Daca as fi putut sa aleg
Probabil ca n-as fi vrut sa fiu femeie… M-am intrebat adesea, intr-un exercitiu menit sa ma faca a ma intelege mai bine, ce sex mi-as fi ales daca as fi avut posibilitatea sa decid singura…
As fi dorit sa fiu tot femeie? Sau, poate, as fi preferat, mai degraba, sa fiu barbat?
Ca sa pot raspunde la o asemenea intrebare, mai intai incerc sa ma detasez pe de-a-ntregul de toate experientele mele de pana acum. De toate iubirile si, mai ales, de felia din mine care ma face sa fiu mama, o mama nebuna dupa copiii ei si dupa rolul nobil al maternitatii.
Si in clipa aceea in care izbutesc sa uit cine sunt, imi dau seama ca, daca as fi ales in ce tabara a umanitatii sa ma nasc, as fi preferat sa fiu barbat. Sa am sansa splendida de a ocroti femeile lumii si de a duce mai departe cavalerismul. Sa am si obligatia si dreptul de a iubi frumos si fidel, de a face dreptate, de a fi puternic si bun. Sa fiu un tata intelept pentru copiii mei si un sot bland si demn de respect pentru sotia mea. Sa salvez lumea de la teama. Sa am puterea de a conduce pamantul si, totusi, sa fiu multumit conducand doar destinul familiei mele.
Dar nimeni nu poate alege. Iar Dumnezeu randuieste totul, asa cum e mai bine.
Sunt femeie si ridic din umerii ingusti, stiind ca as fi vrut, cateodata, sa fiu barbat. Dar ce maretie mai demna, mai desavarsita mi-ar fi putut fi data prin destin decat aceea de a fi femeie, iubita si mama, copila si adulta, stapana si supusa, de buna voie si de buna seama…
Daca ati fi putut sa alegeti…?
Comentarii
28 Comentarii la “Daca as fi putut sa aleg”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
loool, daca ai fii barbat ultimul lucru la care te-ai gandi ar fi la femeie si copii (cel cu spiritul de cavaler e fantezie)… te-ai gandi la cum sa le-o tragi la mai multe, cum sa fii cel mai tare in ochii celeorlalti barbati si alte chestii masculine…
noo, tu regreti ca femeie fiind trebuie sa ii suferi sa fii mama sa fii emotiva si sa nu fii tu insati fiindca ai parea afurisita.
In general, barbatii isi permit sa fie egoisti si sa isi urmareasca propriile interese deoarece stiu ca au niste fiinte f loiale femeile care se sacrifica mereu si pe care le pot schimba f usor dc altele sunt mereu.
eu una asa vad lucrurile
Femeie … pentru ca sunt gingase, chochete si cel mai important pentru ca dau viata … perioada maternitatii este cea mai frumoasa … ca si barbat cred ca mereu as fi fost invidios pe femei pentru acest lucru …
Categoric,femeie,cu toate riscurile…mi le asum!Inainte de toate sunt mandra ca am crescut doi baieti cu”suflet de femeie”(Nina 36-te ador)si sunt fericita de fericirea lor!Eu contez mai putin,dar in micul meu univers sunt multumita la randul meu ca am invatat sa iubesc fiind iubita, sau invers,nici nu mai stiu!
As fi vrut sa fiu barbat?? O vreme credeam ca da, pentru ca e mai usor(evident ca nu e mai usor, nu mor ei mai repede ca noi? Nu merg ei in razboaie de neinteles pentru noi? Nu muncesc ei fizic la covoare la carat gunoiul in timp ce noi sa-mi citez un om apropiat “cotcodacim”?).. In fine voiam sa fiu barbat sau credeam ca vreau sa fiu barbat … Pentru ca e mai simplu… Simplu, nu usor. Adica un barbat nu complica mi-am zis, nu sta ore in sir in fata oglinzii nestiind ce sa puna pe el, nu barfeste aiurea , din pasiune, nu e invidios si sufera doar din motive rationale. Nimic mai fals. Barbaul poate barfi mai rau decat o femeie, poate fi mai nesigur, mai complicat si mai … rau… Deci nu, nu doresc sa fiu barbat… Am facut un test care m-a convins definitiv.. Un joc online in care al n-lea avatar a fost barbat.. Si trebuia sa ma misc ca un barbat, sa vorbesc ca un barbat, sa protejez diverse femei..Am ras de felul lispsit de gratie in care ma deplasam, de mainile mele masculine.. cat timp am jucat ca sunt barbat m-am comportat ca barbatul care as fi… Si am inteles ca sunt femeie pentru ca exact asta vreau sa fiu. Discriminata, uneori dominata, alteori protejata, uneori iubita alteori ignorata…Sunt 100% femeie pentru desigur am vrut sa fiu femeie.. cred ca am ales sa fiu femeie pentru ca un barbat e mai monoton si mai monocrom…cam plictisitor sa fii barbat…
si mai ales cred ca am decis sa fiu femeie pentru ca iubesc acest barbat monocron, insipid si plictisitor caruia ii colorez existenta.
