Fapta, rasplata
Multa vreme am crezut ca reflexul meu de a crede orbeste ca binele invinge raul este doar o consecinta a tentatiei mele, niciodata istovite, de a ma refugia in literatura. Ca povestile copilariei si apoi romanele cavaleresti ale adolescentei m-au facut sa imi intiparesc pentru totdeauna in minte sablonul finalurilor fericite.
Binele invinge raul intotdeauna in cartile iubite. In filmele pe care le adoram si le-am vedea de o suta de ori. In povestile pe care le citim copiilor seara, inainte de culcare. In istoriile de vitejie pe care le transmitem din generatie in generatie. In toate scenariile amintirilor in care ne refugiem cand este prea greu.
E la fel si in viata? O vreme m-am indoit. Am privit de jur imprejur si mi s-a parut ca nu e deloc asa. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca exista un echilibru al universului, hotarat undeva, cu mult mai sus decat propria noastra capacitate de a judeca si de a avea asteptari. Ceea ce noi interpretam drept povesti cu final gresit sau nedrept nu sunt decat episoade ale unor istorii aflate inca departe de deznodamant.
Mi-am amintit eu insami ca, atunci cand am facut o fapta rea, mi-am primit pedeapsa atat de curand, incat mi-a fost imposibil sa nu pricep ca raul mi s-a intors inzecit. Mi-am adus aminte ca ori de cate ori am mintit am fost pedepsita. Deci, cu bucurie adanca, am privit catre viata mea si am vazut ca binele cere bine…
Ne balansam de la bine la rau si nu stim daca sa credem ca binele ni se cuvine intotdeauna. Si, totusi, lucrurile sunt nespus de simple… Exista fapta si exista rasplata. Si, e adevarat, intre ele, uneori, avem de asteptat.
(0 voturi, media: 0.00 din 5)
fara indoiala ca dupa fapta vine si rasplata! de aceea eu imi repet mereu ca trebuie sa am o masura in tot ce fac. daca nu respectam o masura in lucrurile pe care le facem cred ca ni se vor intoarce impotriva ca un bumerang!
Alice
Viata, scrie pentru fiecare din noi scenarii, episoade, al caror final nu avem cum sa il prevedem.
Viata ne invata ca, exista o balanta a tutoror lucrurilor, important e sa o descoperim noi insine.Greselile noastre, pentru aceasta balanta le putem spune cu voce tare, si cel in fata caruia le spunem, nu ne dorim sa ne ierte, pentru ca, in defintiv si el si lumea care il inconjoara nu sunt decat muritori, si cine, poate ridica primul pitra ca, ar fi nepatat cand, fiecare din noi, am actionat macar o data in viata, in functie de conjunctura impusa de episoadele vieti, ci doar INTELEGEREA. Atunci cand, putem intelege, e echilibrata balanta lucrurilor firesti, acel sa fii tu este de fapt reversul lui sa fiu eu, atunci totul, absolut totul vine de la sine. Sigur, in toate se poate asterne tacerea, si un veac de tacere si nici 1200 de ani, nu ar ajunge sa echlibreze balanta lui dupa fapta si rasplata, pentru ca, intotdeauna, acest motto a fost dictat de o conjunctura a vietii.
Buna seara, Alice,
Imi cer scuze, tie si tuturor, ca intervin avand alt scop decat cel de a comenta subiectul dezbatut astazi.
Am o poveste de viata destul de asemanatoare cu ceea ce tu ai trait (in linii mari, desigur), in sensul ca un barbat generos -sotul meu- are grija de cei doi copii pe care ii am dintr-o casnicie anterioara dar si de baietelul pe care il avem impreuna. Si ar mai fi de spus ca fetita este cea mai mare, baietii au venit dupa…
Ideea e: am scris un roman de dragoste -nepublicat inca- iar in seara asta prietenii m-au sunat sa-mi spuna ca au vazut trailerul unui film american a carui premiera va avea loc la mijlocul lui februarie care are un subiect aproape identic cu cel dezbatut in manuscrisul meu. Crezi ca daca as reusi in vreun fel (printr-o minune!) sa imi public manuscrisul inainte de aparitia pe marile ecrane a filmului, asta ar putea constitui un avantaj sau as putea deja sa arunc romanul la cos? Sigur, iau in calcul si publicarea intr-o revista (asta daca vine si din parti abilitate certitudinea ca valoarea manuscrisului este incontestabila).
