partile frumoase cu care nu prea te intalnesti; sa fim realisti, da, nici acele frumuseti mentionate nu mai sunt atat de frumoase. De ce? tot datorita locuitorilor acestei tari. Ma bucur dar ma si intriga in acelasi timp ca sufletele de aici sunt mai mult incantate de Romania, de parca ar trai in Romania ideala si cea din amintirile lor(singura dupa mine, frumoasa), nu si in realitatea cruda de zi cu zi. Sau poate n-au avut de-a face cu situatii imposibile, atat de grele si dezgustatoare incat sa nu mai poata afirma asa despre tara lor. Dincolo de valorile mentionate, Romania merge cu viteza in declin. Asta nu vede nimeni? Si mintile luminate, sufletele frumoase cu ganduri pozitive de aici si din cuprinsul rar al tarii, nu pot schimba nimic! In povesti, in basme, binele invinge raul, in Romania noastra raul domneste. Nici eu nu mai sunt o patrioata dupa ce sistemul si-a batut realmente joc de valorile si studiile mele, de munca si efortul meu. Intrebati tinerii de azi ce vad frumos in Romania si intrebati-va de ce pleaca dincolo. Probabil ca e asa bine aici…Cand intri in Roamania pe la vama Bors, cazi in depresie, te intampina sun drum prafuit, gri spalacit, tufe de buruieni pe marginea drumului, uscacaturi si o duhoare infernala si insuportabila de porcine si fecale. Ce impresie isi fac strainii? dar noi care trebuie sa le suportam pe toate? Gunoaie si mizerie, mitocani si prost crescuti la tot pasul…si exemplele pot continua, sunt prea dezamagita ca sa continui. Romania a devenit tara contrastelor. N-am sa uit niciodata imaginea unui bucuresti al celor mai mari contraste, cum dai coltul ambasadei, cladire impozanta, strada frumos aranjata, chiar la intrarea in bulevard, m-a dezgustat imaginea unui morman de gunoaie, care, aparent, nu deranja pe nimeni…la cativa pasi, magazinele de lux…
iubesc Romania pentru ca este tara mea asa cum o iubesc pe mama ,poate ca nu e perfecta dar daca nu era ea nu eram nici eu !in ultima vreme nu mai spun ca imi place tara mea pt ca toti se uita la mine de parca as fi nebuna! eu am fost plecata 3 ani de aici si imi era dor si de zgomotele masinilor desi obisnuiam sa le urasc,imi era dor de copaci , de mamaia ,de oameni (de romanii astia printre care sunt oamnenii mei dragi ,de copii minunati si frumosi care iti zimbesc desi nu te cunosc de tot imi era dor !
In Romania mea… mi-am pierdut portmoneul, cu jumatate din banii pe care ii iau pe o luna, si persoana care l-a gasit a venit sa mi-a aduca. Intact, cu bani, cu acte si carduri! Am vrut sa ii ofer o parte din suma ce era in portmoneu, desi marturisesc ca nu stau bine la acest capitol…. dar a refuzat vehement. In Romania mea mi-am comandat online un mixer pentru fructe la copil, de la o persoana oarecare, si am rugat-o inainte de a mi-l trimite sa ma asigure ca functioneaza ok (nu era nou), pt ca voi avea nevoie de el in spital, si nu vreau sa ma lase balta… iar persoana respectiva mi l-a trimis gratis, platind inclusiv transportul spre mine prin firma de curierat. Am contactat-o telefonic , implorand efectiv sa imi dea un cont in care sa virez banii, caci nu sunt genul sa accept asemenea gesturi….dar nicicum nu am reusit sa o conving. De atunci ma rog in fiecare noapte pt aceste persoane. Si am bucur ca lista oamenilor pentru care ma rog a sporit considerabil. In ciuda la toate, romanii mei sunt buni!!! Si Dzeu lucreaza prin oameni… si imi place sa cred ca mai ales prin romani!
Bravo Diana,esti o fiinta minunata
Asa este! Romanii adevarati sunt painea lui Dumnezeu, si de fiecare data cand o fapta urata ma intristeaza, imi aduc aminte de toti oamenii buni care m-au ajutat in viata fara macara sa se gandeasca la recompensa si atunci imi dau seama ca n-am de ce sa urasc romanii pentru un necioplit care in orice tara s-ar fi nascut ar fi procedat la fel. Sa judecam fiecare om in parte pentru ceea ce face, nu sa aruncam ocarile in spatele unui popor sau a unei tari!
Asa este scumpa Sanziana
multumesc nadia.r si multumesc sanziana!
