Logica povestilor
Ne crestem copiii invatandu-i ca binele invinge intotdeauna. Le citim, seara de seara, povesti in care, atunci cand situatia devine complicata, apare ori o zana buna, ori un cal maiastru, ori un pieptene fermecat care descurca toate itele.
Ii trimitem apoi in viata, in lumea ametitoare in care toate incurcaturile au solutii simple si musai gresite, in care, de cele mai multe ori, daca e sa se intample ceva rau, ti se va intampla tocmai tie, in care binele stie sa se piteasca dupa colt, chiar si atunci cand ar fi normal sa isi faca simtita prezenta.
Dupa ce termin de citit povestea de seara, pe care copiii mei o asculta cu evlavie, adaug formula care ne face pe toti sa radem. Apoi sa reflectam putin, inainte de caderea dulce in somn: Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o capsuna, si v-am spus o mare si gogonata minciuna…
Nu stiu daca fac bine, dar eu le promit copiilor mei ca viata va fi buna cu ei. Ca mama ii va veghea si ca ii va apara de rele prin dragostea si prin rugaciunile ei. Le promit ca, nu stiu cum, printr-un miracol, chiar daca in vietile oamenilor nu se intampla prea adesea asa, intr-o splendida continuare a logicii povestilor, vor aparea, in momentele de cumpana, un cal naravas, o zana buna, un pieptene fermecat. Iar ei ma asculta si ma cred. Viseaza frumos si se trezesc zambind. Dar eu ma intreb daca fac bine… Daca gresesc…
Comentarii
16 Comentarii la “Logica povestilor”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
cuvinte frumoase
frumos ne scrii mereu
un articol foarte frumos
Alice, Zeita buna, cred ca e firesc sa le spui puilor tai ca mama va veghea asupra lor mereu si nimic rau nu vei lasa sa li se intample…
Mai tarziu viata le va arata cum stau de fapt lucrurile si dreptatile si relele, dar acum, trebuie sa creasca stiindu-se in siguranta dragostei tale.
One fish, two fish, red fish, blue fish.
This one has a little star
This one has a little car.
Look how many fish there are!
Some are red, and some are blue,
Some are old, and some are new,
Some are thin and some are fat,
The fat one has a yellow hat.
None of them is like the other,
Don’t ask me why, go ask your mother.
From there to here, from here to there,
Funny things are everywhere.
Asta e genul de poezii pe care le citesc copiilor mei (4 si 6 ani).
Iar povesti, citim din Disney (carti pe baza desenelor animate), desi cea mica nu are prea multa rabdare …
Harry Potter (Uncommitted m-ai lasat cu gura cascata) am crezut e pentru copii de scoala generala
Pe cat de simpla si ridicola mi s-a parut la inceput poezia de mai sus, geniul autorului (Dr. Zeus care e best seller in carile de copii in America de Nord) consta in mesajul pe care il transmite atat de devreme (la varsta de 3-4 ani) copiilor. Acela de a accepta pe toti cei din jur asa cum sunt, indiferent de culoare, varsta, suplete sau inteligenta.
Imi cre scuze celor care nu inteleg engleza …
Cu drag,
Mariana
Printul Miorlau si Cartea cu Apolodor sunt unele dintre cele mai frumoase.
Cristina mea draga ,bine ai revenit
“Sa raspunzi la bine cu bine si la rau cu dreptate” Mi-a ramas in memorie.
Peace,
Doc
buna Alice! felicitari ptr tot ce scrii aici si peste tot. apropo de acest articol, am si eu o fetita de 1 an si 11 luni si ma tot chinui sa ii citesc, seara, povesti. insa, ea nu ma prea intelege sau nu are rabdare, sau…ca imi tot inchide cartea si mi-o ia din mana (ce-i drept, ea are cateva elemente de autism, dar nu e complet autista). si , mai e si marea framantare : ii citesc ce trebuie? n-o marcheaza negativ faptul ca lupul rau a papat iezii si caprita a ramas plangand???!! ce si cum sa ii citesc? iti cer, si tie, ajutorul ptr ca am incredere ca stii sa cresti (nu din carti, ca multe altele) frumos copiii.
cred k trebuie sa existe “calea de mijloc”…….deoarece copilul trebuie sa simta si sa cunoask si lucrurile urate,oamenii urati,lacrimi si durere……..deoarece adultul de maine nu va sti decat sa caute lucrurile frumoase si sa faca numai bine,asa cum considera el……..si nu va sti sa “abordeze” lumea reala…nu va fi inteles de cei din jur poate, k el traieste exact ca n basme…….si nu va putea fi invatat k viata este altfel,ptr el e prea tarziu…..el toata viata lui va sti numai binele si frumos asa cum le percepe el,iar uratul si raul cand vor exista il vor devasta……pentru k este o lume de existenta careia nu “i s a povestit” niciodata si poate k este mai bine asa….poate k asa este el……..dar nu a avut sansa de a alege……..oricum!dar in mod cert nu va suporta niciodata “lumea reala”,el “vede” altfel totul……exact k un copil amagit cu povesti frumoase,poate prea frumoase..dar asa este el si nimic nu l mai poate schimba si nimeni…si probabil va fi si neinteles…..k nu este rau intentionat,doar este un “cautator” de bine si frumos……nimic mai mult….
