Nu pot sa sufar toamna
Probabil ca indarjirea mea de a ma impotrivi anotimpurilor are ceva copilaros si absurd. Si, totusi, in fiecare an, ma agat de vara cu maini de indragostita si suflet de fecioara.
Am trecut prin cea dintai zi a toamnei cu aceeasi obida pe care o pun mereu in trecerea peste pragul verii. Inaintez spre miezul lui septembrie cu pumnii stransi si inima ghemuita, stiind ca merg, fara voie, spre o alta asteptare nesfarsita a singurului anotimp de care stiu sa ma bucur.
Sunt un om lucid, iar simtul meu estetic functioneaza destul de constant, indeajuns de temeinic ca sa pot deosebi, cred eu, frumosul de urat. (Nu am ajuns si la performata de a distinge binele de rau, dar asta e o alta poveste…) Asa ca imi bucur ochii de toata dezlantuirea de culori a toamnei stiind ca, in curand, iarna va acoperi cu ninsori toate pacatele noastre, obligandu-ne sa ne intoarcem, din nou, la puritate. Dar frumusetea lumii, ea singura, nu e niciodata de ajuns pentru fericire.
Drept care, marturisesc, nu pot sa sufar toamna. Doar atunci cand soarele e inalt si puternic ma simt cu adevarat implinita. Doar cand am dreptul sa ma arunc in mare si sa cant o data cu valurile simt ca traiesc din plin, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Doar cand e vara in jur si in suflet simt ca am puterea sa lupt pana la capat pentru dragostea mea. In rest de viata, astept, vegetez, hibernez. Spun rugaciuni ca sa se intoarca vara, implor zeii sa-mi lase dragostea vesnica, fara schimbari de anotimpuri.
toamna este trista
nu mi place nici mie toamna ,natura este moarta ,este totul prea fad
imi place iarna il consider cel mai frumos anotimp mi s au intamplat multe lucruri importante in acest anotimp ,pe care nu le voi uita niciodata
Stiu atat de bine sentimentul!Sunt si eu din tagma acelor “unilaterali” care se simt impliniti doar sub zambetul verii.Sunt monogama si in iubirile mele ..climaterice!Toamna ma striveste tristetea ruperii fortate de vara , iarna ma ucide frigul si zapada parca imi criogeneaza sufletul…Primavara ma ameteste aroma intrezarita a intalnirii cu vara!Imi concentrez bucuria in solarul anotimp in care atat de adesea as vrea sa leg picatura de eternitate a clipei ca ea sa nu mai treaca…
Azi am privit pe fereastra sperantei…
Mi-am insusit pe cat am putut educatia de a nu comenta ori de a vorbi de rau, pe nimeni si nimic. Cu toate acestea, toamna nu-mi place orice ar fi… imi pare trista, incruntata, pesimista si usor falsa.
Destul de prinsa de furia acestui sindrom personal, am incercat pe cat posibil sa dau o sansa toamnei. Poate, daca nu as fi asociat dintotdeauna acest anotimp aramiu cu tot ce a fost mai urat, mai trist si mai dureros in viata…
Nu-i vina toamnei ca persoane dragi mie au parasit aceasta lume pe cand frunzele se scuturau…nu-i vina toamnei, daca viata mi s-a schimbat si am refuzat sa mai rad… Sunt doar nefericite coincidente.
Pana la urma, cu totii primim o a doua sansa. De ce nu am gasit puterea de a trece granita acestei copilarii? De ce rationalul nu si-a facut datoria si de aceasta data?
Azi am fost hotarata sa nu mai accentuez ideea altora, cum ca sunt doar un copil bosumflat.
Am privit pe fereasta…vant, nori, copaci chinuiti si aplecati, nici macar o floare vesela si colorata… Ok, mai incerc inca o data. Privesc in gol…intr-un mare gol. Apoi simt ca ma pierd…in amintiri, in lacrimi, in zambete, in emotii… O ultima incercare si realizez ca un zambet timid si-a facut loc pe fata mea putin incruntata.
