Reperele eternitatii mele
Contrazic prin intreaga mea viata teoria conform careia orice lucru sau intamplare care iti sunt date in cantitati prea mari te duc, inevitabil, la saturatie.
Poate ca tine de aplecarea mea maladiva spre statornicie extrema. Poate ca tine de rezistenta mea la schimbare pe care nu am reusit sa o inving niciodata. Poate tine de felul in care mi s-a agatat, disperata, de suflet, aspiratia catre “totdeauna”. Sau poate ca vine din copilaria mea ciudata, in care goneam zilele, catre un viitor caruia ii porunceam sa vina, sa vina mai curand si sa aduca stabilitatea cu el.
As putea sa traiesc facand intocmai aceleasi lucruri mereu. Imbratisand zi de zi, noapte de noapte, acelasi barbat, rasfatand zi de zi, noapte de noapte, aceiasi copii. Ascultand aceeasi muzica, citind aceleasi carti pe care nu le voi intelege niciodata atat de profund, incat sa nu le mai pot lua de la capat, vazand aceleasi filme, care imi daruiesc la infinit frumusetea lor asezata in imagini.
Nu ma plictisesc niciodata de lucrurile pe care le-am adus de buna voie in viata mea. Ma cuibaresc, cu fiecare zi mai statornic in viata si, in timp ce altii isi gasesc fericirea in schimbare, eu ma vad imbatranind asezata, pentru totdeauna, in aceleasi ecuatii norocoase ale dragostei mele complicate, dar senine si adanci.
Cuprind, in cel mai savuros talmes-balmes al inimii mele, o eternitate a mea asezata in doar cateva repere: Peter Gabriel, ananasul, Paul Buciuta, jocul de badminton, Gabriel Garcia Marquez, trambulina din curte, Ilona Nastase, icrele negre, Mircea Cartarescu, ciresele de iunie, Iza Buciuta, trandafirii galbeni, Octavian Paler, Delta Dunarii, Victor Nastase, mirosul de iarba cosita, Simona Catrina, revista Tango pe vremea cand era a mea, Nae Caranfil, Barcelona, Mariana Ionescu, vinul de Torres, Daniel Day Lewis, bonsaiul nostru, Nina Cassian, prietenele mele de pe blog, Timisoara…
Comentarii
50 Comentarii la “Reperele eternitatii mele”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
frumoase cuvinte
fiecare avem lucruri sau persoane dragi pe care nu le vom uita niciodata care ne au marcat in viata
nici eu nu ma plictisesc niciodata de oamenii dragi mie
nu mi place sa ma asociez cu lucruri materiale,deoarece astazi imi plac,maine poate nu……………..ma regasesc doar in soare si primavara……….. cu tot ce reprezinta ele…..si nu mi doresc nimic mai mult si nimic nu ma reprezinta mai bine.
Da` unde a disparut lumea? Cei care scriau intr-o veselie.. ? Ca tot vorbim despre statorniceala.:)Si nici adaugari in lista de prieteni nu mai am, erau zeci pe zi, si eu care credeam ca… se asterne o statornicie extrema pe CoffeChat.. Glumesc, este mult spus statornicie extrema, dar daca totusi se ajunge aici, inseamna ca a trecut ceva timp..
alice, intra te rog pe asta http://www.prostemcell.ro/umanitar/suferinta-unui-inger-nevinovat.html
Si eu iubesc statornicia si ma plictisesc greu de lucrurile si persoanele care imi sunt dragi, insa, din pacate, viata m-a invatat ca uneori trebuie sa accept si dorinta de nou a altora…
Stiu doar pe cine am iubit, iubesc si voi iubi mereu. Poate e mult, poate e putin… Il iubesc in absenta, asa cum l-am iubit in cea mai frumoasa zi a iubirii noastre! Mi-au ramas doar noptile senine, luna plina care m-a fascinat mereu, bomboanele Rum Kokos Casali, pe renul Rudolf cu care dorm si acum, CD-ul din masinuta mea albastra, Sighisoara si visele mele in care inca mai pot negocia pentru reperele eternitatii…
ce frumos si profund ai scris, Cristina, ca intotdeauna1
Cred ca noi, femeile, avem aceasta nevoie de statornicie in viata noastra pentru a fi linistite, impacate cu noi, pentru a putea trai si evolua, in comparatie cu barbatii care in general doresc schimbari, provocari. Poate de aceea femeia si barbatul formeaza un tot, se completeaza unul pe celalalt. Si eu am lucrurile mele preferate, muzica mea care imi impaienjeneste uneori ochii, precum si alte repere care sunt parte din mine. Si toate aceste mici farame ma formeaza pe mine ca om, si totodata ma diferentiaza de cei din jur.