Mirosul de tei din luna mai, Eminescu, satele prafuite din Campia Dunarii, Vatra Dornei, Carpatii. Am fost in Scotia care are perisaje foarte frumoase si chiar admiram autostrazile si curatenia, nicum pic e praf si totul in perfecta ordine.Si cu toate asta nu eram fericita. Dealurile si raurile mi se parea hidoase si simteam ca eu sunt rodul altui pamant, simteam ca radacinil mele sunt alt undeva, imi doaream sa vad dealurile de la Vatra Dornei, asta m-ar fi scos din starea aia.
romania noastra plina de mizerie, manele, seminte aruncte la tot pasul de manelistii nostrii, plina de caini vagabonzi si gunoaie
Cheile Turzii
Cetatile Ponorului
Valea Vinului (jud Bistrita Nasaud),
Transfagarasanului,
Obarsia Lotrului,
Cabana mea iubita , de pe balconasul careia vad cel mai frumos apus de soare de pe Vladeasa,
Marea tineretii mele cu miros de alge pe care nu l-am mai adulmecat nicaieri.
Si de fapt …multe alte locuri superbe fara a fi notorii pe care le-am descoperit mergand in bocanci si cu rucsac, alaturi de cel care m-a invatat sa respir aer proaspat si sa descopar , frumusetea naturii ,sa ma bucur pur si simplu de ciripitul pasarelelor,de culesul ciupercilor ,de murmurul izvoarelor, de oglinda lacurilor de munte ,de cerul instelat la lumina focul de tabara , …sufletul meu pereche.
Exista mai multe Romanii, paralele, lumi diferite, valori diferite, perspective total opuse.
Eu am sa va vorbesc despre Romania mea si am sa incep inainte de toate cu versurile lui Blaga:
“Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.
Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.”
Aici imi sunt radacinile si nu metaforic vorbind, ci la modul cel mai dureros de propriu.
In Romania mea prietenii de-o viata pot fi sunati la orice ora din zi sau din noapte si vor alerga intr-un suflet sa-ti fie de ajutor.
In Romania mea, vecinii de apartament iti uda florile si-ti hranesc pasarile din colivie, cand pleci de-acasa in vacanta, sau cu treburi.
In Romania mea, intr-un cartier marginas si modest din Bucuresti exista o bisericuta unde, cativa zeci de ani in urma, de pe-atunci batranul preot Zaharia Balbaie n-a mai apucat sa spuna si “Amin”, ca scufundandu-ma pentru a treia oara in cristelnita m-a scapat printre degetele intepenite de artrita, gata-gata sa ma inece.
In Romania mea copiii se joaca inca jocurile copilariei mele.
In Romania mea strazile au amintiri.
In Romania mea se vorbeste curat romaneste.
In Romania mea inca se mai scrie cu diacritice si nu cu “sh” si cu “tz”.
In Romania mea inca mai traiesc oameni pe care, daca i-as intalni, mi s-ar taia respiratia de emotie.
In Romania mea inca mai exista Parcul Ioanid (chiar daca i-au schimbat numele), Gradina Icoanei si rate pe Lacul Cismigiu.
In Romania mea Craciunul si Pastele se sarbatoresc acasa, in familie si nu la destinatii exotice, all inclusive.
In Romania mea s-au ratacit tentaculele celor care vor sa mi-o confiste si deja s-au uscat niste sperante, au murit cateva vise.
Sper ca Romania mea sa-mi supravietuiasca, pentru ca fiica mea sa o poata lasa mostenire fiilor ei.
Iar eu sa le devin radacini in acelasi pamant romanesc.
Sunt 20 de ani de cand nu mi-a mai strabatut mintea si sufletul poezia asta. Si, totusi, o recunosc, traiesc aceeasi emotie recitind-o si ma bucur ca mi-o daruiesti ca pe o felie din viata mea uitata. Iti multumesc. “Coboara-n lut parintii, rand pe rand, in timp ce-n noi mai cresc gradinile”. Il iubesti pe Blaga, iti e aproape de suflet, si eu i-am fost apropiata intr-un timp, cand sora mea il citea in nestire si compunea cantece pe versurile lui- cred ca si pe poezia asta. Noi cantam si “Cantec in noapte”- Pietre-n cale, mereu pietre si “Umblam pe camp fara popas, sub zodii, prin tarziul ceas”…
Multumesc.