Undeva prin tot acel peisaj deloc imbietor, am reusit sa vad speranta…o zi insorita, cu flori multicolore, cu aroma de zambile si cu mult verde…
Pentru mine toamna este o adevarata sursa de inspiratie; Toamna e o doamna care pare mai distanta la inceput…nu se imprieteneste usor…trebuie doar sa ai rabdare sa o cunosti; apoi vei fi rasplatit cu un rochii de frunze si sperante. Toamna este iubire…Este perioada in care ne permitem sa fim melancolici, punand asta pe seama ploii marunte si a frunzelor palide.
Alice, iti scriu aici una din poeziile mele legate de acest superb anotimp.
Te pierd în toamnă
Privirea ta ce dezbrăca vântul de frunze
şi-apusul care mi-a suflat uitare-n plete
mi-au ofilit furtunile de mai;
prin vene amintiri uscate se scurgeau
din suflet nu mai picura nici un cuvânt
doar frunzele încercau să acopere un gând
un singur vis plângea într-o singura palma.
Sărutul tău se dizolva pe-alei,
Toamna târziu erai numai al ei..
Iubesc toamna si primavara. aceste doua anotimpuri sunt complementare unul in care ceva ia nastere si se dezvolta, iar celalalt ajunge la maturitate si incet, incet se stinge. E ca si soarta omului. Primavara imi aduce in suflet bucuria de a renaste, de a fi mai incredzator, mai cutezator, de a a vea sperante, toamna imi da sansa de a vedea rezultatele, de a plange sau de a ma bucura de suuces. Dar, toamna ramane anotimpul sufletului meu. Multitudinea de culori este similara cu cea a trairilor noastre.
Toamna nu imi place nici mie…dar septembrie e cea mai frumoasa luna dintre toate, nu stiu de ce, asa mi se pare. Poate pt ca o asociez cu trecerea intre caldurile care mi-au toropit mintile in ultimii ani, si zapada adunata, nu stiu ce trebuie sa fie…
Mi-ar placea sa imi petrec luna septembrie toata pe plaje, sa privesc incontinuu marea, sa ascult valurile si vantul…si pescarusii…sa simt soarele fara puterea de peste an, dar cu raze atat de frumoase.
Mi-e urat de toamnele lungi si ploioase, de frigul care stiu ca ma va inunda, dar septembrie, cu septembrie este altceva…
imi place si-mi displace toamna, in acelasi timp. imi displace ptr ca ea aduce frigul si e trista cu frunzele ce pica si galbenul bolnavicios ce inlocuieste verdele viu-viata… si mai e urata ptr ca, desi e bogata in gutui amarui cu puf galben ca de pui, gutuii nu stiu sa se faca singuri gem!!
primavara simt ca renasc,vara ca traiesc,toamna ca toate se aseaza la locul lor iar iarna ma gindesc ca totul e facut de Dumnnezeu cu un rost si daca trebuie sa-mi fie si frig apai o sa supravietuiesc……
Fiecare anotimp are frumusetile lui: primavara - ghiocei, vara - mare, toamna - recolte, iarna - feerie … Si daca vrem putem face ca zi de toamna ploaioasa sa fie precum una de vara: calda si senina … Atunci cand ai copiii sanatosi in jurul tau, toate sunt senine, inclusiv zilele reci de … octombrie!
Chiar daca toamna imi da un sentiment de nostalgie,imi place foarte mult…
Mi-e dor nespus de toamna din Romania unde miroase a nuci si struguri.
Dar imi place si toamna aici in Galicia la tarmul Atlanticului…
Iubesc toamna, chiar si cand ploua. Ma simt eliberata de caldura sufocanta si imi imbat sufletul de culorile naturii!
