Emotii

Vara aceasta am sustinut examenul de admitere la facultate,constand in doua probe scrise,la matematica si fizica.Surprinzator,nu am avut foarte mari emotii la niciuna dintre cele doua probe scrise,in schimb la corectarea examenului de la fizica m-a coplesit o stare de nervozitate si nerabdare…si nu pentru ca nu stiusem sa rezolv,din contra,rezolvasem toate subiectele,insa imi era teama sa nu fi gresit din neatentie.Cu o zi inainte am dat proba la matematica,corectarea s-a facut in aceeasi zi,luasem 9.50.Acum,de acest ultim rezultat depindea daca as fi fost sau nu multumita de mine insami…stiam ca as fi admisa si cu o nota de 8 sau chiar 7,dar aveam asteptari mari de la mine.Imi doream mai mult dupa munca pe care am depus-o un an intreg.Din examen am iesit la ora 12,asteptand ca la ora 13 sa fim chemati din nou in salile de examen pentru corectura,aceasta facandu-se cu sablon in fata candidatului.Cu o zi inainte,ni s-au corectat lucrarile in ordinea asezarii in banci;eu fiind pe la mijloc,au ajuns relativ repede la mine;acum,insa,comisia s-a impartit in doua subcomisii si am inteles abia mai tarziu ca ne corecteaza in ordinea variantei de subiecte avute.Eu aveam varianta 5…ghinion,trebuia sa mai astept…fiecare nume pe care aveau sa il spuna speram sa fie al meu…si timpul…timpul parca trecea mult prea incet.Desi nu mancasem de dimineata,simteam ca imi este greata;pot sa spun ca incepusem sa ma simt ametita;asemenea simptome nu cred ca am mai avut niciodata din cauza emotiilor.In sfarsit,imi aud numele,merg la banca unde se corecta…fetele care corectau pun sablonul,iar eu aruncand o privire vad 3 raspunsuri gresite…3!nu intelegeam cum e posibil sa fi gresit atat de mult din neatentie,deoarece cand am iesit din examen am verificat raspunsurile problemelor mai grele cu o alta persoana.Ma simteam complet dezamagita de mine,m-am mustrat in gand pentru faptul ca am sperat la mult mai mult si cu greu m-am abtinut sa nu plang,fiind emotiva de fel.Fara sa vreau am spus cu voce tare ca nu imi dau seama unde am gresit atat,de parca as fi putut sa salvez ceva,de parca i-ar fi pasat subcomisiei.Un baiat de langa mine,vazand punctajul de 75(nota 8.50)a zis ca e buna nota si chiar a facut o gluma -si cele 10 puncte cand sosesc?maine?…exact de glume nu aveam eu chef.O fata din comisie a intors apoi foaia sa imi dea sa semnez,ma uit atunci la varianta de pe foaia respectiva,era alta!ma uit la nume-nu era al meu!atunci imi amintesc ca de fapt trebuia sa fiu prima data martora pentru corectarea altei lucrari,lucrarea baiatului “glumet”,apoi imi venea si mie randul.Razand si emotionata spun comisiei-am crezut ca e lucrarea mea…Nota era buna oricum,dar speram la mai mult,cum am mai spus.Cum nu era de ajuns,a inceput sa imi sune si telefonul atunci,l-am lasat sa sune,era pe vibratii oricum,nu putea fi auzit.A venit in sfarsit si randul chestionarului meu;fiind pus sablonul,observ ca toate raspunsurile erau corecte…intr-o clipa am trecut la cu totul alta stare:eram fericita,ma simteam implinita,multumita.Dupa ce mi s-a trecut punctajul si am semnat am iesit alergand din clasa;nu am mai vazut pe nimeni inaintea mea atat de grabit sa plece.In fata facultatii ma asteptau mama si prietenul meu,de pe scari le-am spus ca am luat 10,cam incet,imi pierdusem si vocea.Cand m-am apropiat le-am mai spus inca o data.Mamei i-au dat lacrimile,mi-a spus ca am facut-o foarte fericita.Prietenul meu,de asemenea,era foarte mandru,in acea zi spunand atat pe strada,cat si in metrou,in mod repetat ca am luat 10,ca sunt studenta,parca vroia sa afle lumea intreaga de aceasta realizare,iar eu ii spuneam sa taca sau sa spuna mai incet…era comic,iar mie nu imi place sa ma laud sau sa fiu prea mult laudata;exista atatia alti elevi cu rezultate si mai bune sau la fel de bune…Mentionez ca avand aceste note,voi lua si bursa in primul semestru,inca un motiv de a mi le fi dorit.

Cu siguranta admiterea la facultate a fost un eveniment emotionant nu numai pentru mine,cat si pentru cei dragi mie,care m-au insotit si m-au sustinut,iar acele cateva minute in care am trecut de la o stare profunda de dezamagire si confuzie la fericire si implinire au fost printre cele mai intense momente din viata mea de pana acum.