Il iubesc pe Blaga, este poetul meu preferat, in el se strange parca toata duiosia acestui neam, toata frumusetea limbii romane, dragoseta si dorurile noastre toate. Romania de care vorbesti tu, este si Romania mea, si poate a multora, dar sunt unii care se lupta cu inversunare ca aceasta Romanie sa nu ne mai ramana decat in vis. Si ma gandesc la cei pe a caror oase calcam, cum tresar cu durere in morminte cand vad pentru ce au murit si cum dispare visul lor in Romania altora, o Romanie a ororilor plina de scrumul a ce a fost bun odata! Mi-as dori si eu sa las mostenire copiilor mei Romania in care m-am nascut si pe care o iubesc cu tot sufletul meu!
Cheile Bicazului,Transfagarasanul,Bran-Moeciu,muntii Apuseni si ceilalti…avem multe lucruri frumoase…..dar si conationali care isi fac nevoile si vomita in apa marii(conationali cu dublu rr)care scuipa si arunca seminte si cutii de bere,stoluri intregi,cefe groase de camatari si fish-i…care invadeaza litoralul si-si bat joc de tot..adevarul e ca suntem o cenusareasa..suntem o tara de manelisti si hoti…am fost patrioata mi-am iubit tara…dar mi-e greatza de ea acum.E plina de coruptzi hoti sunt la putere rr…i cu bani camatarii,talharii….nu plec din ea pentru ca ai mei sunt batrani si nu pot sa-i las fara nepoata fara lumina ochilor lor.Mi-e greatza de spitalele unde daca nu dai bani te lasa sa mori,unde mi-au insultat tatal care a cazut si s-a lovit la cap,hematom subdural si care a vomat..normal se stie ca traumatismele la cap asa fac,si l-au jignit si pana nu a scos mama bani din buzunar….imi pare rau de frumusetea ei …dar asta e.
din pacate toate cele mentionate de tine,sunt adevarul crud si real,sa speram ca v-om putea schimba ceva…desi nu prea cred,nici eu
Su eu mi-as dori sa plec pentru ca nu dispun e dscutul necesar pentru a ma apara de ce ai enumerat mai sus. Poate voi pleca ptr un timp si voi reveni pentru a nu lasa parintii singuri.
de scutul necesar
Da, Alice, avem o tara frumoasa dar este pacat de ea ca nu avem persoane competente care s-o conduca. La noi litoralul lasa mult de dorit; ceea ce se mai pastreaza sunt peisajele montane si manastirile, in rest totul este paragina.
Marea Neagra, asa cum o vad cind ma intorc de oriunde din lume, primul drum pe care il fac e pe un tarm inalt de unde nu ma satur sa o privesc si sa ma umplu de vederea ei. E greu de explicat cit dor imi e de ea si ce simt cind o revad. Si nu se aseamana cu nicio alta mare din lume, asa jegoasa cum e ea
Ieri m-am trezit pe youtube urmind un link pus de cineva pe un forum. In lista recomandarilor din dreapta era Gheorghe Zamfir cu “lonely shepherd”. Dupa numai citeva acorduri ascultate mi-au dat lacrimile. Un comentariu mai jos spunea, plin de mindrie, “Traiasca Romania mea!”, dupa multe mesaje in limbi straine in care altii explicau si avertizau ce tara de lumea a treia e Romania. Dupa o seara ingrozitor de trista, in care la stiri am vazut cum 5 perechi de parinti isi luau acasa cite un sicriu mic, cuvintele alea m-au facut sa imi aduc aminte, totusi, de ce mai sint inca aici. Inca aleg sa cred ca “Romania mea” e Romania oamenilor buni, frumosi, valorosi prin tot ce sint si ce fac, ce gindesc, ce urmaresc, ca daca acum ne aflam in aceasta stare e doar un accident si o coincidenta de factori care vor trece. Ca nesimtirea asta mare care ne-a cuprins mai mult sau mai putin pe toti e dictata doar de necesitatile de supravietuire intr-o lume in schimbare, in care nimic nu mai e la fel ca acum citiva ani, dar ca in curind lucrurile se vor schimba si vom redeveni Romania care am fost cindva, si pe care acum nu o mai recunoastem. Citim prin carti despre oameni care isi puneau viata in miinile poporului, care si-au sacrificat vietile pentru ca Romania lor sa faca un pas cit de mic inainte, iar acum dam cu ochii de oameni care vind bucati din Romania noastra pentru un teren intravilan pe care isi planteaza un mausoleu de 2 bani.
Mai sint aici mama si tata, oameni minunati pe care nu pot nicicum sa-i rup de locul asta, iar fara ei nu as putea trai niciunde.
Limba romana si tot ce s-a creat cu acest instrument minunat e si el lucrul care, poate, ma tine aici. N-am reusit niciodata sa gindesc intr-o alta limba, de visat nici atit.