Pana la o varsta e bine sa viseze frumos si sa se trezeasca zambind. E farmecul copilariei…..
Am trait intens fenomenul Harry Potter. Am iubit-o si-am urat-o pe J.K.Rowling. Am vazut toate filmele, unele dintre ele piratate si proiectate in dormitor pe un cearceaf atarnat de dulap, altele la cinematograf, platind tribut fratilor Warner.
In plin delir al lansarilor de carte la miezul noptii si al petrecerilor cu suc de dovleac, fiica mea nu avea decat 5 anisori si fiindca prolifica scriitoare scotea volum dupa volum , de Chris Columbus nu reusea sa tina pasul cu ea, am citit cu voce tare, seara, inainte de culcare, vreo 3 parti (cele mai groase).
Aproape ca mi-am pierdut vocea in acest Chalenge in care nu mi se permitea sa sar nici macar un singur rand si in timpul caruia nu s-a adormit niciodata, inainte de a mai si comenta cele citite.
Era cam ca la Procesul Etapei, eu in rol de Ioanitoaie, caruia daca ii urmaresti explicatiile ramai cu senzatia stranie ca ai urmarit alt meci, in alta viata si in alta dimensiune.
Am incercat o revenire la setarile de baza, ca sa nu piarda copilul o parte esentiala a lecturilor obligatorii, dar lupta dintre bine si rau in mintea si in sufletelul ei va ramane vesnic personalizata de oastea lui Dumbledor versus gasca Devoratorilor Mortii.
In orice caz, Andersen o intrista pe ea, Fratii Grimm ma ingrozeau pe mine si ma puneau in situatii din cele mai incuietoare, ca de exemplu sa explic unui copil de 5 ani de ce imparatul Cutare nu isi poate lua ca sotie propria fiica (a se citi pentru lamuriri suplimentare “Blana Pestrita”).
Asa cum era de asteptat, scorul dintre basmele mileniului 3 si povestile copilariei mele a fost cat de cat reabilitat de Petre Ispirescu, si-am invatat inca o data, amandoua, sa fim harnice si bune ca fata mosului, curajoase ca Praslea, temerare ca Fat Frumos , plecat in cautarea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte.
Si-am mai descoperit ceva, zic eu, important, in timp ce cuibaream la pieptul meu un pui de om, ghemuit in asteptarea unor povesti care sa aduca visele mai aproape de realitate: ca cele mai frumoase istorii si cele mai interesante, cele care aprind in ochii copiilor nostri stelute si noua ne aduc lacrimi in coltul ochilor, sunt propriile noastre povesti, copilaria noastra, asa cum a fost ea, viata noastra, transformata intr-o epopee a luptei de partea Binelui, impotriva Raului.
Noi suntem cei mai doriti eroi, cei care stapanim Imparatii in apartamente de bloc si calarim bidivii nazdravani cumparati in leasing, cei care descoperim comori in bancomate si de care depinde 100% daca masinuta, sau printesa de pe raftul magazinului cu jucarii vor ajunge vreodata sa fie a le lor.
Noi ii putem duce in calatorii fantastice, intr-o lume apusa, dar niciodata disparuta, in care parintii sunt doar copii, bunicii sunt doar parinti si simpla rasturnare de situatii face ca intamplari banale, simple altfel, sa capete un farmec de nicio alta fictiune egalat.
Si ce final mai minunat si-ar putea dori un copil care asculta fermecat povestea iubirii celor ce i-au dat viata, decat “… si-au trait fericiti, pana la adanci batranete”…
Maaama, ce comentariu frumos!!!!!!!!
Minunat scris!!! Chapeau!
Din povesti, copiii afla care sunt consecintele defectelor si calitatilor umane, care sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente in basme ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau, intre minciuna si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat intamplarile basmului, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in situatii periculoase sau dificile.
Din pacate,lipsa timpului ii face pe multi dintre noi sa isi abandoneze copiii in fata televizorului, la desene animate, sau in fata calculatorului, la jocuri. Cate un basm spus macar o data la cateva zile, creaza intre parinti si copil acea legatura speciala dintre doi oameni care traiesc aceleasi senzatii, au aceleasi sentimente si isi imagineaza aceleasi scenarii. Complicitatea creata si limbajul comun construit de parinte si copil imbunatateste mult relatia dintre cei doi. Momentul povestii este unul special si poate sa se pastreze peste ani, cand nu va mai fi nevoie de povesti, dar va fi nevoie de discutii ca intre prieteni.
Cel mai bine /si mai bine/ si mai bine-i cind parintii sint alaturi de povestile copiilor si invata, si se bucura-mpreuna de ceea ce aud sau vad. Foarte sensibila, poate cea mai rafinata si mai trainica este legatura parinte -copil si-odata/si-odata/si-odata, vine si cea copil-parinte. Asta se simte, mai putin se invata, dar se poate persevera, numai sa vrei si sa-ti faci timp. Asa ca cititi, povestiti si de copii sa fiti indragostiti.