Ma poti ajuta in vreun fel, cu vreun sfat? Poti face tu minuni incat faptele unui om sa poata fi rasplatite?
Sunt convinsa ca nu putem parasi aceasta lume fara a plati politele cu scadenta mai apropiata sau mai indepartata.Si da ,cred ca binele invinge intodeauna raul, am nevoie sa cred asta,ma motiveaza in existenta mea de zi cu zi. Trebuie sa fie un echilibru in tot si toate.
Nimeni nu poate parisi aceasta lume fara sa plateasca politele.Ni se pare drept? Ni se pare nedrept? Care este hotarul dintre bine si rau? Mai devreme sau mai tirziu aflam.Totusi seara cind ma culc vreau sa am constiinta impacata si sa dorm linistita stiind ca nu am facut rau nimanui ,ca incerc sa nu judec pe nimeni.
Ma intreb de multe ori,de ce atunci cand facem o fapta rea suntem rasplatiti imediat,iar atunci cand facem bine avem de asteptat…pana intr-o alta lume….
Buna dimineata si astazi!
Lupta si alege sa faci bine. Incearca sa nu ramana nimeni nemultumit de tine, peste zi. Cred ca numai asa poti sa te incarci sa faci fata in orice dezastru te-ai trezi!
Cred ca daca tu n-ai fost iertat, iubit, nu ai primit destul, ti se va parea in multe situatii ca esti nedreptatit, ca esti pedepsit, ca tu n-ai parte de o viata buna.
Am avut o cunostinta care s-a plans mereu ca n-are viata lui Andreea Esca. De ce, o intrebam? “Pai aia are 5 bone, bucatar, sofer, profesori la copii, maseuri, coafeza… Nu pune mana pe nimic. Are salariu mare- acolo altii aduc stirile si ea doar le citeste. Fata asta a avut noroc, nu ca mine!”
Cunostinta mea a ramas fara servici ca-i era greu sa se trezeasca dimineata si multe alte nenorociri. As spune- dupa fapta si rasplata. Imi imaginez cat munceste Esca si ma sperie volumul ei de munca dar cunostinta mea percepea alfel lucrurile. Pe mine nu m-a pedepsit viata ca nu m-am nascut Andreea Esca! Nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa spun ca viata mea este nenorocita ca nu sunt X sau Y. Intotdeauna un om fericit este un om care munceste mult, experimenteaza, alege doar binele si nu pierde timpul sa se planga, sa se razbune, sa le duca altora de grija. Nu mai are cand sa se ocupe de el. Si multe aspecte din viata unii le iau ca pe “rasplata” altii le cugeta si le gasesc intelesul adevarat!
raul invinge doar atunci cand lasam garda jos, cand renuntam la “lupta” (constient sau incosntient). este bine SA CREDEM IN BINE, binele invinge mereu. nu trebuie sa uitam asta niciodata… sa il sustinem si sa credem in bine pana la ultima respiratie
Buna Ecati
Si eu cred ca raul invinge cand lasam garda jos. Am fost in situatii de genul asta si nu mi-a placut. Stii proverbul “cand te bagi in noroi, te mananca porcii!”
M-am decis sa nu ma mai ascund,sa nu mai fiu Boreala sau Lola ci pur si simplu Aurora.
Am experimentat de atatea ori faptul ca daca faci ceva rau intotdeauna platesti pentru acest lucru.Totul e sa recunosti acest fapt si sa nu te crezi neindreptatit de soarta.Acest lucru incerc sa il explic si fiilor mei.Faci bine, primesti bine.Faci rau,primesti rau.E foarte important acest lucru pentru a fi in echilibru cu lumea,trebuie sa ai principii sanatoase care sa iti guverneze cu adevarat viata.Nu sunt lozinci stiu acest lucru,aceasta e viata.
Sa aveti o saptamana minunata!
Buna Aurora,
dupa cum bine spui ,ai ajuns la concluzia ca dupa fapta si rasplata.Cand in viata toate iti merg bine ,esti sanatos ,ai o pozitie sociala cat de cat buna,ai bani suficienti(sa zicem) si nu prea intampini greutati nu prea ai timp sa te gandesti la rasplata sau la Dumnezeu.Trebuie omul sa treaca prin incercari sa ajunga sa se gandeasca”de ce ?”Si unii, plini de eul lor nici atunci.