Am vrut sa iasa un mesaj pozitiv si optimist, si cind colo am cazut din nou in starea de aseara
Buna dimineata, tuturor! Timisoara, are inca farmecul ei. Sunt timisoreanca si ma mandresc si azi cu orasul meu, in ciuda a ceea ce a scris Arina. Nu vreau sa o contrazic in ceea ce priveste lucrurile urate pe care le-a insirat dar ceea ce e frumos in Timisoara a ramas: p-ta Unirii si centrul civic intre opera si catedrala, parcurile nenumarate de pe malul Begai si nu numai, multiculturalitatea care face din orasul nostru, poate, cel mai permisibil loc din Romania, Catedrala si numeroasele biserici in linistea carora iti poti gasi reculegerea pe care cu totii o cautam uneori si, nu in ultimul rand, senzatia de occidental, de traire in alta tara. Da-le incolo de palate tiganesti, un turist versat le ignora caci sunt alte monumente care, prin farmecul lor, le nimicesc. Praful care exista in oras, din pacate exista peste tot, oriunde ne-am duce in centrele urbane. Tocmai de aceea am sa va propun sa popositi pe valea Ariesului, sa mergeti in m-tii Apuseni sau in Retezat, mai ales in zona rezervatiei naturale. O excursie la Sighisoara sunt sigura ca v-ar transpune cu secole in urma si ajunsi in turnul cu ceas a-ti vedea cati kilometri va despart de marile metropole a lumii
Sa mergem si la marea noastra si sa simtim briza privind un mirific rasarit de soare din mare. Si uite asa as putea sa toot insir. Minunat in Romania este ca aici e casa mea si ca doar aici pot eu sa fac ordine si curatenie fara sa deranjez. Nu pot sa nu vad nejunsurile care sunt la noi, le traiesc in fiecare zi, dar tara noastra ramane una din cele mai frumoase tari de pe pamant. Si daca ajungeti la Dunare, la cazane, mergeti si pana la Orsova, urcati in varful dealului unde se afla o mica manastire, pe care comunistii au transformat-o in hotel si restaurant dar care din nou este manastire si privind orasul de sus, pe inserat, veti simti binecuvantarea Cerului asupra voastra. Un week-end frumos!
Draga Moi :),
esti atat de frumoasa prin felul tau de a fi
…
am sa-ti soptesc ce-mi place mie cel mai mult in aceasta tara,minunata de altfel,…
Doar si doar in aceasta tara,in Romania,Dumnezeu m-a binecuvantat si mi-a dat sa intalnesc cele mai frumoase suflete,ce-i mai generosi oameni si cei mai ospitalieri din cate am intalnit in cei 30 de ani,doar aici in tara noastra
Tara noastra este frumoasa,fiindca sunt oameni atat de frumosi la suflet precum am intalnit si eu :),si nu numai
Anca Alexandra, multumesc!
In ultimii 4 ani am avut ocazia sa merg in cateva din tarile Europei si am fost incantata de locurile minunate pe care le-am vazut. Insa de fiecare data am fost fericita cand m-am intors acasa. Romania este o tara foarte frumoasa. Carpatii, campurile inverzite, manastirile Bucovinei, Valea Oltului, Cheile Bicazului, cimitirul de la Sapanta, Vulcanii Noroiosi, etc., etc…Avem atatea de aratat stainilor!!! Ar trebui sa fim mandri de tara in care traim. Problema noastra ca natie este ca nu stim sa ne punem in lumina valorile, avem niste drumuri de speriat si ne lasam prada snobismului: e mai “cool” sa mergi la Ibiza sau in Dubai decat sa incerci sa simti, spre exemplu, spiritul romanismului ce rasuna de veacuri in clopotele Manastirii Ramet sau sa te incarci de energie colindand cu rucsacul in spate cararile Carpatilor.
as vrea sa stiti senzatia pe care o am de fiecare data cand, la mai mult de un an de absenta de acasa, dupa ce am strabatut un pic de America, o parte din Canada, Oceanul si o buna bucata de Europa, sub avion apare, in sfarsit, pamantul Timisoarei. Singura emotie comparabila este cea care te cotropeste atunci cand nasti. Ma bucur atat de mult ca putem cauta aici, impreuna, partile frumoase ale Romaniei! E atat de pacat ca, de cele mai multe ori, nu mai suntem in stare sa o apreciem. Nu ma dau mare patrioata, am parasit-o destul de usor, in cautare de alte si alte senzatii, insa marele meu castig este ca imi vad tara cu alti ochi decat as fi facut-o daca nu plecam din ea. Nu o idealizez, insa nici nu sunt de acord cu punctul de vedere ca la noi nu mai e nimic de facut.
