Cum reinvatam dragostea
Suntem plecati pe drumuri lungi si petrecem impreuna timp lung de vorbit, de lamurit, de zambit… Fiecare plecare dintr-un loc in altul inseamna cateva ore de stat in masina. Doar noi cu noi.
Ce facem ca sa ne fie concediile pline de bucurie? Cum reusim sa nu ne plictisim, sa ii facem pe copii sa fie veseli, sa se bucure de lucrurile de care ne bucuram si noi, adultii, si cum ne descurcam ca sa nu ne plictisim nici noi atunci cand ei se distreaza? Cum facem sa ii deturnam de la dorinta lor de a cere peste tot jucarii noi, cum ii tinem din fata ispitelor si cum ne pastram si noi departe de shoppingul impulsiv la care te indeamna vitrinele splendide ale strainatatii?
Avem multe intrebari, iar raspunsuri de doua ori pe atat. Triem cu grija CD-urile pe care sa le ascultam impreuna in masina, hotaram ce cantece cantam si noi, stabilim popasurile consultandu-ne cu copiii si nu facem cumparaturi decat atunci cand avem ceva insemnat- sau minunat- de cumparat. Cat stam in masina, jucam Fazan si recitam poezii, dam note peisajelor, iar seara, inainte de a cadea zambitori si adormiti cu capul pe perna vorbim despre cele mai frumoase intamplari ale zilei.
Reinvatam impreuna dragostea adevarata, aceea linistita, tihnita. Uitam de pupaturile grabite din timpul anului, nu mai avem voie sa spunem “hai mai repede, ca ne grabim”, interzicem tristetea si imbufnarile fara rost. Jocul nostru de-a vacanta e joc de mare iubire si de bucurie fara frontiere. Si, totusi, culmea, nu-i deloc usor…
foarte frumos articolul
noi in astfel de momente, am zis poezioare pt bebe, am cntat si am ras alaturi de ea, in timp ce unul din noi conducea…dar a fost doar primul astfel de concediu…de acum ne vom bucura de timpul petrecut impreuna
Imi pare nepotrivit spus “sa reinvatam”…….asociez cu o lectie de orice natura( de viata,scolara,etc) ,cred k dragostea se simte…………..si dak se simte inseamna k faci din inima anumite lucruri si chiar cand te grabesti in ceva, nu ai cum sa uiti de dragoste…………si sa ti aduci aminte de ea cand te relaxezi,adik in concediu……cred k dragostea exista mereu,in orice moment si o “inveti” o singura data in viata si nu o uiti niciodata…chiar si cand esti nervos sau agitat,vesel sau amabil “ea” este acolo si nu este “afectata” de starile tale zilnice………ea “traieste” dupa alte coordonate necunoscute de noi……..
Tocmai astfel de momente mi-au ramas adanc intiparite in minte. Cand vreau sa evadez intr-*un loc linistit imi amintesc cu drag de vacantele copilariei mele, ce mult s-au straduit parintii mei sa am o copilarie ca de vis, ca dintr-o poveste, am calatorit in atatea locuri… Aceste amintiri magice raman! Ce fericiti sunteti! Ce vibratii inalte! Si ce de cunostinte se acumuleaza in aceste vacante!
frumos
nu e usor sa ai o vacanta lipsita de griji daca ai copiii cu tine, e clar. insa amintiri placute raman oricum!
<>
Ce frumos !!
Mi-am amintit de “Jocul de-a vacanta”,a lui Mihail Sebastian , text pe care-l stiam pe de rost aproape , din musicalul realizat de Edmond Deda , in inter[prtarea de exceptie a Angelei Similea(in rolul Corinei )si a lui Florin Piersic( in rolul lui Stefan)…Un grup de oameni cu visuri modeste rup pentru o lună – luna lor de concediu – orice legătură cu societatea, cu lumea. În pensiunea izolată pe care o locuiesc, ei taie firul telefonului şi opresc venirea poştei. Jocul de-a vacanţa începe frumos. Eliberaţi de apăsarea condiţiei lor sociale ei cunosc farmecul întăritor al demnităţii omeneşti, nesupusă umilinţelor unei lumi în care banul înlocuieşte onoarea. Oamenii de azi au unsprezece luni pe an tot felul de urgențe, care nu le permit să-și amintească măcar cât e de important să fie fericiți, iar “teoria jocului de-a vacanța, care e totuna cu jocul de-a fericirea” ne amintește cum să facem asta. Pastrez si acum ,cu mare grija acele “discuri” pe care le puneam la pick-up si nu ma saturam ascultandu-le…
Am sa redau mai jos un scurt fragment, care sper sa va faca placere sa-l (re)cititi:
<>
Nu ar fi rău ca fiecare dintre noi să se joace de-a vacanţa măcar puţin. Am beneficia enorm pe plan psihic de pe urma unui asemenea joc nevinovat.