Mi-am scris viata in zeci de poezii,acum am strans un volum de poezii pe care il tin strans lipit de suflet..doar cateva versuri pot descrie cuvintele insirate de-a lungul vietii..de demult pe care am trait-o ..pe care azi o simt ca-mi este zbor spre cer..
“(…)Intorc privirea acelui gand , m-ascult tacand, privesc in urma timpul,
Imi vad durerea ..calatorind prin vant cu lacrimi ragusite catre neant .
Plutind de-asupra apelor tacute cu inima epava, incinsa de mii de amagiri,
De noptii pustii si suferinte goale ,
De obosite ganduri,
Imaginare sunete, oarbe lumini ,oceane pustiite,
Cu ganduri inveninate si ucise de un vis..un vis,
Un vis ..taram , pictura abstracta ,un zbor ucis ..
Un vis ce m-a ucis inainte sa-mi inalt in zbor..aripile !….
…..Am ridicat spre cer..Ultima ruga..o incantatie destinului :”Vreau ..o clipa de iubire,
o raza de soare in inima,
o steluta albastra in par,
un strop de lumina in suflet ! ”
Din labirintul , din pumnul strans al cerului , oceanul infinit ,
Din azuriul continent, cu plete albe ,
Din palma plina de iubire, stralucind ,
Cu adieri de vant si raze
Din Poarta Cerului,
Lumina plina de mister mi-a prins in palme micutul suflet,
Privindu-ma cu ochi rounzi si calzi..mi-a daruit :O inima albastra ,doi ochi caprui si un volum de poezii, intitulat “Traiti-va Iubirea ,sunteti liberi !”
Multumesc,Cerului pentru a doua sansa!Doresc tuturor fericire deplina !
Intreaga viata am avut niste repere foarte bine definite dupa care si pentru care mi-am motivat zilele existente mele. Stiu precis pe cine iubesc si pentru cine ma rog Cerului, stiu precis cu cine adorm in gand, pe cine visez frumos si de cine mi-e dor indata ce ma trezesc. Cred ca asa va fi oricate zile mai am din aceasta vremelnica trecere prin lume.
cCt de profund poti simtii si tu, Moi! Esti admirabila!
Ai multe repere, frumoase si perene! As mai adauga la lista ta o mare inima rosie, Ploiesti, Iubire…Revista Tango va fi mereu a ta, dincolo de cifre, pentru ca tu ai creat-o cu pretul eforturilor nespuse, a lacrimilor, a zambetelor si timpul furat de langa minunile vietii tale(Ilona, Victoras, Izuta, Paul). Dar totul a meritat, construit cu sarg si dragoste, treapta cu treapta.Alice= Tango= Iubire= Daruire. Si lista ar continua la nesfarsit:)
Dar mi s-a intamplat si sa confund linistea si dulcea siguranta cu mult blamata saturatie si atunci ce am facut?; – am cautat schimbarea, am chemat-o…
Ma uit in ochii ei de cate ori am nevoia sa ma reintorc la cele demult stiute si demult sigure; si ma reintorc. Ma reintorc la vesnicia mea si parca o cunosc pentru prima data, de fiecare data si ma surpinde noutatea ei.
E indispensabil sa ne stabilim repere in viata. Altfel ratacim pierduti, fara sa ne gasim rostul
acestui talmes_balmes scris de tine, daca ii mai adaug celine dion, ma reprezinta 90 la suta. cat despre iertare, as putea sa va scriu un roman…iertarea a facut din mine carpa de sters pe jos a multora din apropiatii mei .
fiecare avem lucruri frumoase sau mai putin frumoase de care ne vom aminti tot timpul
Te citesc de fiecare data cu emotie…ma regasesc in cuvintele tale, vrajite parca…Fiecare ar vrea sa traiasca o eternitate langa persoanele dragi, indispensabile, langa muzica ce ne face sa nu uitam sa simtim…
Dianaa, Oandree & Romian, din pacate registrul exista doar pe hartie. Pentru ca el nu este functional ( infinite motive logistice), statul roman trebuie sa plateasca inca transplantul de celule stem pentru bolnavii ce au nevoie, de la donator neinrudint, la clinici din strainatate. Bolnavii apeleaza la ajutorul financiar de la stat prin Ordinul 50 & Formularul 112.
