Vinerea Mare…
In 2006, in Vinerea Mare inainte Pastelui, vroiam sa strig in gura mare de fericire, vroiam sa impartasesc cu o lume intreaga bucuria si minunea ce se savarsise: Amelia trecuse peste un obstacol greu si lung, si in Vinerea Mare am facut primul pas spre adevarata Fericire. Pentru ca nu e fericire mai mare decat sa iti vezi copilul sanatos si cu ochii radiind de bucurie.
Cosmarul a inceput inca din maternitate.
In ziua externarii, pediatra care ii tinea locului doctoritei neonatolog de la nasterea Ameliei, m-a chemat si mi-a spus” Fetitei dvs ii pocneste un os la sold”. Nu am ascultat atenta ce mi-a spus pentru ca mi-au dat lacrimele. Gandul ca, puiul meu de cateva zile are o problema ma innebunea si nu eram in stare sa gandesc limpede.
La 5 zile de la nasterea Ameliei, eram deja la control la un chirurg pediatru renumit. Ne-a confirmat « pocnetul oaselor » dar era prea devreme sa spuna un diagnostic sigur. Nu stiu de ce nu ne-a recomandat ecografia, dar ne-a spus ca ptr radiografie e inca devreme. Pana la 2 luni jumatate a purtat doi pampersi. In aceasta perioada incercam sa fiu optimista.
Intre timp aflasem ca problema Ameliei se numeste « displazie de sold » si ca exista un procent foarte mic de cazuri unde situatia poate fi mai grava si rezolvarea mai dificila. Eram sigura ca Amelia va intra in majoritatea cu o problema simpla, care se va rezolva usor.
La 2 luni si jumatate am facut radiografia. Ni s-a spus ca problema pare a fi « un pic » mai serioasa, si ne-a trimis la un ortoped.
Intr-o zi de luni, pe 20 decembrie 2004, am mers la doctorul Neagoe Petre la control( Ii spun numele, pentru ca urmatorii doi ani ai Ameliei au fost legati de acest OM).
Chiar si acuma dupa aproape 3 ani de zile, simt acel fior si acel tremurat, acel soc, la retrairea momentului cand ni s-a spus « maine o operam ». Nu mai auzeam nimic…. Incerca sa ne explice ca e o operatie simpla, ca se va taia doar un tendon, incerca sa ne deseneze in detaliu ce avea de facut. Eu plangeam… plangeam in hohote. Nu concepeam ca ghemotocul mic din mainile mele sa treaca prin asa ceva. Nu concepeam, nu conta ca operatia era mica, era o taietura, era o operatie.
Am plans in continuu in noaptea aceea, am plans in continuu a doua zi… Din sala de operatii a iesit in ghips. Era ca o pereche de pantaloni cu doua gauri… Plangeam in continuu… Noaptea pentru mine a fost plina de ganduri, plina de sperante ca totul se va termina cat se poate de repede. Ma intrebam mereu cat de greu ii va fi Ameliei in acest ”echipament ”
A doua zi dimineata, am primit raspunsul. Imediat dupa ce s-a trezit, Amelia mi-a zambit foarte frumos. Un zambet larg si plin de bucurie. Atunci am inteles cum vom trece peste toate, atunci am inteles ca puterea si rabdarea vor veni dintr-un izvor nesecat care era Zambetul si Bucuria emanata in continuu de ochisorii ei. Atunci am inteles ca am nascut o Luptatoare.
O lupta continua
Primul Craciun, primul Revelion, Primul Paste din viata ei, Amelia l-a petrecut in ghips. In timp am invatat sa traim cu el. Am invatat totul in felul nostru, asa cum nu scrie nici intr-o carte: sa facem altfel decat altii baie, sa incepem diversificarea ca pe o aventura dat fiind faptul ca nu avea chiar pozitia necesara la mancat, sa ne obisnuim cu gandul ca pentru ea dormitul era doar pe spate cu muuulte bubite in timpul verii, sa invatam sa iesim la plimbare si sa facem fata tuturor privirilor curioase, sa strangem din dinti cand am auzit ca alti copii de varsta ei stau in fundulet, sa plangem cand altii faceau primul pas, iar ea inca era in ghips….
Asa au trecut 1 an si 4 luni. 16 luni in care am suportat toti impreuna alte 2 operatii, o extensie la greutati, zeci de anestezii si multe, multe lacrimi. Nu mai plangeam cand aflam de o noua anestezie, de o noua operatie.. Imi plangea doar sufletul
In fiecare luna muream incet, cand la usa salii de operatii o dadeam din bratele mele si o priveam cum pleaca plangand, privind cu disperare spre mine fara sa inteleaga de ce nu o salvez.
Traiam mereu cu speranta ca in curand va scapa, ca in curand se va intampla momentul magic… Dar treceau lunile, in fiecare luna ne internam in spital, in fiecare luna mergea la sala de operatie pentru schimbatul ghipsului sub anestezie. In fiecare luna speram ca e ultima data..
Si a fost ! A fost o data ultima data! A fost o zi in care i s-a scos ghipsul si am venit acasa in pantaloni adevarati. A fost o zi in care am plans din nou: de data asta de fericire!
Urma o alta lupta grea pentru recuperarea a ceea ce a pierdut in cei doi ani de zile, dar simteam deja aroma Fericirii. Era in Vinerea Mare a Pastelui din 2006. Cel mai intens moment din viata mea!
