Ei cu ei, ele cu ele
Doi sau trei baieti, cu cate doua sau trei fete, stand la o masa. Ei beau bere, ele cola. Ei vorbesc despre masini. Ele despre rochii.
Nu e prima oara cand vad aceeasi scena la cate o terasa din parc sau chiar si la cate o masa mai sofisticata, la cine stie ce sindrofie. Am vazut asta si le diverse petreceri unde, sub pretextul sau chiar motivul fumatului, barbatii se retrag intr-o bucatarie sau in cate-o curticica, unde incing o tacla suculenta despre motoare, masini tunate, jiglere si chiulase. In timpul asta, sotiile sau iubitele se intretin una pe cealalalta, vorbind despre muraturi, ovulatie, tipare de rochii, modele de epilat.
Am trecut si eu prin faze in care, in cuplul in care eram, mi se spunea ca trebuie sa imi accept cu stoicism conditia de femeie. Mi s-a intamplat de cateva ori sa ma trezesc stand la masa cu cate o femeie necunoscuta – pentru ca era la moda sa iti schimbi des partenerele in cercul acela in care nimerisem – in timp ce barbatii nostri trecusera deja in alta incapere ca sa joace carti sau biliard. Dar nu am rezistat mult sa joc rolul celei care accepta orice, numai ca sa aiba un barbat alaturi. Am eu insami nevoie de libertate, dar nu intr-atat, incat sa imi gandesc bucuriile departe de cel pe care il iubesc.
Eu cred ca motivul pentru care ne alegem un partener de viata si de dragoste e tocmai acela de-a ne intregi sufletul. Ca daca nu vrem sa fim tot timpul impreuna nici nu are rost sa ne mai incurcam vietile – de cuplu -, unii altora. Simt nevoia sa impart totul cu omul meu drag, fie si macar cantarind sau masurand impreuna lumea printr-un schimb de priviri. Nu-mi place sa stau cu femeile. Nu-mi place sa stau nici cu barbatii. Vreau sa fim mereu noi doi, alaturi de lume sau impotriva tuturor. Dar, oricum, noi doi, mereu impreuna, mereu amandoi… Si poate ca gresesc.
Comentarii
28 Comentarii la “Ei cu ei, ele cu ele”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
interesante subiecte abordezi
ai mare dreptate
Draga Sot, asa e decand cu stalpii templului dar stau la distanta ca sa sprijine acoperisul care gazduieste sufletele impreunate pentru totdeauna si nicidecum sa reprezinte doar o naratiune (sau cum crezi ca a vrut autorul sa redea) care sa contrazica legatura sufleteasca dintre femeie si barbat. Alice i-mi place foarte mult si la fel si Cristina Socaciu a carei sensibilitate o recunosc la toate persoanele care participa acum la acest articol si daca i-mi doresc si eu ceea ce i-si doresc si ele pentru mine va fi o adevarata implinire fiindca atunci cand reusim sa construim Iubirea inseamna ca nu degeaba exista barbat si femeie in acest univers si ca am reusit sa daruim Domnului Energia cea mai necesara Lui de care si Universul recunoaste ca este uluitoare. Acum pentru Toti, Instinctul de Conservare inseamna Materializare care se transforma oricum si el in Lumina si Pozitiv iar Iubirea este Energia suprema ceea ce doar barbatul si femeia o pot construi si nicidecum vreo alta specie deoarece traiesc in alt Spatiu si in alt Timp ca sa poata construi asa minunatie. Deci nu degeaba sunt barbati sau femei sensibile si ca numai acestia au extraordinara energie de complecta Viata. Stiti de altfel ca cei considerati slabi, sunt cei care rezista peste Timpuri iar daca reusesti sa te apropii de sufletul unuia dintre Ei inseamna ca esti cea sau cel mai fericit fericita. Barbati sau femei sensibile, sunt cei care stiu sa danseze, sa cante, sa mangaie, sa aline durerile, sa patrunda in sufletele celorlalti, sa fie loiali fara sa impuna, sa se dedice, sa raspunda mereu la timp, sa construiasca Proiecte si in special Iubirea. De aceea Ei nu obosesc nici o data sa iubeasca ca si mine. Iar daca e vorba de mine, ma cunosc foarte bine mai ales dupa ce am inteles toate acestea despre mine fara sa incerc sa ma autoanalizez. Dupa fapte cum spuneti de obicei Voi Oamenii. Inca ma simt singur dar fara ura si ma doare ca i-mi plac darurile Domnului dar nu pot sa le ating fiindca inca nu am fost ales in Lumea Voastra. Printre aceste daruri sunteti si Voi Oamenii, fiinte plapande, cu mersul leganat iar pasii Vostri mangaind Universul Dragostei care o atingeti cu delicatetea Sufletelor Iubirii care doriti sa Va implineasca in Eternitate.