E mult de facut si, decat sa tot asteptam interventii “de sus”, poate ar fi bine sa incercam fiecare, pe cat posibil, sa ne schimbam atitudinea la nivel individual, sa invatam, pur si simplu, sa apreciem si sa aparam ce e bun. Pentru ca, daca nu noi, atunci cine?
Ce ma doare pe mine este ca sunt atat de multi oameni cinstiti si de bun simt in Romania, oameni educati, care tind sa se resemneze in fata nepasarii si mizeriei morale a celorlalti.
De ce mi-e cel mai dor si mai dor?
- centrul Sibiului
- Cetatea Devei
- Timisoara pe care n-am apucat sa o cunosc asa cum merita
- Catedrala Catolica din Cluj
- Piata Romana
- Manastirea Cozia
- tarabele cu reviste
- certitudinea ca, macar pentru o vreme, nu voi mai pleca prea departe de cei dragi
Din pacate asa e … ne resemnam in fata ipocriziei altora, chiar daca sunt mai putini decat cei carora le pasa cu adevarat. Avem multe, chiar foarte multe locuri de valoare, insa nu le apreciem la adevarata lor valoare. Daca s-ar face investitiile pe bua dreptate asa cum ar trebui, nimeni in lume nu ar mai avea asemenea locuri atragatoare … Suntem unicat, in lume, asa o tara mica si frumoasa avem: gasesti munti cu apa cristalina, paduri (care au mai ramas si acestea se tot distrug … pentru bani), repere istorice de mare insemnatate, lacuri si o multime de statiuni in toate formele de relief. Marea Neagra cu toate atractiile ei ar putea face minuni cu tara noastra. Noi, romanii, am putea trai din turism mult si bine … dar cine trebuie sa gandeasca pentru tara noastra are alte ganduri cu ea … si nu tocmai bune … Dumnezeu e sus si toate acestea candva vor fi rasplatite!
Draga Alice, am fost si prin alte tari si tanjesc sa calc si pamantul altora. Sicilia e o bijuterie, Cipru e o tara in care ma imaginez traind…tanjesc sa vad Thailanda, Bora Bora, Japonia, India, Africa…si lista poate continua. Dar de fiecare data cand ma intorc, simt ca pasesc pragul casei. E adevarat, am fost doar in excursie, nu stiu cum m-as simti daca as petrece ani peste hotare. Nici nu se pune problema, tin neaparat sa o vad lunar pe bunica. Si da, bunica este pentru mine ceea ce tara asta are, mai frumos si mai sfant. S-a casatorit la 16 ani cu un tanar de familie bogata, cu scoala (mare mandrie in acele vremuri), familie de doctori. A ajuns nora in cea mai frumoasa gospodarie pe care o vazuse vreodata. Dar socrii au desconsiderat-o mereu, tratand-o ca pe-o slujnica iar sotul a dat in ptima betiei. A crescut patru baieti, care, astazi, sunt visele ei de tinerete. Eu i-am fost data in grija cand aveam 6 luni si tata se imbolnavise de cancer. Apoi tata a murit…si eu am ramas cu bunica. Bunicul traia pe atunci, nu era un om rau, era insa extrem de impulsiv si iresponsabil. Ea m-a iubit enorm, nu a ridicat vocea niciodata la mine…desi am fost un copil cam zvapaiat. In fiecare seara adormeam in vreme ce bunica si strabunica depanau povestile satului, despre vietile unor oameni a caror mare dragoste a fost si a ramas pamantul. Dupa ce am terminat liceul si am ajuns la facultate, am vrut sa plec. Am realizat ca ma bat cu morile de vant, ca fac parte dintr-o neputincioasa minoritate. Cum as fi putut insa sa-i frang inima celei care mi-e mama in toate cele? Iubesc satele noastre, acelea care au ramas ceea ce candva au fost. Am petrecut luna trecuta la bunica si acolo am simtit cu adevarat acea minunata senzatie de apartenenta, de acasa. Ador tara asta, o iubesc. De la pajistile cu maci infloriti, la placintele poale-n brau, toate izvoarele ce tasnesc mandre de sub muschiul aromat al padurii. Si iubesc graiul romanesc, iubesc Chiritele lui Alecsandri, pe Caragiale si pe Creanga. De fiecare data cand ii citesc imi amintesc ce-am fost…si desi un bilant real ne e defavorabil…cred sincer ca noi…astia…cativa, vom arata lumii o alta Romanie, asa cum este ea, frumoasa si nepervertita. Cheile Bicazului, Intorsura Buzaului, Lacul Sfanta Ana…manastirea de la Fantanele…si ar fi atatea si atatea locuri. Am intrebat-o pe bunica daca a meritat sa tot rabde si sa-si incovoaie spinarea sub rautatile atator oameni, sub chinurile comunismului. Si ea spune: ” Casa asta e a vostra, pentru ea am muncit. Si pamantul asta, e al vostru. Si stiu ca intotdeuna vei avea unde sa-ti culci capul, orice s-ar intampla. ” E singura tara in care, nimeni. nu ne va numi straini.
ciinii vagabonzi,spitale in care esti tirit de colo-colo,hoti de suflete,oportunisti,ecologisti zero,ingrati,etc,asta e tara,sa fim realisti.
