Gust dulce, gust amar

In viata suntem nevoiti sa trecem, in mod inevitabil, peste anumite momente care ne lasa fie un gust amar, fie un gust dulce, asemenea unei cafele aromate. Exista insa o mare diferenta si anume ca o cafea o indulcim sau nu in functie de gustul fiecaruia dar cateodata ceea ce ni se intampla si suntem nevoiti sa traim nu putem impiedica si trebuie sa depasim momentul desi ne lasa un gust amar. Pot spune ca cele mai intense momente din viata mea le-am trait si le-am simtit in aceeasi postura si anume de femeie insarcinata, viitoare mamica, si culmea a fost ca desi am simtit in egala masura aceleasi emotii si trairi sufletesti finalul ambelor situatii a fost opus unul celuilat. M-am casatorit si ne doream foarte mult un copil, care din fericire nu a intarziat sa apara, spre bucuria noastra, chiar aproximativ dupa o luna. Eram cea mai fericita, ma duceam cu fala la medic, am urmarit indeaproape evolutia sarcinii avand alaturi un medic foarte profesionist. Aveam cca 30 saptamani de sarcina si m-am dus la control, urma sa-mi zica medicul daca pot naste normal sau eventual sa programam cezariana. In acea zi am simtit cele mai intense momente din viata mea, deoarece dupa cca 45 minute in care medicul nu se mai dezlipea de monitor si nu scotea nici un cuvant , mi-am facut curajul sa vorbesc si sa intreb ce se intampla pentru ca de obicei imi spunea tot ce se intampla cu bebelul, chiar cu destule amanunte. Cand am vazut ca nu isi schimba privirea spre mine mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, m-am inmuiat cu totul si am auzit in final “nu vad bataile inimii” si mai mult “oasele sunt tasate”. Nici nu vreau sa va inchipuiti ce am simtit in acea clipa, inima imi batea nebuneste, tot visul meu s-a spulberat. Am pierdut acea sarcina si la un an distanta am ramas din nou insarcinata. Evolutia sarcinii a fost ca la carte. Mai aveam 3 saptamani si trebuia sa nasc cand mi s-a rupt apa si m-am prezentat de urgenta la maternitate. In momentul in care am ajuns sa ma consulte doctorul vreau sa va zic ca am trait aceleasi momente ca la prima pierdere a sarcinii dar insa cand am auzit ca bebele e sanatos dar se grabeste sa vina si mai ales cand mi-am vazut baietelul si i-am simtit suflarea au fost cele mai dulci clipe si bucuria noastra a fost pe masura. Am ramas cu un gust amar care pana la urma s-a transformat intr-unul dulce si ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa iti tii in brate rodul iubirii!