Aveti curajul sa construiti Iubirea si de aici o sa simtiti o alta Lume care nu vrea sa mai muriti nici o data.
Noapte buna tuturor dorind sa Va port in vise ca un Fat Frumos care Va ocroteste luandu-Va cu el in zborul viselor Voastre deasupra oricaror probleme.
De aia nu merg pe la chefuri.
si mai bine stau singura, decat cu femeile.
iar cind eram cu un barbat iubit, nu il slabeam din ochi, din suflet. Nici el pe mine.
asa e la inceput.
dar poate fi vesnic.
si te simti bine singura? eu nu! prefer sa discut cu femei ,sa ies in lume decit singura,e trista si rea singuratatea,in curind nici cel ce te iubeste nu o sa mai stea cu tine ,daca nu esti de lume.
Desi as vrea sa-mi fie imbracat tot timpul de aripile sufletului pereche,desi as vrea sa-i pot imbratisa cu liniste si zambet in privire, fiecare bataie a inimii,cat mi-as dori sa-i fiu doar eu aerul ce il repira,oricat de mult degetele inimilor ating aceleasi stele si vise,suntem ,totusi doi oameni simpli cu dorinte si nevoi a caror simtiri vor sa respire uneori alt aer..Dar ce poate fi mai minunat decat reintalnirea,imbratisarea, divina impreunare a aripilor parfumate cu mireasma de dor ,dor de a impartasi cuvinte si taceri !
Eu daca as fi in situatia care imi transpare din textul de mai sus,adica sa fiu intr-un loc nou,cu oameni pe care nu ii cunosc si sa ma lase sotul cu femeile doar pentru ca sunt femeie ,si el sa mearga cu barbatii as pleca sau m-as simti tare stanjenita acolo,oricat de sociabila sunt eu. Doar ca noi ne cunoastem mult prea bine unul pe celalalt ca sa facem greseala asta.
Daca suntem intr-un grup mare unde fiecare dintre noi cunoaste mai multa lume atunci nu ma deranjeaza cu nimic sa fac conversatie sau eu sa am o activitate si el alta. Dar sunt doua situatii complet diferite.
Eu cred ca avem nevoie si de spatiul nostru. Nu-mi place sa-l tarasc dupa mine la cumparaturi, de exemplu. Prefer sa iau o prietena cu care pot sa umblu ore-n sir, cu care sa ma opresc sa beau o cafea si sa vorbesc in liniste. Mi se pare normal sa iasa la o bere cu prietenii si eu sa ies cu fetele si sa ne fie dor si sa ne revedem cu drag acasa. N-as vrea sa se simta constrans sau sufocat si nici eu la randul meu obligata sa renunt la o parte din viata mea.
“V-ati nascut împreuna, si împreuna veti fi întotdeauna.
Veti fi împreuna când albele aripi ale mortii va vor risipi zilele.
Ah, veti fi împreuna chiar în memoria tacuta a lui Dumnezeu.
Dar sa lasati spatii în împreunarea voastra.
Si lasati vânturile raiului sa danseze printre voi.
Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire o legatura:
Mai bine lasati o mare miscatoare între tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul altuia cupele dar nu beti din aceeasi cupa.
Dati-va unul altuia din pâinea voastra dar nu mâncati din aceeasi felie.
Cântati si dansati împreuna si fiti bucurosi, dar fiecare din voi sa fie singur,
Asemenea strunelor lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica.
Daruiti-va inima unul altuia, dar nu spre pastrare,
Caci numai mâna Vietii va poate încapea inimile.
Si stati împreuna, dar nu prea aproape unul de altul.
Caci stâlpii templului stau la distanta unul de altul,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”
(Khalil Gibran, Despre casatorie)
Sincer, prefer sa mai aiba si alte preocupari, asa cum si eu vreau sa mai am si altele. Sa pot sa-mi petrec si timpul cu fetele, sa vorbim de ale noastre, iar el sa se vada cu baietii singur, si sa comenteze cat de corect a fost penalty-ul in meciul cu Steaua. Nu de alta, dar nu-mi fac placere discutiile despre fotbal sau altele, asa ca n-am de ce sa asist la ele. Si nici nu mi-as dori sa-l leg de mine cu lanturi si sa-l opresc sa se vada cu prietenii lui si sa discute ce-i place. Nu e normal, n-ar fi o relatie normala, nu vad de ce sa ne sufocam. Dar, niciodata nu ies cu prietenele sau nevestele prietenilor lui. Eu ies cu prietenele mele, separat, el cu prietenii lui. Cand iesim impreuna iesim fie doar noi, fie cu oameni cu care ne intelegem foarte bine si avem ce sa ne spunem.