Imi spune ca sunt frumoasa si ma simt frumoasa pentru el, imi admira ochii verzi, am renascut datorita dragostei lui si ma simt primavara pentru o clipa, imbratisarile lui sunt atingeri placute de soare si de valuri si ma arunc cu incredere in oceanul dragostei fiindca el m-a invatat sa ,,inot”; maturitatea mea il atrage si toate bogatiile toamnei le simt in mine ca pe un corn al abundentei, tristetile si momentele cenusii le-a nins cu mangaieri si cuvinte frumoase si viata mea este o intindere alba si stralucitoare ,ma simt Craiasa zapezii cu suflet de foc.
Da, a mai trecut o vara,in curand va trece anul dar stiu acum ca voi sarbatori cu ,,focuri de artificii” sfarsitul lui fiindca este ,,primul meu an de viata” , anul in care am inceput sa traiesc ….
Pentru prima data nu ma mai intristeaza venirea toamnei,nici vantul care suiera uneori noaptea,nici ploaia care rapaie in geam fiindca eu nu am ochi decat pentru curcubeul care se arcuieste deasupra sufletului meu..
Si acum,tarziu ,am invatat sa ma bucur de fiecare anotimp ,de fiecare clipa in care traiesc,dupa ani in care existenta mea era o continua iarna pustie si rece…
mirela
nu pot, nu pot sa nu-ti zambesc
esti fericita suflet minunat ?
da,sunt fericita,am avut o vara cum n-am visat,intr-o sapatamana cel mult voi stii daca fericirea va dura o viata intrega sau va ramane doar un ,,dans de-o vara”
te imbratisez
Draga mea,
am invatat sa ma bucur de clipa frumoasa de astazi. Si atunci un dans de-o vara pare atat de mult
Te imbratisez si eu si astept vesti
In toamna vietii mele am invatat sa iubesc…cu disperare,cu patima,cu teama,cu incredere,cu daruire,cu tot sufletul pe care l-am pus in palma si l-am suflat catre sufletul lui.
E coplesitor,ma simt ca un fruct zemos,dulce, dat in parg gata sa plezneasca de copt.
Si cand ma gandesc…mie nu-mi placea toamna, iar totul a inceput intr-o toamna!
Mie imi place foarte tare toamna, aceea aurie, cu zile luminoase. Mi se pare implinirea perfecta, anotimpul magic. Eu m-am nascut in iunie :), dar iubesc toamna. Acum se culeg roadele, s-a domolit pirjolul soarelui, se pun in hambare recoltele. Asa fac si eu, imi pun in hambarele sufletesti recoltele de peste an, caci si eu cam hibernez iarna
Mie imi pare toamna cel mai intelept anotimp, cel mai matur si asa as vrea sa devin si eu 
Desi sunt nascuta toamna, nu mi place perioada toamna-iarna………..imi pare cea mai oribila perioada,cand totul devine “golas” si lipsit de viata……….aerul devine rece la propriu si figurat……..ziua se micsoreaza, intunericul ne “acapareaza” de la ora 17 …cerul este mai mereu cenusiu..totul se transforma in “ceva urat” si greu de suportat pentru mine,cel putin……este o perioada grea
Iubesc toamna,e anotimpul meu preferat,e bogata,e voluptoasa…e deosebita de toate celelalte anotimpuri,si este ca si o reflectie a sufletului meu,asa sunt eu .Urasc extremele atat caldura cat si frigul,iar primavara mi se pare prea firava….
Imi plac toate anotimpurile,imi place chiar si toamna,dar iarna e anotimpul meu preferat.Nu stiu de ce ,poate fiindca sunt nascuta iarna,stiu doar ca nimic nu se compara cu fulgii mari de nea acoperind padurea.E ceva magic,ca in povestile demult spuse de mama sau bunica.
Nadia draga, jocul fulgilor chiar e minunat
Si florile de gheata de pe ferestre, si caldura unui semineu imaginar desigur, si zapada troznind sub picioare, si viscolul strecurandu-se pe sub haine, si mirosul de cozonaci, si bradul de Craciun cu dorintele asezate-n el precum globurile, daaaa e minunat
Dar hai sa ne bucuram impreuna de toamna, vrei ?
