Din politete
Mi s-a intamplat, de multe ori, ca, din politete, sa ratez ceva insemnat pentru viata mea. Sa nu am curajul sa spun ce imi doresc sau sa accept ceva ce nu-mi placea deloc.
E buna politetea sau, de cele mai multe ori, mai mult ne incurca? Mi-am pus intrebarea asta ieri cand am fost cat p’aci sa raman sa locuiesc intr-un hotel in care nu-mi placea mai nimic numai pentru a nu jigni proprietarul care ne primise frumos, cu bratele deschise. Doar ca hotelul nu se ridica la inaltimea amabilitatii sale, iar noi nu aveam conditiile sa ne petrecem cele cateva zile de concediu asa cum planuiseram.
Am ezitat mult. M-am framantat. M-am gandit ca ar trebui sa ne multumim cu ce avem, pentru ca altfel bietul om se va simti jignit. Dar, intr-un final, am ales sa ne mutam, totusi, in hotelul de alaturi, oricat de greu ne-ar fi fost sa anuntam o asemenea decizie.
Mi s-a intamplat, de-a lungul vietii, sa raman intr-o relatie mai mult decat se cuvenea, numai ca sa nu jignesc un om care nu detinea calitatile pe care eu le cautam la potentialul meu partener. Sa tin prea mult un angajat lenes, doar ca sa nu-l ofensez. Am acceptat si sa merg la o a doua intalnire cu un barbat- care imi displacuse napraznic de la prima, doar ca sa nu il fac sa se simta prea prost. Dar cred ca, de fiecare data, am gresit… Asa cum as fi gresit daca mi-as fi ratat concediul numai pentru a nu supara un om pe care nici macar nu-l voi mai intalni vreodata. Sau poate ca nu as fi gresit…
Comentarii
19 Comentarii la “Din politete”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
imi place
frumoase intamplari ne spui mereu
e bine sa fii politicos, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu tot, fara a avea propria opinie!
invatam multe lucruri importante in viata de la tine
Viata e un compromis … Am trecut si eu cu vederea multe … uneori imi pare rau pentru ce am lasat de la mine in folosul altuia desi nu a fost bine … Dar am avut de ales atunci in acel moment, daca nu am facut bine asta e …
E buna politetea dar atunci cand nu ne place ceva nu mi se pare gresit sa spunem ca nu e ceeace vrem.
asa cum ce-i prea putin nu ajunge, ce este prea mult strica… iar o politete exagerata ar tine societatea in loc. Cum altfel sa schimbe ceva bietul om daca nimeni nu i-ar spune ca este nevoie…
Draga Alice,felicitari pentru tot ce scrii.
Cand ne prezinti numarul din august al revistei ?
Nici eu nu am invatat inca unde este limita intre a-l face pe celalalt sa se simte confortabil si a nu ma simti eu aiurea.Citeodata mi se pare destul de clar dar alte ori sovaiesc.Cred ca numai in bancuri poti impaca si capra si varza in viata reala alegi.
de multe ori am trecut cu vederea lucruri care m-au deranjat doar pentru a nu-i supara pe ceilalti si multe am pierdut din cauza ca am preferat sa ma comport cu bun simt, decat fara. cu toate astea, nu-mi pare rau pentru ca am compensat in alte parti si poate am primit mai mult decat as fi avut daca m-as fi comportat “fara rusine”. de relatii nici nu mai vorbesc…..m-am vazut cu tipi care nu erau tocmai genul meu, dar care erau foarte amabili si “de treaba”, mi-ar fi fost cumva sa le spun ca nu ma prea intereseaza……
Am toata admiratia pentru cei ce sunt, sau pot parea, de un calm impenetrabil. Sunt prosternata in fata manierelor fara cusur si a elegantei in gesturi si vorbire. Dar recunosc rusinata, am un caracter atat de nabadaios, imi lipseste cu desavarsire rabdarea si ma exprim de un verde crud in fata. Ma consolez ca am incercat in nenumarate randuri sa fiu o lady, o draguta, o finuta. Si am platit scump de fiecare data. Am ales singura cale care mi se potriveste. Raspund pe masura interlocutorului, a situatiei, a nesimtirii sau indiscretiei dupa caz dar si a frumosului discurs si frumoaselor maniere cum rar mai intalnesc. Am cumparat intr-o dupamasa patru piersici. Cel putin asa credeam eu ca am cumparat. Am o memorie la fel de exacta precum un ceas elvetian. Ajunsa acasa scot pe rand fiecare piersica dupa cum eu insami le-am ales dandu-le vanzatoarei sa le puna in punga de hartie. Mare-mi fu mirarea cand scot a patra piersica sa observ ca mai zace una in fundul sacosei. Care de altfel era putreda pana-n maduva samburelui. Carevasazica tanti Nuti o plasase premeditat in punguta bazandu-se pe neatentia si graba cumparatorului. Asa ca m-am dus ca o draguta ce sunt sa-i returnez piersica ratacita in punga mea. Sa vezi ce mi s-a stropsit cum ca ea nu a mai pomenit asa ceva (tot ea). Poate nu a meritat efortul dar nu am plecat de acolo pana nu m-am asigurat ca am atins vreo coarda a nesensibilitatii ei nesimtitoare. De ce? Pentru ca politetea nu e decat o inventie a unui sistem bolnav menita sa te determine pe tine, om sanatos, sa te umflii cu pastile.
Poate că eu sunt dintre cei obraznici- dintre cei care spun lucrurilor pe nume, poate că soarta nu m-a pus în situația de a face apel la o astfel de politețe, politețea de circumstanță( așa cred că poate fi numită). Consider că situația relatată nu necesita politețe- așa cum a fost înțeleasă. Aici era vorba de ceva obținut prin negociere, contra cost și- fiind vorba de niște servicii- nu era cazul să-ți creezi un deserviciu, să ai o frustrare. Faptul că ai ales ceva care te- a mulțumit a fost F.B. Există politețe și…politețe!