“Responsabila” morala pentru infiintarea acestui registru, Paula Herlo, membru onorofic al asociatiei Salveaza Vieti care activeaza in acest domeniu, se lupta inca pentru ca el sa devina “viu”.
nici eu nu ma mai satur de persoana iubita,de muzica,filmele si cartile preferate,de micile lucruri care fac parte din ordinea zilei si care ne fac viata mai frumoasa
ne place sa facem schimbari in viata , dar ne simtim foarte bine atunci cand lucrurile se aseaza, atunci ne linistim…
“Reperele” pe care ni le alegem/stabilim fiecare sunt cele care dau stabilitate si sens vietii fiecaruia dintre noi. Cel putin asa simt eu… Fara aceste repere m-as simti pierduta in timp si spatiu, viata mea nu ar avea sens. Aceste “repere” sunt cele care imi asigura echilibrul emotional. Ele sunt sensul vietii mele.
Despre cele ce raman neschimbate: Sotul meu, o dragoste care ma vindeca, cu fiecare zi. Henry James “Portretul unei doamne. Fiul meu care ma face sa renasc din propria cenusa, Barry White si Tina Turner. “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, vinul rosu facut din strugurii copilariei mele. Marea, dansul. Casuta copilariei mele, bunica, laptele proaspat muls, cozonacii cu nuca. Emily Bronte “Wuthering heights”, Ray Charles, Frank Sinatra. John Fowles “Iubita locotenentului francez” . Irina, marea mea iubire de tinerete. Si rasul meu cristalin, copilaros, pe care, tot mai des, il regasesc.
Reperele tale, Ulicica, sunt si ale mele. Tristetea ta e si a mea. Speranta mea este si a ta.
Iar afectiunea mea, este si a ta.
I-am scris ieri Lotusului, care isi marturisea limitele intelegerii ei si poate nu numai ale intelegerii, ci si ale sufletului (desi eu nu prea cred ca poate cineva sa spuna unde se poate opri din coborat sau din urcat) ca singura mea limita si crucea mea totodata este ca nu mai pot lua inapoi ce-am rupt din mine, indiferent cat de tare m-ar rani sau m-ar dezamagi cel caruia i-am daruit halci din sufletul si din inima mea.
N-am iubit decat un singur barbat, il mai iubesc si acum, cu toate ca m-a ucis si m-a inviat si m-a trantit la pamant si m-a adunat de pe jos si m-a facut sa ma simt inutila si neputincioasa, dar si puternica si de neinlocuit…. Si tot amalgamul asta de sentimente si experiente traite langa el,
de dezamagiri si de impliniri, de cedari si de incapatanata rezistenta, nu numai ca nu mi-a tocit terminatiile nervoase senzitive, dar mi-a sporit sensibilitatea si intelegerea si dragostea.
Primul gand, atunci cand mi-am tinut copilul nou-nascut in brate a fost, paradoxal, tot la iertare. Am gandit, in chiar clipa aceea, cand durerile cumplite ale facerii inca nu se stinsesera complet, ca o iert pentru toate greselile viitoare, oricare ar fi sa fie ele si oricata durere mi-ar aduce mie, cea care i-am dat viata.
Nu tot ce am adus de bunavoie in viata mea m-a statornicit intr-o permanenta stare de euforie, de fericire, sau macar de multumire.
Mare parte din alegerile mele mi-au adus suferinta si durere.
Dar, pentru ca mi le-am asumat, nu ca pe niste alegeri gresite, ci ca pe niste optiuni personale, tinand exclusiv de ceea ce sunt si de ceea ce n-as putea fi niciodata, am invatat sa traiesc cu ele si sa le consider, deopotriva, repere ale eternitatii mele.
M-am gandit si eu, de multe ori, ca incapacitatea mea de a face tabula rasa din trecut si de a intoarce o foaie alba pe care sa incep sa-mi rescriu existenta de la zero, ar fi de fapt un handicap si nu o calitate.
Poate ca imi lipsesc acele resurse sufletesti regeneratoare, sau am lipsa la inventar un instinct primar de autoconservare.