Vreau Lotusica ,vreau :)Desi e frig si ploua bucataria mea miroase a conserve,compoturi,muraturi de toate felurile.Nu sunt multe dar mai multe decat ne-am asteptat.Sunt multumita sufleteste si material,peste putin timp incep scoala si gradinita iar eu imi reiau programul de plimbare zilnica :))
Ce mi-as mai baga eu nasul curios prin toate borcanele tale. Sunt sigura ca as gasi numai bunatati
Lotusica, mititica.
Maria,
sunt in plin proces de crestere
..
Si chiar acum ma joc cu niste castraveti, incerc sa-i transform in muraturi pentru iarna
Ai grija ce fel de sare pui, ca sa nu-ti iasa fleoscaiti. Castravetii buni sunt cei tari, drepti, cu niste tepi. Asta-i prospetime.
Maria, m-ai facut sa zambesc
Am folosit sare mare.
..
In rest, totul e sa existe dragoste si pasiune si atunci orice activitate ai face, o simti ca fiind plina de prospetime
Iubesc toamna foarte mult. Imi place ca e mai racoare, ca se coloreaza frunzele in toate culorile, imi place sa merg in piata si sa simt mirosul fructelor si a legumelor de toamna, imi plac toate activitatile acestea casnice de toamna: sa pun muraturi, sa fierb zacusca etc. Poate ca suna prozaic, nu stiu, mie imi aduc bucurie aceste momente, mai ales ca le petrec impreuna cu iubirea vietii mele.
La acestea se mai adauga si faptul ca incepe noua stagiune a filarmonicii, are loc conferinta anuala de terapii complementare, numai lucruri care imi plac.
In aceasta (insorita) privinta suntem la fel, Alice. Nu suport ploile nesfarsite si reci, urasc frigul, mi-e mila de frunzele moarte si de pomii dezgoliti. Eu nu traiesc decat vara. Restul e o mai dulce sau o mai amara agonie in asteptarea ei.
Parca mi-ai citit gandurile.
O zi buna sa ai !
Nici mie nu imi place toamna. O asociez mereu cu tristetea desi in acest anotimp imi serbez si onomastica si ziua de nastere si tot in acest anotimp, intr-un inceput racoros de septembrie, mi-am intalnit, acum 9 ani, marea dragoste. Ador vara, desi intr-un inceput de iunie mi-am pierdut marea dragoste. O ador pentru pentru ca ma pot bucura din plin de mare, de apa, de valuri. Ma pot bucura de verdeata muntilor. Ma pot bucura de plimbari in seri racoroase pe Copoul meu drag inca de cand miroase a tei, pana tarziu, cand frunza paleste.
Intotdeauna pe 1 septembrie imi amintesc de o replica pe care am auzit-o la televizor cand eram mica, spusa de prezantoarea (la vremea a ceea) Tania Budi: “Va vine sau nu sa credeti, dar astazi este prima zi de toamna”…
Anotimpurile sunt ca zodiile, te poti identifica doar partial cu ele.
Sunt semne de apa, de aer, sau de foc pe care le descoperi in tine, convietuind uneori pasnic, alteori intr-o contradictie totala, aerul atatand focul, sau apa stingandu-l, sau pur si simplu aerul starnind unde, valuri, furtuni pe intinderea calma a apei.
E atat de banala comparatia anotimpurilor anului, cu varstele omului, incat nici nu-mi vine sa o mai pomenesc. Dar, adevarul este ca nu poti fi tanar, fara sa fi fost mai inainte copil si nu te poti maturiza fara experientele tineretii.
In jocurile si in frumusetea firii, ne indragostim in fiecare primavara sub ciresii infloriti, mistuim iubiri nebunesti in arsita verii, traim nostalgii biciuite de ploi marunte, in toamna si ne incalzim sufletele in palme inmanusate, sub paturi de nea, iarna.