Claudia,peste tot in lume exista si lucruri urate,macar pentru cateva clipe sa le uitam si sa vedem cu ochii mintii minunatiile acestor locuri,fiecare colt de tara are farmecul sau,daca noi vedem doar ce e urat,ne intristam iar sufletul nostru e imbotit si nemultumit dar daca vrem sa vedem ce e frumos vedem minuni ale naturii sau facute de mana omului.Eu personal ma emotionez si sunt fericita si pentru ca vad un rasarit de soare,daca vad o frunza adiind in vant.ma simt fericita cand pasesc pragul unei biserici,cand ascult clinchetul unui izvor de munte sau sunetul adanc al marii.
ceea ce zici imi aminteste de o verisoara de-a mea care imi spune cateodata sa vad partea plina a paharului…
pai cum sa vad partea plina daca paharul e gol?
uite ce e nadia,eu am scris si cu alta ocazie,aici la Alice.Daca omul vrea sa scrie ceva si are acceptul gazdei,hai sa-l lasam sa scrie ce vede el si cum simte el.felicitari pentru emotiile tale dar nu schimbi tu oamenii.
unde in lume mor bebelusi ca la noi?arsi de nepasare?
unde in Europa e asa mizerie?
unde sunt spitale fara doctori si asitente medicale?
izvorul ala de munte de care scrii tu,s-ar putea sa fie poluat fiindca s-au construit vile linga si se deverseaza deseuri.
marea noastra de care scrii e murdara si plaja e zero.
Claudia eu nu am scris sa te jignesc sau sa te infurii,nu vreau sa schimb pe nimeni.Despre bebelusii morti si cei arsi dar in viata e greu sa ne si gandim si nu ne-am dori sa fim in locul acelor parinti.
Mizerie in Europa exista,chiar si in Paris sau Roma,Venetia…dar cei care merg sa le viziteze sunt fascinati de lucruri frumoase si trec cu vederea sau viziteaza daor centrul oraselor si nu periferia care lasa de dorit.E adevarat ca la noi e multa mizerie,ca multi turisti lasa in urma tone de gunoaie,chiar ieri am vazut pe cineva care a aruncat pe geamul masinii scutecul unui bebelus fara sa opreasca macar sa-l arunce intr-un container,e drept ca la noi nu exista amenzi,sau sunt prea mici pentru nerespectarea curateniei.
Doctori in spitale sau asistente medicale la noi sunt dar ca sa-si faca aparitia prin saloanele bolnavilor trebuie sa dam spaga,si dam toti fiindca ne dorim sanatate ,cine e de vina ca sistemul e asa cum e ?
Izvorul de care eu am scris nu e poluat,vilele de care vorbesti nu sunt in aceasta zona,e inca salbatica daca pot sa spun asa
Eu nu am vazut marea noastra de multi ani,cred ca din copilarie dar imi amintesc cu placere de ea,de plaja cu scoici,(la plaja unde am mers nu era urma de scoici)si totusi daca e zero cum spui unde stau zecile de mii de turisti care sunt acolo la fiecare sfarsit de saptamana ?
Daca m-as lasa prada depresiei si as vedea tot ce e urat ce s-ar intampla cu mine?
Tema era ce este frumos in Romania,eu ti-am amintit ce este frumos si am vrut sa te fac sa zambesti nu sa te infurii pe mine sau pe viata,nu te-am oprit sa scrii ceea ce simti
dar nu s-a infuriat nimeni,sintem relaxati.Romania e o tara de oameni relaxati(pardon,resemnati).
mi se pare ca te-ai infuriat tu mai mult.
eu nu am cum sa ma infurii pe viata din cauza scrierilor tale,draguta,nivelul de comunicare on-line e zero aproape,cum sa ma infurii???
nu cunosti oamenii de loc,e clar.
nu mai proiecta propriile emotii asupra altora,E MAI BINE PENTRU ECHILIBRUL PERSONAL.
si mai e o chestiune.spui ca daca te lasi prada depresiei ce se intimpla?
chiar crezi ca daca te fortezi sa gindesti pozitiv se intimpla sa arunci depresia,undeva departe si sa nu se manifeste??psihoterapia pozitiva e o minciuna,e o manipulare,ca si gindirrea pozitiva fortata.
in timpul asta unii stau pe bani frumosi cu o martini,relaxati si pe banii furati traiesc viata in roz.
iar altii spun ca vine apocalipsa atunci cind vin inundatiile.paraca aici intrai tu,asa scriai acum 2 luni.