O saptamina buna ,tuturor!
Draga Rodica
Subiectul de azi il vad ca o continuare la cele de ieri si de vineri. Poate de asta noi incercam sa iertam ca ne este frica de un dezastru mai mare in viata noastra. Oamenii care au suferit nu sunt in stare sa faca pe altii sa sufere.
Si totusi de unde ni se trage suferinta? Ca sa pot sa ma echilibrez am incercat sa-mi explic de ce a facut asta sotul meu si am ajuns la concluzia ca e dependent(stii asta!) Daca era alta in locul meu patea la fel!
Din afara s-ar parea ca sunt ok, pentru ca asa aleg eu peste zi- sa arat ca sunt bine, dar ai vazut ce este inlauntrul meu!
Nimeni nu are o traiectorie lina, toti suferim, dar unii nu lasa sa se vada asta. Banii, pozitia sociala iti aduc de multe ori necazuri. Fetele astea care s-au dus cu sotul meu s-au dus pentru bani. Si atunci care este “rasplata” mea. Are oare legatura cu mine? Toata familia mea din copilarie este distrusa desi a fost o familie frumoasa. Este o alta “rasplata” a vietii pentru mine, pentru neamul meu? Tatal meu a fost orfan de la 9 ani si-a crescut vai de capul lui, printre matusi si vecini.
Pe mine chiar ma chuinuie intrebarea- cine, ce a gresit de trecem acum prin asta? Si cand vad viata de rahat din jurul meu nu mai pot sa raspund cu rau celor ce mi-au facut rau! Da, dupa fapta si rasplata iar intre timp- astept incercand sa reinstalez linistea! Daca eu fac bine, sigur imi va fi bine. Exista o lege a Universului!
Fii barbata Rodica, vom ajunge la capat!Iti multumesc pentru marturisile din zilele anterioare!M-am simtit inteleasa.
Draga Mika,
in ultimele 2 zile am fost exrem de ocupata si nu am avut mult timp pentru a coresponda.Doar azi am citit ultimele tale randuri.Intr-o alta zi am plans citind de la tine despre copii tai,in perioada cand sotul tau a lipsit de langa ei o saptamana.Am regasit ochii mariti de durere ai fiicei mele cand eu si sotul meu ne mai certam.Fiica mea are aproape 18 ani si noi am fost o familie fericita pana scum 2 ani.Imi spune ca are o friica care nu o lasa sa doarma, sa se concentreze la scoala ca v-a veni acasa si careva dintre mine si el isi v-a fi facut bagazul si v-a fi plecat.
Nesansa familiei mele a fost functia si banii sotului meu.Aceste lucuri atrag un anumit tip de femei si sotul meu ,care nu vrea pentru nimic in lume sa divorteze totodata nu vrea sa rateze nici o oportunitate(asta mi-o spune el).Imi pare rau pentru tine ca ai trait toate acele pierderi de care vorbesti,eu nu cred ca trebuie sa le iei ca pe o”plata “la ceva anume.Eu nu cred nici ca ceea ce face sotul meu ar fi o vina a mea. Eu am citit foarte mult de cand ma stiu.Acum de cand am probleme cu el citesc si mai mult.Ma bucur pentru tine ca esti independenta financiar.Am citit nu mai stiu unde ca “dependenta financiara tine impreuna destine instrainate”.Ma bucur ca ai prietene care te iubesc si te sustin,ca ai mall in localitate ca poti sa te detaseszi de celalalt marasm.Eu de cand m-am casatorit locuiesc intr-o localitate foaaaarte mica.Eu nu pot sa ma laud ca am facut bine fata acestei lungi probleme deoarece am facut o depresie severa care m-a adus in imposibilitatea de a mai munci,de a ingriji fetita si nici pe mine.Am fost la psihiatru,la psiholog si cel mai bine ma simt la biserica dar binele e departe de mine,mai ales ca sotul meu face in continuare doar ce doreste.Mi-am propus sa mai incerc,nu pot stii nici o clipa cat voi reusi,dar inca incerc.Nu-mi fac planuri decat pe perioade mici,deoarece starile mele depind de cum se poarta el cu mine.Cred ca esti printre putinele care ar putea sa inteleaga ce am in suflet cand stiu ce face si-mi spune totusi ca ma iubeste.Si tie iti doresc sa-ti regasesti echilibrul ca sa-ti poti poti duce familia frumoasa mai departe.