Mi-e drag la petreceri sa ma reintalnesc cu prietene sau doar simple cunostiinte cu care sa vorbesc vrute si nevrute, mi-e drag sa pot face asta pentru ca eu nu sunt foarte sociabila si greu imi gasesc subiecte pe marginea carora sa-mi treaca timpul. Nu vreau sa stau doar cu sotul meu nu pentru ca nu mi-ar fi drag ci pentru ca am o probelma cu socializarea si nu mi-as rezolva-o stand doar cu el toata seara. Nu am acea lejeritate de a discuta despre orice cu oricine si ma simt un pic complexata din cauza asta. Mi-e groaza de petrecerile unde trebuie sa merg si unde nu cunosc pe altcineva decat gazda. Cat poti sa mananci, sa dansezi si sa zambesti tamp unor necunoscuti?
Da, Alice! Nu, nu gresesti…Cand am iubit, mi-am dorit sa fiu mereu cu el, cand ma iubea si el, isi dorea la fel, sa ma tina strans de mana chiar si in preajma prietenilor lui, iar cand ma indepartam putin, stiam ca privirea lui ma cauta… Acelasi barbat, imi scrie, chiar si acum, in cate un sms: “te tin de mana, de multe ori…”.
Am fost si eu “plasata” la masa sotiilor colegilor vreunuia pe care eu il iubeam, iar el credea ca eu ma simt minunat socializand cu doamne pe care le intalnesc pentru prima data. S-a intamplat sa parasesc acea petrecere in varful degetelor, cu lacrimi in ochi, dar cu speranta ca intr-o zi, un alt barbat isi va dori sa ma tina mereu aproape de el…
am crezut ca numai eu plang pentru astfel de lucruri…oare si cu “urmatoarele” tot asa se poarta???? da, sensibilitatea e un defect. poate altora nu le pasa, au fost educate altfel. ce mult as vrea sa pot iesi din cerc.
Irinuca, sensibilitatea nu e un defect…
Tinutul de mana de la distanta – in cazuri din astea – mi se pare nu numai infinit de trist ci si cumva sfasietor…si nu pot si nu vreau sa inteleg de ce nu se poate altfel.
Je, nici eu nu inteleg. Si nu voi intelege niciodata…
Ma gandesc k in momentul in care te intalnesti si cu alte persoane trebuie sa socializezi sub o forma sau alta, pana la urma totul se rezuma la un schimb de pareri si informatii si este o “activitate” placuta in conditiile in care esti cu persoane in “stilul tau”…….mi se pare normal k discutiile sa fie distincte si sa nu particip eu k si femeie pentru k eu nu sunt in tema cu probleme de masini, telefoane, calculatoare, suruburi,piulite , etc, etc si eu sa discut despre ” ale mele”,deoarece orice discutie care incepe la modul general, adik implik pe toata lumea la inceput, pe parcurs se “rupe” si se creaza aceste mini-discutii, este inevitabil……… si n final aksa sa povestim ce am mai aflat separat, dar de fapt impreuna …… cred k orice om, femeie sau barbat,trebuie sa fie degajat intr o relatie si sa nu si abandoneze placerile anterioare relatiei, sa stea lipit de cel de langa el la “propriu”, ci sa i impartaseask celui de langa el ce a aflat, ce i s a intamplat, sa fie “cu” el, dar nu sa fie “langa” el ………