Nu ma cunosc inca atat de bine sa-mi dau singura un raspuns, ma mai surprind inca reactiile mele in fata vietii, ma mai mir inca ce puteri nebanuite poate ascunde sufletul unui om, altfel slab si ingrozitor de imaterial.
Reperele eternitatii mele sunt dragostea si iertarea.
Nu reusesc sa ajung la cele doua repere ale tale, Uncommitted. Ma lupt, disperata, sa pot gasi si adauga iertarea la marile mele adevaruri. Inca nu pot, nu stiu. Am doar dragostea. Care, fara iertare, uneori nu e de ajuns.
Alice,
n-am incotro, trebuie sa ma repet : tine exclusiv de ceea ce esti si de ceea ce n-ai putea fi niciodata.
Nu-ti poti impune sa ierti, asa cum nu-ti poti impune sa iubesti.
Eu cred ca pe cei pe care nu i-ai putut ierta, nici nu i-ai putut iubi, mai mult decat pe tine insati, mai presus de orgoliul tau, dincolo de bine, dincoace de rau.
Dar nu-ti doresc sa ajungi sa verifici teoria mea, conform careia dragostea si iertare vin la pachet.
Mai bine sa nu ai ce ierta celor pe care-i iubesti ….
Consider ca atunci cand iubesti puternic nu poti ierta. Multi cred contrariul, insa eu stiu ca asa este…
Adesea m-am surprins cascand larg ochii la vietile stabile, ce raman de neclintit in fata rafalelor ce le zdruncina, asa cum ma intriga felul in care o mica barca tine piept furiei lui Poseidon. In vreme ce eu mereu sunt incompatibila cu mine insami. Iubiri pe care nu le pot exprima, fericiri pe care nu le pot trai, vise carora nu am curajul sa le dau fiinta. Cred ca ne iubeam cu adevarat, in felul nostru candid si tocmai efemeritatea in care ne adaposteam ne facea sa ne odihnim in tihna sufletele, intr-o dragoste ce ne parea usoara ca un fulg. “Hai sa nu ne promitem nimic, niciodata. Sa nu ma iubesti prea mult, am sa ma simt ca intr-o colivie. ” Apoi intr-o zi am realizat ingrozita ca mi-am depasit propia limita. Il iubeam sfasietor de mult, pana si rasul lui puternic, fermecator, incepuse sa ma doara. Frumusetea lui atipica, inteligenta care de multe ori ma punea in incurcatura devenisera niste siluete care, sub razele lunii capatasera unduiri sinistre. Vroiam sa-l inchid in colivie, sa-l ascund de ochii lumii. Nu vreau sa-l mai priveasca nimeni, decat eu. “Uite, vreau sa nu ne mai vedem. Imi place un alt barbat. ” Nu a spus nici macar un cuvant, a zambit amar, m-a sarutat pe frunte si a plecat, lasandu-mi ceea ce avea mai de pret, jurnalul lui de tinerete pe care nimeni altcineva nu-l vazuse. Iar eu…am plecat la bunica, sa ma ascund in vizuina, sa-mi ling ranile. Tresarind la fiecare scrasnet de roti…poate a venit dupa mine. Stiam in sufletul meu ca l-am alungat iremediabil. Demnitatea pe care i-o adoram fusese aceea in care lovisem crud, de neiertat. Am sa fug mereu din calea marilor iubiri, am sa caut mereu o prietenie adanca, tihnita. In acelasi timp, in ciuda realitatii pe care o traiesc…acea bucata de vita, sta bine tainuita intr-un cufar, cufar care uneori ma striga pe nume, cu o voce care ma arde , ma sfasie. Stii, mama, in ziua in care ai hotarat sa pleci si sa ma lasi cumplit de singura, mi-ai refuzat orice sansa de a mai crede, vreodata, in iubire.
oandree, ma tem ca va trebui sa mergi la bucuresti, deocamdata. poate pe viitor va fi si in pitesti! dar deocamdata, la primul drum in bucuresti, printr-un gest minuscul, poti salva nu doar o viata, ci si altele de pe langa ea! multumesc!
STATORNICIA E IMPORTANTA, DAR SA RECUNOASTEM CA SI SCHIMBAREA ARE ROLUL EI IN VIATA.
frumos spus despre lucrurile din viata ta…cred ca ne regasim cu totii in poveste
Si mie imi place sa recitesc carti sa revad filme.
“revista Tango pe vremea cand era a mea”…nu stiu de ce, ma doare – la propriu – inima citind asta.
