Lumea de dincolo de Bucuresti
Sibiul poarta haine medievale. Festivalul sau de fiecare an a adus turisti din toate tarile lumii si emotii fara granita si fara viza. E atata frumusete in orasul cel nobil, incat regretul ca nu aici e capitala tarii iti incolteste, firesc, in suflet.
Poate ca soarele rasare de la Bucuresti, dar lumina lui ar merita sa cada mai mult pe celelalte bucati de tara… Plecati intr-o vacanta fara tinte prea clare, noi am nimerit absolut intamplator La Sibiu chiar in zilele de festival. Si ne-am bucurat ca niste copii de toata maretia intamplarilor sarbatoresti.
Am asistat la parada celor imbracati in costume de cavaleri si domnite, ne-am uluit de regii si de reginele uriase care s-au preumblat pe strazi, am aplaudat din tot sufletul spectacolele celor care arunca faclii si scuipa catre cer jerbe de foc si am ascultat, cu suflet rascolit de doruri, muzica delicata, cu iz de iubire pierduta.
Uneori, cand ajung in cate un loc binecuvantat, ma incearca mandria ca sunt romanca. Uneori, cand dau peste oameni care sunt amabili fara sa aiba nicio obligatie fata de mine, ma gandesc ca am avut noroc sa traiesc aici. Dar pentru ca stiu ca e doar o ispita, imi invelesc imediat inima cu platosa aparentei nepasari si merg mai departe prin tara, prin viata, pregatita sa ma apar in orice clipita. Deocamdata, totusi, ma adapostez pentru inca o zi, pentru inca o clipa, in miez de lume splendida. Las tortele sa arda si sa-mi incalzeasca sperantele. Ascult muzica medievala si ma pacalesc ca exista o sansa ca oamenii curajosi sa rastoarne lumea spre bine, ca vor veni cavaleri in armuri si vor instaura cea mai frumoasa dictatura posibila, aceea a dragostei, a iertarii, a obligatiei de a fi fericiti.
Comentarii
21 Comentarii la “Lumea de dincolo de Bucuresti”Trackbacks
Altii zic despre acest post...-
[...] Festivalul sau de fiecare an a adus turisti din toate tarile lumii si emotii fara granita si fara viza. “E atata frumusete in orasul cel nobil, incat regretul ca nu aici e capitala tarii iti incolteste, firesc, in suflet”, scrie Alice Nastase. [...]
Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
ne incanti cu articole interesante
iti multumim pentru tot ce ne impartasesti
Am vazut la TV imagini de la festival…SUPERB!!!!!
E frumos! Si mie mi-ar place sa-l vad in plin festival medieval … Poate sa mai creasca fetele, sa simta si ele farmecul acestuia. Avem multe orase frumoase care atrag turisti an de an …
Am fost la Sibiu, dar din pacate, nu in zilele de sarbatoare…
M-am bucurat mult cand am citit aceste randuri pentru ca sunt sibianca. Chiar de dimineata am fost si eu in Piata Mare si mi-am delectat privirea si auzul cu cateva dansuri medievale, apoi am cumparat “puiul targului” adica un mic flecustet de la tarabe, asa sa nu plec cu mana goala. Imi iubesc orasul pentru ca este un oras al culturii, pentru ca este viu prin manifestarile sale anuale. Deunazi am fredonat melodii vechi si dragi cu Phoenix, acum muzica medievala mi-a dat frau liber imaginatiei iar in week-end-ul viitor Taragul olarilor va fi un rasfat al privirii pentru atatea si atatea comori ale mestesugarilor nostri. Ma bucura ca in ciuda problemelor si a vietii grele de zi cu zi, asemenea manifestari ne readuc zambetul pe buze si ne incalzesc sufletul. Va multumesc eu in numele sibienilor pentru cuvintele frumoase pe care le-am citit acum pe acest site care imi e aproape de suflet.
Alice – cea mai draga, asa mi se pare si mie uneori lumea de dincolo de Bucuresti, “cu iz de iubire pierduta”…
Imi plac, pe langa Sibiul vacantei tale, si Brasovul racoros si Timisoara dragostei mele, si Constanta Marii – care mi se pare ca e numai a mea…
Iar in adancul sufletului meu si eu mai sper ca oamenii buni si curajosi, care au stiut sa iubeasca si sa astepte si sa spere – asa cum esti tu – mai pot rasturna lumea asta si mai pot indrepta toate nedreptatile pamantului.
Ce frumos le spui tu acolo!
Si ce fericita sunt eu ca ne mutam in octombrie cu catel, cu purcel, de la Bucuresti la Sibiu. Abia asteeeept!:-))
Uncommitted, si mie ceva imi spune ca ne asemanam. Vin sa spun din nou: ne cunoastem?