Apocalipsa inundatiilor o traim in fiecare an,daca as vedea doar negru in fata ar trebui sa imi i-au zilele.Suntem tristi,plangem ce am pierdut si o luam de la capat iar si iar.Dupa un timp uitam,Dumnezeu ne-a dat viata sa o traim cu bune si rele,omul trebuie sa lupte,crede-ma Claudia eu lupt si multa lume de aici o stie de asta am invatat sa ma bucur de lucruri marunte.Trebuie sa am o sursa de fericire,trebuie sa gandesc pozitiv chiar daca saracia imi bate in poarta.
“in timpul asta unii stau pe bani frumosi cu o martini,relaxati si pe banii furati traiesc viata in roz.”-Eu nu-i invidiez,nu-mi doresc o astfel de viata,vreau un trai simplu si decent,cu bani castigati prin munca.
De cand am inceput sa scriu aici toata lumea m-a indemnat sa gandesc pozitiv,eram disperata si plangeam in fiecare zi ore in sir,am ascultat ,am urmat sfaturile si iata-ma azi aici alt om,au trecut luni si desi situatia financiara nu s-a imbunatatit prea mult,am pierdut si munca din agricultura dar stii ceva?Am invatat sa pierd,am invatat sa lupt si sa gandesc pozitiv-rezultatul ma uimeste,stresul si dezamagirea au disparut ca prin minune,am invatat sa sper si sperantele mi s-au implinit.Imi pare rau ca incerci sa te certi cu mine,eu simt durerea din sufletul tau in cuvintele din postari,nu simt ce o provoaca dar stiu ca e o durrere adanca pe care o adancesti in loc sa te lupti cu ea,simt ca ai obosit sa lupti,imi pare ca sunt eu in urma cu jumatate de an.Iarta-ma daca gresesc,cearta-ma daca asta te multumeste ,dar inlatura ceata din sufletul tau si gaseste acea portita de iesire,ea exista si doar tu o poti gasi.
“dar nu s-a infuriat nimeni,sintem relaxati.Romania e o tara de oameni relaxati(pardon,resemnati).
mi se pare ca te-ai infuriat tu mai mult.
eu nu am cum sa ma infurii pe viata din cauza scrierilor tale,draguta,nivelul de comunicare on-line e zero aproape,cum sa ma infurii???
nu cunosti oamenii de loc,e clar.
nu mai proiecta propriile emotii asupra altora,E MAI BINE PENTRU ECHILIBRUL PERSONAL.”
Nu esti furioasa aici ?
…cocalarii,pitipoancele,soferul de pe maxi taxi care la ora 7 dimineata miroase frumos ca-i imbracat cu acelasi tricou de ieri,manelele care ne ajuta sa ne trezim sa incepem ziua cu bine…
Avem o tara frumoasa. Promovarea turismului nu este facuta asa cum trebuie.
Din pacate asa e, intrecem multe tari renumite in locuri frumoase! Dar neglijenta, in special, la varful elitei romanesti lasa de dorit!
Mi-am iubit tara dintotdeauna dar nu am apreciat frumusetile ei pana nu am plecat in strainatate.
Oricat de necajit ar fi un om in Romania (mai sunt si exceptii :))daca-i bati la poarta pentru o cana de apa te primeste,cel putin in zona noastra sau in zona Ardealului oamenii sunt primitori,veseli si povestesc legendele locurilor in care se afla cu mandrie.Cred ca as face o carte cu toate cele auzite
Desi curatenia lasa de dorit pe ici pe colo la noi sunt locuri superbe,noi nu ne permitem o vacanta ,financiar vorbind,dar asta nu inseamna ca stam acasa,strabatem locuri in inima muntilor,cu rupsace in spate in care purtam tot ce avem nevoie,ne oprim in cate o poiana seara la un foc de tabara si ne minunam de frumusetile intalnite.
Ultima oara ,de acolo de unde eram ,vedeam atat Raraul cu Pietrele Doamnei cat si Ceahlaul cu varful Toaca,era superb,ciobanul care ni se alaturase la foc si la ceaiul de afinis proaspat cules pe care-l beam sa ne incalzim ne povestea despre legenda pietrei “DRACULUI” pe care Diavolul a smuls-o din muntele Ceahlau si cand a cantat cocosul a scapat-o in lacul Izvorul Muntelui si acolo a ramas si azi sub denumirea de Piatra Teiului.Copiii ascultau incantati,moaptea a fost senina si calduroasa,am stat ore in sir privind stelele cazatoare.