Ai dreptate, si eu pot sa fac la infinit aceleasi lucruri, sa citesc aceleasi carti si sa ascult aceeasi muzica, sa iubesc aceeasi oameni, sa vad aceleasi locuri dragi.
Dar azi m-ai induiosat si m-ai intristat din nou…nu stiu cum ca multe din scrierile tale nu le pot citi decat plangand.
As vrea sa ma mint cumva – cum am si facut-o un timp – ca revista e inca a ta.
Draga mea, nu cred ca influenteaza real in niciun fel perceptia publicului procentele actionariatului. Pentru mine e doar o chestiune de orgoliu personal, in rest, revista ramane aceeasi, tot eu o concep si o scriu, cu singura diferenta ca nu imi mai rog eu personal cititorii sa isi faca abonament la ea- si ei sa nu isi faca, si eu sa sufar.
Alice, sper ca ordinea este aleatorie. Sant uluita de sinceritatea ta si de forta de a merge mai departe. Invat de la tine in fiecare zi si-mi plac valorile pe care le respecti si le promovezi.
Nu, Camellia, ordinea nu e aleatorie, evident, trambuina din curte e mai importanta pentru mine decat Ilona:)
Buna Alice. Sunt in totalitate de acord cu tine — nu te plictisesti niciodata de lucurile bune din viata ta. Traiesc acelasi sentiment ca tine. Copilul meu va implini in curand un an, si in mai putin de 2 saptamani mi se va incheia concediul de maternitate si voi reveni la job. Am stat un an cu bebele meu acasa si nu m-am plictisit niciodata. Este prima oara cand am stat o perioada atat de lunga acasa, de la varsta gradinitei! Dar nu m-am plictisit nici macar o singura data, si am savurat la maxim fiecare clipa petrecuta impreuna cu bebelusul meu. Si chiar daca as fi avut un concediu de maternitate mai lung (in Canada mamicile stau acasa cu copilul doar un an), tot nu m-as plictisi.
Cred, Alice, ca ne-am castigat dreptul la eternitate fie si pentru ca am gonit atatea zile, atatea luni si atatia ani din viata noastra, atatea alte eternitati am gonit, ca sa-i facem loc uneia tarzii, flamande de intensitate, uneia care ne va invata sa nu ne mai temem de statornicia iubirilor. Peste o luna, se implinesc 23 de ani de cand ne cunoastem si, daca n-ar fi fost acesti ani, as fi crezut ca am trait o multime de vieti mai mici. Ma uit in ochisorii minunati ai Izei, asa cum, prin ochisorii ei, eternitatea se uita la mine.
Au fost si vieti frumoase, foarte frumoase, in trecutul nostru. Si momente pe care le-am vrut eternitati. Te iubesc. De 23 de ani!
Daca ar fi sa descriu in putine cuvinte ce simt atunci cand ma gandesc la voi doua, Alice si Simona, imi vine in minte titlul uneia din cartile domnului Dan Puric- “Despre omul frumos”….eu asa va percep, ca doua fiinte cu bogatie sufleteasca, cu trairi adevarate, cu o lume interioara impresionanta, cu suflet frumos!
In mai multe randuri am fost tentata sa va scriu, separat, pe blog, insa niciodata nu am fost multumita de felul in care am formulat aceste randuri, asa ca am decis sa va scriu acum, fara sa ma straduiesc sa gasesc cuvinte mari si sa va marturisesc cu cata placere citesc “gandurile” voastre. Ma faceti sa plang si sa rad alaturi de voi si sa ma intreb cum pot doua fiinte pe care nici nu le cunosc sa imi provoace asemenea trairi…ce frumoasa si interesanta e viata! E o minune, iar voi sunteti minunate!
Va salut cu respect si cu drag!
Si eu ca si tine, Alice nu ma plictisesc niciodata. Imi place sa recitesc macar odata pe an cartile preferate, sa revad filmele care mi-au incantat copilaria, pozele alb negru de odinioara,sa conversez la telefon cu prietenele mele sau sa ma plimb in parc in timpul saptamanii.