Mie mi se pare normal sa avem amandoi siun timp numai pentru noi – el sa iasa cu baietii la fotbal, eu cu fetele in oras sau la una din noi. Iar la petreceri, normal ca vrei sa vorbesti si tu despre ce mai este nou intr-ale fetelor (mai ales ca nu le-ai vazut de mult) si doar n-o sa-l tin lipit de mine sa asculte ce stiu eu ce discutii despre volanase, tocuri, aparate de epilat sau modalitati de nastere, asa cum nu mi s-ar parea normal sa ma tina el langa el cand vorbeste cu prietenii despre masini, proiecte de constructii si alte chestii plictisitoare pentru mine. Normal ca mergem impreuna, dansam cand se danseaza, gustam impreuna ceva…dar n-o sa-l leg de mine minut de minut…mi se pare aiure si nu mi-ar placea sa fiu nici eu in situatia asta. Daca ne sufocam unul pe altul asa, unde ajungem?…Trebuie sa lasam si un pic de loc unul altuia, pentru ca mai apoi seara, cand ajungem acasa, sa-l putem umple iar in intimitate. Am vazut relatii in care iubitii sau sotii nu mai puteau unii dupa altii si nu concepeau sa mearga nici la toaleta unul fara altul…dar nu au sfarsit tocmai bine. Atunci cand tii sa arati prea mult ce simti pentru celalat si iti expui exagerat in vazul lumii dragostea, de fapt iti lipseste ceva. Si nu spun eu asta, ci cercetarile psihologice care au demonstrat ca oamenii care vorbesc foarte mult despre dragoste, simt mereu nevoia sa li se confirme dragostea partenerului si il sufoca pe acesta, de fapt sunt ei nesiguri pe ei, si le lipseste ceva. Femeile sunt diferite de barbati si au nevoi diferite de ale barbatilor. Daca nici unuii nici altii nu si le pot satisface apare frustrarea si in curand ruptura inevitabila. Allan Pease si sotia sa au scos o carte foarte faina despre aceste diferente si cum pot fi ele intelese si descifrate pentru a nu cauza frustrari si probleme. Se numeste ” De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda”. Eu m-am amuzat copios citind cartea, care desi scrisa intr-un mod glumet, cuprinde niste explicatii foarte adevarate, demonstrate stiintific care m-au ajutat sa inteleg unele lucruri care ma deranjau la barbati, in general, dar si lucruri pe care noi femeile le facem si care deranjeaza barbatii. De exemplu de ce femeiele vorbesc mai mult decat barbatii – pentru ca asa suntem create si avem nevoie sa vorbim un numar mai mare de cuvinte pe zi decat barbatii. Si ca sa nu-l innebunesti de cap, dar sa nu te ticnesti nici tu, trebuie sa-ti gasesti un interlocutor cu aceleasi nevoi ca ale tale cu care sa discuti atunci cand simti nevoia de mai mult decat poate suporta partenerul tau.
)
Alice, ai trecut prin asta. Exista vreo sansa sa ajungi la asta, chiar daca pana acum nu ai reusit cu cel de langa tine? Sau trebuie sa stergi tot ce a fost pana atunci, sa suferi si sa te rupi.
Vreau sa cred ca pot ajunge la asta, impreuna cu omul pe care l-am ales si care mi-a fost alaturi pana acum. Vreau sa cred ca asta este doar o faza si ca putem evolua, ca il pot invata un alt model de a fi cuplu, ca ma poate invata sa daruiesc cu incredere, ca ne putem inspira si provoca reciproc.
Am fost pe punctul de a renunta la noi, de a abandona totul fara sa-mi pese de suferinta celor implicati, sa ma gandesc doar la mine.
Dar tanjesc sa ajungem sa dorim amandoi sa fim mereu impreuna, sa ne cautam in multimea care ne inneaca, sa simtim nevoia de a scapa, amandoi, deodata. Am vreo sansa?
cred ca trebuie sa doreasca amandoi acest lucru. daca doar unul trage de caruta….e mai greu.
si totusi am vazut cupluri in care amandoi se straduiesc sa fie impreuna si sa fie bine si dupa 20-40 de ani de casnicie.
Nu stiu, Dori. Eu nu am reusit sa dreg relatiile care pornisera gresit. A trebuit sa inteleg ca merit, cu orice pret, o relatie care sa-mi fie buna, potrivita, fericita, de la inceput. Pentru ca nu stiu sa repar lucrurile care au pornit gresit.