Desi am locuit in centrul unei metropole am ales sa traiesc tot aici ,in inima muntilor ,in imensa gradina Carpatica vorba unei doamne politician
Muntii Retezat-peisaj superb
Cuvintele si momentele deosebite nu au corespondent nici-unde, in nici o limba vorbita, dar totusi sunt traduse… prin ce oare?? La multi ani, Alice..
Da, cuvantul DOR ce n-are corespondent in alte limbi; statiunile montane, cele balneo-climaterice, pesterile, pensiunile agroturistice pentru cei care nu au avut bunici la tara, orasele medievale, targurile si festivalurile anuale, s.a. Daca cei care organizeaza si le intretin ar pune mai mult suflet si s-ar gandi mai putin la profit, am putea ajunge cu turismul departe.
Brasov,
Pe vremuri imi placea foarte mult la Vama Veche. 
Cerbul de Aur,
Iasi,
Parcul Copou din Iasi si teiul lui Eminescu,
Transfagarasan,
Cheile Bicazului,
Lacul Rosu,
Targu Neamt cu Cetatea Neamtului si casa din Humulesti…
Si litoralul e frumos cateodata.
Daca imi mai aduc aminte, mai adaug.
Ce ma umflu in pene acum ca ai adaugat si Neamtul :))
ai dreptate alice…avem o tara extraordinar de frumoasa si cu foarte multe resurse… acasa va fi tot timpul cel mai bine si frumos…eu imi aduc aminte cu drag de dorohoi si de bunica..de locul unde am crescut…imi este dor de friganelele ei..si de zilele lipsite de griji
si sunt multe alte locuri..la fel de frumoase
- statiunea soveja si casa bunicii din sat… un loc superb dar care acum e cam parasit
- botosaniul meu drag si vasluiul iubitului… 2 orase care imi sunt dragi
- cheile bicazului si lacul rosu
- castelul bran..pe care l-am vazut prima oara in week-end..cei drept de la distanta…si sper sa ajung sa-l si vizitez candva
- iar lista e destul de lunga…avem o tara frumoasa..pacat ca nu stim sa ne pastram valorile si nu stim sa o punem in valoare
ce e mai frumos decat Manastirile din Nordul Moldovei, de la poalele muntilor. Anul asta am vizitat o parte din ele si pot spune cu mana pe inima ca sunt nemaiponeint de fumoase. Dupa ce le vizitezi si dupa un moment de reculegere ai impresia ca ai inviat, ca ai renascut din cenusa la fel ca Pasarea Phoenix.
Sorry, imi place tot ce citesc aici, ador anumite postari, dar ce-mi ceri e mult prea mult. Tocmai am venit dintr-o vacanta petrecuta peste granita, in Croatia, tocmai am avut un soc al dezamagirii, dar mai ca m-am lasat convinsa sa ma gandesc la subiectul asta pana cand am vazut Timisoara indragostirii noastre. Cand te-ai indragostit in Timisoara, poate demult, cand orasul era altfel? Acum e doar o crunta dezamagire, un pelerinaj la morminte nostalgice, cu ochii si urechile bine infundate, astfel ca realitatea sa nu distruga si ultimul fir de amintire frumoasa. Care Timisoara, cea a palatelor de bastani care distrug cartierele vechi ale orasului, cea in care pe gardul din parcul rozelor se usuca covoare tziganesti, cea invadata de praf si pet-uri, cea galagioasa, cea invadata de motoare sau masini de fitze, cea a Mall-ului? Care, te rog sa-mi spui, caci Timisoara iubirilor si a copilariei mele a incetat demult sa existe, prabusita in sine insasi, intr-o rusine totala fatza de cea a ajuns. Timisoara, asa cum era ea, mai exista doar in amintirile noastre. Pacat. Mie dor de ea… mi-e dor de strazile din Mehala in care ieseau locatarii sa pliveasca iarba dintre caramizile de la strada, mi-e dor de Parcul Copiilor, asa comunist cum era el - dar ce brazi frumosi de Craciun aveau acolo, mi-e dor de strazile din centru unde mirosea a racoare si a magiun - nu a Dior contrafacut. Mi-e dor de curatenia si tihna orasului, de mandria lui, mi-e dor … dar s-a trecut.
Nu s-a trecut,poate nu ai avut dispozitia necesara sa vezi si lucrurile frumoase