fetele mele

Acum  destul de  multi ani in urma la prima sarcina, imi doream foarte mult gemeni si daca erau baieti sau pereche consideram dorinta indeplinita. Oricum imi doream baiat. Sotul meu isi dorea fata. La intrebarea dar daca sunt gemeni ? – raspunsul a venit prompt: nuuuuuuu, doua nu vreau. Au mai trecut niste ani, cu multa cafea si intr-o sambata dimineata cand au aparut primele semne ale inceputului de travaliu, i-am zis sotului: Daca va fi astazi, e clar ca va fi tot fata. dupa accea i-am facut curaj, ca e bine si asa pentru ca  daca ar fi baiat, la vremea armatei, cand va merge sa-l viziteze, ii vor spune camarazii:”vezi ca te cauta bunicul”. Dupa ce am stat cat am putut de mult in parcarea spitalului a trebuit totusi sa intru si am adus pe lume o fetita(IULIA pentru ca era 15 iulie 1995). Imediat dupa eveniment sotul a fost intrebat de un prieten, despre noul nascut, iar la aflarea vestii acesta ii spune: Stii ce se spune despre tatii de fetite ?

la prima : esti destept!!!!

la a doua:  esti foarte destept!!!!!!!

la a treia: esti un prost ca nu te-ai oprit la timp……………

Prietenul se oprise la timp.

Dar norocul a fost de partea noastra: cea mai mare realizare a vietii sunt “fetele mele”, trei la numar, care ne-au adunat la multe cesti de cafea, si pentru cele bune si pentru cele rele, si cu care speram sa mai bem inca multa cafea de acum inainte. Doresc tuturor sa aiba asemena motive de bucurie.