Draga Rodica
Uneori e aproape ireal ce traim. Am multe momente cand imi vine sa ma las, sa fug. Ma gandesc la copii, la faptul ca daca mi-as gasi un confident masculin mi-ar fi mai usor. Ca Olga. Ai dreptul sa faci asta si sa nu te stie nimeni. Lucrurile s-au petrecut asa repede ca n-am avut inca timp sa ma gandesc. Probabil mintea mea refuza sa creada ca intr-o zi ma voi imbolnavi din cauza lui. Nu merita. De asta imi repet ca eu pot sa aleg sa-mi fie bine.
Toti suferim. In situatia mea si a ta sunt multe femei. Cand vad oameni nefericiti ma sperii. Nu vreau sa fiu nefericita dar luptele care se dau in sufletul meu sunt mari! Cunosc si eu suferinta poate prea mult. Aveam nevoie de familia din copilarie sa ma sustina- nu mai este! Ii las acum pe cei mici fara familie? Nu sunt in stare. Si eu, ca si tine, simt ca sunt bine daca stiu mereu unde este el, ce face el. In rest, credem in bunul Dumnezeu!
Sa ne fereasca de alte rele! Iti multumesc pentru marturisiri- “vesnica indragosteala”… Nu-mi iese din cap!
Buna ziua
Sunteti doamna Aurora Liiceanu?
Sunt zamislita din acel aluat din care sunt facuti oamnenii buni - mostenire de la parinti, si am ramas o romantica desi, sper, nu desueta. De foarte multe ori binele facut mi s-a intors in rau, intr-un fel sau altul. De multe ori am asteptat ani pentru a vedea daca se intoarce roata pentru cei care fac rau, si nu am vazut sa se intoarca… Recunosc ca “sufar” de bovarism, ca imi doresc o lume ca in basme sau romanele cavaleresti in care dreptatea sa iasa la suprafata. Dar e o utopie, nu-i asa? Majoritatea celor care reusesc in viata o fac pe cai nu tocmai ortodoxe. Spun majoritatea desi stiu ca exista si oameni corecti care au ajuns prin fortele proprii sa reusesca dar mi se par putini, atat de putini pe langa ceilalti… Aud mereu in jur “Viata nu e dreapta” dar…pe langa necazurile cere vin peste noi, cele care nu depind de oameni, mai sunt si cele aduse de oamenii din jurul nostru, cei pe care, cum spune Biserica, ar trebui sa ii iubim ca pe noi insine. Viata mi se pare nedreapta, eu raman insa un om bun pentru ca, si de as vrea, nu pot sa ma schimb, dar suport consecintele.
Smile, esti pe un drumul bun.
Alege sa ramani un om echilibrat, care nu atrage ura, suferinta, cearta, razbunarea. Iesi din orice problema daca inainte de asta te linistesti ca sa o poti rezolva. Si trebuie sa inveti ca nu intotdeauna rezolvarea este in avantajul tau. Mai si pierzi. Dar te-ai linistit, ai scapat de o problema si treci mai departe. Cand celuilalt i se pare ca a iesit in avantaj cu siguranta va deveni un pic mai bun, acum “isi permite” deoarece i s-a dat dreptate!
Asta nu inseamna sa te lasi calcata in picioare. Nicidecum. Cand esti nedreptatita e bine sa ripostezi. Dar nu sa te razbuni, nu sa-ti propui in mod constient sa distrugi!
Cu adevarat, Alice, exista fapta si rasplata cuvenita. Daca nu aici pe pamant, in Cer vom plati pentru tot raul savarsit din nestiinta dar mai ales cu buna stiinta. Nu putem trece prin viata nepasatori la tot ce lasam in urma. Gandul acesta intelept, de foarte multe ori, ne vine mult mai tarziu sau prea tarziu spre a mai putea indrepta ceva cu adevarat. Si atunci, cu capul plecat, ne asteptam osanda. Ce bine ar fi fost sa nu gresim, sa nu facem lucruri care atrag dupa ele, inevitabil, pedeapsa…