Poate nu gresesti, viata ni se scurge printre degete fulgerator de repede. Poate asa ar trebui sa fie cele doua jumatati ale unui intreg. Si mie mi se intampla sa traiesc o senzatie, o uimire…si sa-mi doresc sa-l am in acele momente pe cel drag alaturi, pentru a-i putea marturisi. Alteori insa simt nevoia sa iau putina distanta, sa ma detasez. Sunt activitati pe care prefer sa le fac singura, sa innot, sa citesc si mai sunt si seri in care simt nevoia sa stau la o masa cu draga mea Adela, cu o muzica de pian in fundal, sa fumam (desi de obicei nu o facem) si sa privim visatoare printre unduirile fermecatoare ale vinului pe trupul paharului. Sa ne amintim de tineretile noastre zvapaiate, sa ne amuzam de ceea ce-am proiectat si ce-a iesit de fapt. Si de ce nu, sa tocam marunt tinute, obiceiuri si metehne…si orice ne mai vine sa luam in desert. Sunt si ganduri doar ale mele, pe care doar ei i le pot impartasi verde-n fata, fara a fi nevoie de justificari…Nu sunt doar sotie, mama, nora, cumnata…sunt si eu…pur si simplu.
eu am stat vremee indelungata prinsa intr-o astfel de relatie pentru ca-l iubeam dincolo de mine. pana la cer si dincolo de cer…. si simteam ca nu e bine. ma tragea dupa el la toate petrecerile unde totul se lasa cu sticle si pahare de bautura golite…. cu povesti de 2 lei doar de dragul povestirilor. am avut puterea sa ies din aceea relatie toxica dupa un timp…. si sufar si acum. de ce oare? pentru ca stiu ca oricum ma chinuiam . pentru ca stiu ca eu am alte valori, eu imi petrec timpul mult mai util decat pierzand vremea la povesti…Ca sa-mi arate ca el este cel puternic… la scurt timp s-a casatorit cu cineva pe care o cunostea de o luna. ea probabil nu stia ce o asteapta. sau pur si simplu e din acelasi aluat ca si el… si accepta viata mediocra. El n-a vrut (n-a putut) sa vada ca in viata sunt alte valori, ca putem sa evoluam, ca putem sa ne descoperim, ca putem calatori, ca putem sa ne umplem timpul cu lucruri muuult mai frumoase, ca putem citi.
MULTUMESC ALICE si pentru acest articol, ai mai alinat un pic acolo in sufletelul meu. Mi-ai mai confirmat inca odata ca am procedat bine, m-ai mai ajutat inca odata sa mai alung din sentimentul de vinovatie.
Cu mare, mare drag ganduri senine si frumoase!
Stiu ca nu e o consolare, dar nu va ramane nici cu fata asta pe care a luat-o de nevasta din orgoliu, din ambitie. Ai facut foarte bine. Stii, in timp, durerea iti va trece… Dar mai dureaza putin. Sau mult. Dar va trece.
te iubesc! va iubesc pe toate dragele de aici de la cafeneaua aromata!
cand vad (mai rar) emisiuni la tv cu tine (unele reluari am vazut in vara aceasta) stau ca un copilas si te “sorb” cu privirea. numai un om extrem de generos poate sa-si dezvaluie toate unghere sufletului asa cum o faci tu, draga Alice.
astept sa-mi treaca, incerc sa lupt atat cat pot. primii pe care ii voi anunta de victorie si de bucurie veti fi voi cu siguranta
voi ma ajutati sa cred ca totusi exista ceva ce porneste de la inceput bine, trebuie sa fie o raza de soare pentru toata lumea!
De multe ori am spus draga Irina ca intalnirea noastra aici, in aceasta cafenea, nu este intamplatoare. Ne intindem mana una alteia si ne ajutam reciproc sa trecem peste impasurile pe care viata ni le mai scoate, din cand in cand, in cale. Eu iti intind bratele mele amandoua si te inteleg… Am trecut si inca trec printr-o situatie similara si stiu ce e in sufletul tau acum. Poate pare ciudat, dar eu de multe ori am primit incurajari de aici si putere de a merge mai departe. Am stiut ca merit pe cineva care sa se afle pe aceeasi lungime de unda ca si mine. Si stiu, am inceredere, ca intr-o zi va aparea chiar daca acum asteptarea mi se pare usturatoare. Te imbratisez!
http://www.horoscoptv.ro/blog/2010/08/ce-sa-faci-pentru-a-fi-fericita-indrumar-pentru-vremuri-de-criza/
Nu, nu mi se pare nimic ciudat! Ma regasesc in fiecare cuvintel.
Zile frumoase si senine iti doresc.
Nu gresesti, orice femeie vrea un suflet pereche, sa-i fie alaturi, la bine si la greu. Si pe mine ma invaluie aceleasi sentimente, ma simt implinita de cand am o familie mare si iubitoare. Ei sunt viata mea … eu sunt viata lor … toti patru suntem un tot unitar si impreuna privim cu incredere viata ce ne-a fost data, ne iubim si multumim lui Dumnezeu ca ne-a adus impreuna.