Inchidem cercul iar si iar, ca intr-o Roata Mare din care n-am vrea sa coboram, pana nu mai vedem odata verdele crud al lui Prier, galbenul copt al lui Gustar, bruma cu sclipiri inselatoare a lui Rapciune, sau albul imaculat al lui Faurar.
Si ne invartim asa, nebuni , tot mai repede si mai repede, accelerand, transformand totul, viata noastra, intr-un vartej de culori, de imagini neclare, de contururi imprecise, pana cand devenim una cu Roata, una cu pamantul, una cu cerul, una cu Vara si Primavara si Toamna si Iarna.
E toamna si mi-e frig. Dar nu-mi voi acoperi inima cu umbra Lui, pentru ca el e aici, langa mine, pentru inca un anotimp, pentru inca un timp….
Si niciodata toamna n-a fost mai frumoasa….
Uncommitted,
ma simt de parca as fi primit in dar un ochean din acela pentru copii, pe care de-l invarti vezi tot felul de imagini fantastice. Asa sunt anotimpurile tale.
Si intru in joc, ma invart precum intr-un carusel si-adun la piept buchete de crizanteme galbene, frunze multicolore si vise de iubire.
O toamna cu ploi blande si calde sa ai Uncommitted
Lotus,
pe unde mi-ai umblat?
Nu stii ca eu astept mereu zambetele tale?…
Uncommitted,
sunt in fiecare zi doar ca mai tacuta.
Si zambesc.
P.S.
Uneori lucrurile nu sunt asa cum le-am crezut. Si atunci cele rele trebuie curatate.
Lotus,
cel mai adesea lucrurile nu sunt asa cum le credem.
O parte din rele eu mi le spal si cu zambetele tale.
Scrisul e terapia neconventionala prin care ma mai scutur de tristete, mai ales primind raspunsuri si comentarii.
Dar n-as vrea sa fie un exercitiu de egoism, in care doar pretind sa primesc, fara sa dau nimic in schimb.
Mai ales tie…
Uncommitted,
tu ai atat de mult de daruit.
Si crede-ma, imi umplu sufletul cu tot ce oferi chiar si atunci cand tac.
…
Zambesc.
Multumesc!
Foarte frumos spus! Asa este, fiecare anotimp are frumusetea lui, momentele lui speciale. Si desi vara e preferata mea din toate punctele de vedere, trebuie sa recunosc ca dupa-amiezile caludte de toamna scaldate in nuante chihlimbarii si in aroma strugurilor copti, muraturile din rafturi si nucile din camara sunt un final superb al verilor frenetice. Iar serile cu ploaie ma fac sa ma cuibaresc si mai abitir sub paturica langa sotul meu si sa citim impreuna carti de Paler sau Garcia-Marquez. Imi place si melancolia verilor prelungite in toamne. Au gustul dulce-amarui al gutuilor!
Ador toamna! Imi place aerul racoros care imi inunda narile dimineata si ma trezeste instantaneu.Imi place ploaia linistita, natura care intra intr-un soi de hibernare..mi se pare ca aduce cu ea o liniste aparte…Pot sa port esarfa mea mov preferata, sa imi fac unghiile cu lac maroniu, sa port cercei mari crosetati …:)Fiecare anotimp are speficicul lui…Alice…eu vreau sa iti placa toamna, macar un pic asa..pentru romantismul ei special…Te pup, sa ai o zi minunata!
Vai,Alice,ai scris exact ceea ce simt si eu…o imbratisare calda si, fie ca iarna sa nu ne deranjeze vara din suflet…
Nu-mi place toamna. E ca Luni dupa Duminica. Toamna o asociez cu cele mai urate momente din viata mea care s-au petrecut in acest anotimp. Toamna inseamna imbatranirea naturii si apropierea mortii. Toamna e trista si melancolica.