Alice, postez aici asta pt a se disemina informatia. Nu are legatura cu titulul de azi, sau poate ca are, tangent oarecum, metaforic vorbind (si spun asta dupa ce am citit numai titlu, si nu articolul intreg, inca). Eu personal va rog, dati mai departe aceasta informatie!!! Sa dam o sansa acelora care au nevoie de ea! Macar atat putem face si noi! Pt ca nu stim niciodata ce ne asteapta si pe noi!
http://stirileprotv.ro/exclusiv/avem_viata_in_sange/afla-aici-ce-inseamna-sa-devii-donator-de-celule-stem.html
oare cum as putea sa fac aceasta informatie cat mai cunoscuta, Alice? iARTA-MA CA PROFIT DE SUFLETELE MINUNATE CARE VIZITEAZA ACEASTA CAFENEA VIRTUALA, SI POSTEZ AICI ACEST LUCRU, DAR STIU CA NUMAI ASTFEL DE SUFLETE POT INTINDE O MANA CARE SA ALINE, SUFLETELOR CARE TANJESC DUPA EA!!! NU STIM NICIODATA CE NE ASTEAPTA IN VIATA! ASTA VA POT GARANTA CU MANA PE INIMA! DAR STIU SIGUR CA PRIMIM CEEA CE DAM!
REPERELE ETERNITATII MELE SPER SA RAMANA INTREAGA VIATA PUTEREA DE A AJUTA PE ALTII!
Mulţumim, dianaa! Eu sunt din Piteşti şi, din câte am văzut, ar trebui să merg la Bucureşti pentru a putea dona. Dacă există şi în Piteşti vreun centru, vă rog frumos să-mi spuneţi.
Testele HLA sunt cele care pot determina daca un donator este compatibil cu un bolnav. In Romania sunt doar opt centre care pot testa imunologic daca un donator si un bolnav sunt 100% compatibili.
Mai jos puteti afla adresele acestor centre:
Institutul Clinic Fundeni – Laboratorul de diagnostic, biologie moleculara, imunologie HLA si virusologie
Sos. Fundeni nr.258, sector 2
Centrul de Imunogenetica si Virusologie, etajul 3
Telefon 021-3180448
Conf. Dr. Ileana Constantinescu, medic imunologie – virusologie
Institutul National de Hematologie Transfuzionala `”Prof. Dr. C. T. Nicolau”, Laboratoul National HLA – Centru acreditat EFI (European Federation of Immunogenetics)
Str. C. Caracas nr. 2-8, sect. 1, Bucuresti
Tel : 0314-251230, int 215, Fax: 0213-191779;
e-mail : inht_labhla@yahoo.comMedic
Coordonator: Dr. Dutescu Irina Monica
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr. 1 Timisoara – Centrul regional de imunologie de transplant
Str. Iosif Bulbuca nr 10 – La biroul de informatii cereti sa ajungeti la Dan Ilincariu
Telefon 0256433601 interior 122, 0740-953576, 0356-433111
Spitalul Clinic de Urgenta “Sfantul Spiridon” Iasi – Laboratorul de imunologie si genetica
Policlinica nr 1 din Iasi, Str. Vasile Conta, Nr.2
Etajul 4, Laboratorul de imunologie si igenetica
Dr. Petru Ceanga
Telefon: 0232-234277
Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca – Laboratorul clinic de analize medicale si imunologie
Str Clinicilor nr 4-6 in Cladirea Medicala 2, etajul 3, Sectia Urologie si Transplant renal
Dr. Dan Luscanov
Telefon: 0724-520669
Laboratorul de imunologie de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta
B-dul Tomis 145, Etajul 4, Clinica Chirugie 2
Contact dr Raluca Pasare
Telefon: 0241-614004; 0766-362527
Institutul de Urgente pentru Boli Cardiovasculare si Transplant Targu-Mures
Strada Gheorghe Marinescu, Nr. 50
Telefon: 0265-210900(Sursa: PRO TV )
Eu sunt una din persoanele inscrise ca posibil donator. Am sunat la numarul de la Fundeni, dar nu raspunde nimeni. Am crezut ca acesta este doar un proiect abandonat. Cum pot face testele necesare pentru a intra in baza de date?
Si eu as vrea sa fac teste pentru a intra in baza de date ca posibil donator ,deocamdata sunt in imposibilitatea de a ajunge la unul din centrele de mai sus dar vreau sa ajung si daca pot sa salvez o viata o fac din tot sufletul .
http://cristinalilianadinu.blogspot.com/ – Cristina are nevoie de un donator compatibil de celule stem
MIha, am incercat sa iau legatura cu Cristia, i-am scris pe mail. dar nu raspunde!