De cate ori am inghitit in sec, de tot atatea ori, fara exceptie, cel caruia, din prea bun simtul meu nu-i pleznisem peste nas cu sfichiul ironiei batjocoritoare, s-a simtit indreptatit el sa mi-o intoarca, de parca slabiciunea abia manifestata de mine l-ar fi jignit de moarte.
Curios, cum reactioneaza oamenii in fata bunavointei manifeste. De regula, o atitudine belicoasa, a’ la Mos Teaca, face plutonul sa inghete si ostirea beligeranta sa bata in retragere.
In schimb, ia incearca sa fi modest! Atunci sa te tii, bombeuri de bocanc in coaste.
Incearca sa recunosti ca exista ceva la care nu te pricepi, chiar daca e vorba de fuziunea nucleara controlata, campionatul de fotbal pe gheata, sau reteta de muraturi care pastreaza peste iarna cei mai tari castraveti. Vei fi prompt privit de sus, pus la colt, redus la tacere, condamnat la dispret.
Si-atunci, vrei nu vrei, tii ritmul si pasul, ca altfel esti scos din trafic si tras pe linie moarta.
Mai tai o vorba, desi simti cum ti se strange stomacul ghem, mai arunci o cautatura care stii ca te schimonoseste, dar inspira teama si, automat, respect, si asa mai departe…
Chiar daca nu ti-e firea, te mai impui si cu forta, te mai si inghesui, te mai dezbraci si de caracter, cum spune romanul.
Problema e cu tine, cand ar trebui sa-ti savurezi victoria si-ti dai seama ca are un gust cam amar, sau n-are niciun gust.
Asa cum nici rost n-ar avea sa ne facem atatea probleme pentru cei pe care ii “umilim” cerandu-le doar sa ne trateze corect.
A trecut mult timp, de cand am incetat sa-mi mai doresc sa fiu admirata, sau indragita cu orice pret.
Cam tot atat timp cat a trecut de cand mi-am dat seama ca tot ce pot pretinde este sa fiu respectata. Fara sa am falsa impresie ca cer prea mult.
Uite eu am facut greseala de a sta la un hotel unde conditiile mi-au displacut din prima, doar pentru ca proprietarul era foarte dragut si amabil. Ne-am cazat si toata perioada ne-am spus ca pentru aceeasi bani am fi putut sta la un alt hotel mai curat si mai aranjat. De fiecare data facem la fel, doar pentru ca ne este jena sa spunem un NU proprietarului.
Stiu ce inseamna. De multe ori mi-a fost rusine de rusinea altuia, cum se spune, sfarsind prin a nu ma exprimata asa cum intentionam.
Ma gandesc k intotdeauna trebuie sa faci ce este cel mai bine pentru tine,chiar dak “superi” pe cineva………oricum niciodata nu poti multumi pe toata lumea…….cred k cel mai important este sa nu o faci cu o intentie rautacioasa sa faci persoana in cauza sa sufere cu orice pret doar pentru k asa vrei tu,ci sa faci un lucru pentru k asa simti, pentru k asa esti tu…….si nu te poti schimba pentru nimeni si nimic.Eu, cel putin, de putina vreme “ma straduiesc” sa fac ce vreau eu, si nu ce si doresc altii sa fac,ce simt k ar vrea sa fac eu ptr ei……..dar este dificil ptr k eu am trait mult timp prin altii,am facut ce au vrut altii,dar o sa reusesc ptr k am o “viata noua”…….si vreau sa fiu doar “eu”.
Am facut si eu astfel de compromisuri ca apoi sa regret,ai facut bine ca te-ai mutat,in definitiv e concediul vostru si trebuie sa va simtiti bine,daca amabilitatea lui nu a foast falsa ar trebui sa va inteleaga si sa va respecte decizia
Mi s-a-ntamplat si mie…din politete , din jena, rusine, sa tac si sa accept, mai ales cand era vorba doar de mine. Dar daca in deciziile mele sunt implicati si cei dragi, sotul , copiii, atunci fericirea lor primeaza. Nu m-as mai simti bine stiind c-am renuntat la fericirea lor in favoarea unui strain. Insa politetea trebuie sa primeze in relatiile cu cei de langa noi chiar si cand refuzam ceva. Doar… tonul face muzica si intotdeauna trebuie sa lasam loc de buna ziua!!
Sunt sigura ca ai luat decizia corecta, Alice!Vacanta placuta in continuare!!!
Sa nu iti fie rusine niciodata de hotararile luate. Timpul nu se mai intoarce. Si ceea ce ai vrut sa faci sau sa spui, daca nu a fost facut sau spus atunci cand a trebuit nu mai exista alta ocazie de cele mai multe ori. Daca ai hotarat sa schimbi hotelul sunt sigura ca ai facut-o fara sa te enervezi. Cand comunici hotararea trebuie sa o faci pe un ton categoric, fara sa vorbesti mai mult decat este necesar. “Am hotarat sa plecam in seara aceasta. Doresc sa fac check-out-ul. Cat va datoram? Va multumesc, la revedere.” Atat si nimic mai mult. Cand vrei sa nu te mai intalnesti cu cineva care nu iti face placere, poti sa o tai scurt: “Mi-ar facea placere, dar din pacate sunt extrem de ocupata in urmatoarele luni” Cu putin exercitiu o sa scapi de sentimentul de vinovatie din cauza caruia suntem tentati sa intram in probleme de fiecare data.