ŞTEFAN: Unsprezece luni pe an sunt şi eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraş, să iau lecţii de la piatra asta, de la copacul ăla. Uită-te la el. Nu ţi se pare că e ceva împărătesc în indiferenţa lui? Totdeauna lângă un pom m-am simţit puţin umilit. Nemişcarea lui… [...]
Eu nu vreau să ştiu ora exactă. Şi nu vreau să ştiu ce e azi, ce va fi mâine şi ce a fost alaltăieri. Ce e azi? O zi cu soare. Mi-e de ajuns. Îmi faceţi milă când vă văd cu ce disperare, cu ce panică vă agăţaţi de tot ce aţi lăsat dincolo, acasă, la Bucureşti. Şi la drept vorbind n-aţi lăsat nimic acolo. Aţi adus totul cu voi în valiză: mânii, regrete, zâmbete, amoruri. Ziceai: “Vrei să începem un joc nou?” Sigur că vreau, dar nu vezi ca jocul meu e nou şi că al vostru e vechi, bătrân, trist?
CORINA: Şi cum se cheamă jocul dumitale?
ŞTEFAN: Se cheamă…. jocul de-a vacanţa. Şi se mai cheamă jocul de-a uitarea. Şi s-ar mai putea chema jocul de-a… fericirea.
CORINA: Jocul de-a fericirea… Şi e greu jocul ăsta?
ŞTEFAN: A! Sigur ca da. E un lucru complicat fericirea. Trebuie învăţat cu răbdare, cu metodă… Acasă, la Bucureşti, n-am timp. Am alte lucruri, mai urgente. Nu mai serioase- pentru că nimic nu e mai serios decat fericirea- dar mai urgente. Aici, însă, aici sunt decis să fiu fericit. Cu orice preţ.
.. Hai! Încearcă şi dumneata jocul asta. Merită.
Bogdan Teodorescu spunea, in cartea lui de calatorii, 54/24, ca vacanta este starea perfecta a fiintei umane, de aceea este si atit de scurta, iar “starea noastra normala de a fi este vacanta”. “Acasa” este mai sigur, mai simplu, mai confortabil, dar nu neaparat mai bine.
Vacanta placuta in continuare!
Vacanta placuta … oriunde va veti afla!
frumoasa imagine..concediu placut alice..si vreme buna
Am citit in adolescenta o carte - “Reabilitarea termenului dragoste, la care unii fac deja alergie”…nu mai tin minte mare lucru din ea - au trecut muuuulti ani de atunci, dar la asta m-am gandit citindu-te azi.
Ma intriga si ma pune pe ganduri cand spui “Si, totusi, culmea, nu-i deloc usor…”.Intr-o lume tot mai dezechilibrata, nici mie nu mi se mai pare nimic usor. Mi-as dori niste zile de vacanta, in care sa reinvat sa ma uit la lucrurile simple si pasnice.
Nu mi se pare obositor sa faca cineva atatea lucruri - parafrazand o remarca de mai inainte - dimpotriva, mi se pare minunat sa vrei sa faci atatea, sa poti, sa ai curaj.
Ce frumos ca imparti - atat cat se poate - din acestea toate, cu noi!
Iti doresc sa aveti parte in continuare de o vacanta de vis, si astept fotografii atat de frumoase, cum numai voi stiti sa faceti!
eu obosesc numai cand citesc cate faceti intr-o zi de concediu…
Vacanta placuta dragii mei :)Daca sunteti impreuna nu va puteti plictisi .Cel mai mult mi-a placut cu notele pentru peisaje,sunt inebunita dupa natura si as vrea sa iau cu mine fiecare loc superb
Intr-adevar, fericirea uneori e grea … se castiga greu, dar e linistitoare, te face sa simti cum iti cresc aripile, mai ales cand ai langa tine persoanele iubite.