Comentarii
55 Comentarii la “Vinerea Mare…”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
multa sanatate si fericire….bine ca a trecut
Am plans cand am citit povestea ta…….grele momente, de neimaginat……felicitari pentru curajul tau si ma bucur ca acum e bine fetita ta….sa fiti sanatoase si mult noroc in viata!!!!!
Multa sanatate!
multa sanatate si fericire
coplesitor
Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin toate acestea. Ii doresc sanatate si fericire fetitei tale.
…sa fiti fericiti…si multa sanatate
Offf ce greu e sa-ti sti copilasul bolnav, bine ca ati reusit si ati trecut peste asta. Sanatate multa!
Multa sanatate!
iti urez numai bine, ma bucur ca totul s-a terminat cu bine.
sanatate si fericire
Multumesc tuturor de mesaje si incurajari. Trebuie sa spun, ca sunt constienta, ca problema Ameliei a fost una minora pe langa multele probleme pe care, din pacate, le poate avea un copil. Au fost momente in care am multumit! lui Dumnezeu ca are doar! atat. Asta pentru ca, din pacate, cat am fost prin spital, am vazut lucruri mult mai grave..
Dar, am inteles ca nu conteaza garvitatea si complexitatea bolii. Un parinte, sufera la fel de mult si in cazul unei febre banale si in cazul unei boli grave..
Unicul lucru pe care il putem face e sa ne rugam la Dumnezeu pentru sanatate. Unii zic, ca trebuie sa fim si puternici. Cu siguranta, numai ca pentru putere nu stiu daca e nevoie de un efort anume, pentru ca, puterea unei mame vine singura, nici nu stii de unde si cand. Nici nu constientizezi cat de puternica poate fi o mama si cum poate intoarce muntii din loc, pentru copilul ei.
Sa fiti puternici si sa va bucurati in continuare de momentele de implinire.
o poveste tare emotionanta!!! sa dea dumneazeu sa aveti o viata frumoasa de acum incolo, sa ai grija de micuta luptatoare!!
Aoleu…nu stiu cum este sa ai un copil bolnav dar imi imaginez, la fel cum imi imaginez si clipele prin care trec parintii ai caror bebici au ars la maternitate.
Multa sanatate, trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, El ne ordoneaza viata!
bine ca a trecut!!
Cel mai mare necaz este atunci cand copilul este bolnav.La un moment dat nici lacrimi de durere nu m-ai avem.Dar vestea insnatosirii, este cea mai mare bucurie de pe pamant.Bine ca totul s-a terminat cu bine.Sa fie sanatoasa si sa uite chinurile prin care a trecut.Iar voi, parintii, sa aveti grija de ea.
Sa ai parte de multa sanatate.
sanatate multa
Ma bucur pt. tine ca fetita ta a fost salvata si a scapat de cosmarul ghipsului. Sa-i dea Dumnezeu sanatate si sa-si revina. Vinerea Mare i-a ajutat sa ajunga acasa cu bine. Multa sanatate si numai bine.
multa sanatate fetitei
Am o finuta la fel a avut si ea dar a trecut cu bine peste. Dar am inteles ca multi bebelusi patesc asa…nu stiu de ce…nu stiu cauza…dar daca li se acorda atentie toate trec. Sanatate multa si mii de pupici !
multa sanatate si fericire:)
O lupta prea mare pentru o faptura atat de mica,dar sperantele nu v-au fost inselate.Sanatate deplina !
Te felicit pentru curajul de care ai dat dovada! Iti doresc sa te bucuri de toate realizarile Amaliei impreuna cu intreaga familie si cei dragi voua!
Multa santate si o viatza plina de bucurii
sa fiti fericite si sanatoase in continuare
urat….si eu trebuie sa trec peste o operatie la inima……
Poate ca nu e usor, dar sa ai incredere ca cineva, acolo sus te vegheaza! Multa sanatate si incredere ca totul va fi bine!
Multa sanatate copilului.
Ce ma bucur ca ii este bine,nici nu stii cat de mult m-ai tinut in suspans cu “ultima data”.Sa fiti fericite!!
foarte interesanta poveste
Sanatate multa si sa fiti fericiti alaturi de ingerasul vostru scump.
nu e fericire mai mare decat sa iti vezi copilul sanatos si cu ochii radiind de bucurie.- ai mareeeeeeeeeeeeee dreptate
fii optimista
destul de dragutz
multa sanatate!
foarte interesant
cadou frumos de iepuras.. imi pare rau pentru ea ca a trebuit sa indure atatea de mica
multa sanatate!
totul e bine cand se termina cu bine.
Multa sanatate.
Te doare enorm cand sufera copilasul tau si te doare si mai mult cu cat il vezi neajutorat.Curaj!
Este minunat cand se intampla lucruri fericite…normale pentru unii si mult asteptate sau dorite de altii.
Multa sanatate!
draguta poveste, multa sanatate si impliniri
Sanatate multa, multa!
Sa va bucurati de fetita!
SANATATE MULTA.
Cu adevarat impresionant.Trebuie sa invingeti!Capul sus si credinta in Dumnezeu sa aveti ca minuni se fac la tot pasul.
interesant……….
un cosmar care a trecut,multa sanatate