Cred ca nu, dar sunt sigura ca mi-ar face o deosebita placere intalnirea. Deocamdata sper sa ne intalnim pe blogul tau, daca imi permiti 
Alice, superb este ca te simti asa bine si ca ai gasit un oras frumos in care zilele iti par altfel. Bucura-te si lasa-te vrajita de vacanta!
Am ajuns din cauza unei probleme nefericite in Cluj,eu fiind din Prahova.A trebuit sa fac vreo patru drumuri acolo si cap la cap am stat vreo 14 zile.Nu pot spune ce frumoasa mi s-a aratat Romania ,prin toate localitatile pe care le-am traversat:Turda,Sighisoara si piesa de rezistenta–Clujul.In afara de locuitorii care te faceau sa te simti bine prin calmul,bunavointa si educatia lor,am descoperit un oras in care nu stiai unde sa te duci mai intai.Am fost la Gradina botanica unde am vazut vreo doisprezece mirese;in parcul mare ,care are un lac cu o insulita pe care se plimba nestingherita o rata salbatica cu un card de bobocei;terasele pline de tineri,pe fata carora char nu se vedea nici o urma de stres,”Agape”locul unde serveam masa intr-o atmosfera intima ascultand muzica oldies ;centrul luminat feeric noaptea;Catedrala unde intr-o ordine perfecta te puteai reculege in tacere;Casa studentilor unde am prins un concert super cu Directia 5; si nu in cele din urma ca facand parte din partea mai trista a drumului la Cluj o unitate spitaliceasca unde fiecare cadru medical isi facea datoria neconditionat ,niste medici cum nu credeam sa gasesti in Romania, erau mana dreapta a lui Dumnezeu ,sau invers si zilnic salvau vieti pe muchie de cutit,la limita!Erau gennul de oameni care vorbeau putin ,dar faceau imposibilul posibil,faceau inimile sa continue sa bata …Totul mi s-a parut frumos la Cluj si daca -mi ajuta D-nezeu si sunt sanatoasa la anul imi rezerv o saptamana din concediu sa-l revad.
Sanatate multa! Ma bucur atunci cand aud o persoana careia sa-i placa mult Clujul! Sunt mandra de orasul meu …
Mie imi place foarte tare la capitala si nu pentru k este kpitala, ci pur si simplu pentru ca “totul” ma atrage mai mult, are o rezonanta cu mine……..nu stiu dak este de la agitatia continua, de la faptul k nimeni nu cunoaste pe nimeni, sau pentru k este un oras mare cu posibilitati mai multe sau ptr k prietena mea locuieste acolo……….sau poate pentru k vitrinele imi par luminate altfel………sau poate ptr Herastrau sau Cismigiu…….sau din cauza multiplelor posibilitati de petrecere a timpului liber(teatru, cinema,cafenele,etc)…imi pare k fata de provincie lumea (persoane,haine,magazine,cladiri) de la kpitala traieste “diferit” sau mai bine spus lumea care vrea sa traiasca dragut poate fara mare efort sa fak acest lucru……..de exemplu, unde locuiesc eu nu exista decat o sala de cinema,kre arata oribil……..maxim 2-3 cafenele dragute,si orasul in sine arata deprimant,obosit,gen niciodata nu se intampla nimic notabil……
vise vise si iar vise, draga Alice!!! propun sa nu mai credem in spiridusi!!! am crezut prea mult timp in ei si s-au dovedit ireali…
eu stau atat de departe de tot ce e frumos si demn de admirat in tara, incat uneori cred ca asta e tara in care traiesc – acest mic oras al Moldovei…
Aseara, in Piata Unirii din Timisoara, am admirat cea mai frumoasa luna de anul acesta. In 30 minute a strabatut Domul Catolic si a luminat toata piata. Printre turlele bisericii, disparea si aparea o luna care mi-a adus aminte sa vine toamna, ca sunt o privilegiata ca locuiesc intr-un oras frumos. Si, daca as fi avut aparatul la mine, as fi reusit sa rup o imagine absolut minunata. Asa, imaginea a ramas doar pe retina mea, dar ma bucur de fiecare data cand o derulez.
Alice, vino la festivalul Plai, in septembrie, la Timisoara…e memorabil, e energizant, e pentru suflet si minte!
Dori, ai dreptate aseara a fost o luna superba in Timisoara, si alaltaseara
Vine toamna, Moi, ai simti aseara? Limonada cu menta a fost aseara parca prea racoritoare…
Asa-i, vine toamna…
Moi draga, toamna asta mi-am propus sa mi se intample ceva frumos
O sa-ti povestesc cand ne intalnim. E important, crede-ma
Draga mea, cat de frumos e in sufletul tau! Multumim pentru acest Jurnal de vacantza, e spendid.