Intotdeauna mi-am spus ca femeile au complexe la “exterior”,pe cand barbatii… la “interior”
Daca ar fi fost sa aleg! Cum, Doamne, sa-mi fi dorit sa fiu barbat cand de-o viata incerc sa-i deslusesc, sa-i limpezesc, sa-i citesc, sa-i ascult? Si-am sfarsit doar iubindu-i, caci toate celelalte au ramas niste necunoscute? Imi place ca sunt femeie, chiar si numai pentru faptul ca nu stiu cum este sa fii barbat. Pot sa-mi inchipui, pot sa dau cu presupusul, pot sa si jinduiesc la un moment dat, insa imaginatia mea nu-i nici pe departe atat de bogata incat sa “ma vad” in pielea si mintea unui barbat. Si-n diminetile cand tarsai papucii spre cafeaua proaspat facuta de catre el, barbatul, imi spun:” Tine-ma, Doamne, femeie, femeia barbatului meu, ca bine mai miroase cafeaua si cald imi este langa obrazul sau. In juma’ de ora se va transforma din nou in nesuferitul care urla cand la un telefon, cand la altul, dar eu voi fi departe atunci, la ale mele…femeiesti!”
Desigur, ideea de-a fi un barbat romantic, cald, grijuliu si iubitor…ce tentant! Din pacate, cred ca este valabil doar la pachet cu pastrarea memoriei anterioare, sa zicem asa, adica doar daca nu te nasti direct barbat…Deja intram fie pe teritoriul calatoriilor in timp si spatiu, fie in saloanele spitalelor, sectia chirurgie… In acest caz, nu ma tenteaza ideea, iar fara memoria aia de rezerva, riscul este prea mare sa fiu pur si simplu un barbat ca oricare altul. Si de ce-as vrea sa fiu barbat? Cand pot sa fac orice din ceea ce face un barbat? Daca imi pun mintea, pot chiar repara ce ar trebui ei sa repare daca vor s-o faca…Pot calatori, daca am bani, asa cum nici ei nu calatoresc gratis…Pot gasi o adresa sau o locatie, chiar daca pornesc de-acasa in cautarea ei cu doua-trei ore inainte…Pot conduce masina, motocicleta, barca, avionul…pot conduce chiar si lumea, dar sunt multumita sa colaborez la conducerea familiei mele. Categoric, nu vreau sa fiu barbat! Nu vorbesc acum de darul nostru de-a fi mame, din care nu-mi fac un titlu de glorie, nu am facut eu nimic special sa-l castig…Dar sper sa nu apuc sa traiesc atat incat sa vad mai multe mame/barbati de genul lui Thomas Beatie, transsexualul american…Nu de alta, dar tocmai pentru ca eu sunt multumita ca sunt femeie si mama . Si vreau langa mine barbati mandri si demni de rolul castigat in distributie, si daca se poate, asa cum zici: cavaleri tandri, grijulii,protectori, puternici si buni…
foarte frumos….
Nu,Dumnezeu nu a lasat nicicand o astfel de lege…pacatul originar ne-a adus moartea,pentru ambele sexe,truda pamantului pentru barbati si chinurile nasterii pentru femei…in rest,felul in care s-au viciat raporturile femei-barbati,modul in care ne-am impartit rolurile in societate sunt raspunderea oamenilor si nu a lui Dumnezeu…imi place mult ce ne spune apostolul Pavel in
EFESENI 5:22-33:”Nevestelor,fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului;caci barbatul este capul nevestei,dupa cum si Hristos este capul Bisericii,El,Mantuitorul trupului.Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos,tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile.Barbatilor,iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea,ca s-o sfinteasca,dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant,ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica,slavita,fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta,ci sfanta si fara prihana.Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele,ca pe trupurile lor.Cine isi iubeste nevasta,se iubeste pe sine insusi.Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui,ci il hraneste,il ingrijeste cu drag,ca si Hristos Biserica;pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui,carne din carnea Lui si os din oasele Lui.De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa,si se va lipi de nevasta sa,si cei doi vor fi un singur trup.Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos si despre Biserica).-Incolo fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta ca pe sine;si nevasta sa se teama de barbat.”
Mi s-a parut important sa includ tot citatul,deoarece aceasta este invatatura pe care ne-a lasat-o Dumnezeu.Niciunde in Biblie nu am citit ca Isus Cristos si-ar fi inselat Biserica,ar fi batut-o,injurat-o sau divortat de ea…avem barbatii nostri asa cum ii crestem pe fiii nostri..raspunderea este a noastra…
reply la Maria T…
Nina,
te admir pentru faptul ca ai citit Biblia.Si mie imi place mult Biblia ,dar ar fi fost bine daca le-ar fi placut si sotilor nostri si tuturor, sa citeasca si sa incerce cat de cat sa traiasca dupa invatamintele din ea.Din pacate societatea in care traim noi acum este foarte aproape de cea din timpurle Sodomei.Nu iti dau dreptate in ceea ce spui despre cum sunt crescuti copii.Sotul meu provine dintr-o familie fericita ,asezata,n-am auzit sa fii facut cineva din familia lui ce face el.Depinde mult de traseul pe care-l ai in viata si nu uita,”tovarasiile rele strica obiceiurile bune”.Eu cred ca socrul meu acolo in ceruri ,plange,la halul in care a ajuns fiul sau.
Despre tema acestei zile,eu nu am meditat niciodata pentru mine ce mi-ar fi placut sa fiu,deoarece eu am fost fericita multi ani si nu am simtit nevoia introspectiei.In schimb cand am fost insarcinata mi-as fi dorit sa am un fiu.Dumnezeu mi-a trimis o fetita cuminte si frumoasa,careia eu de 2 ani ma lupt sa-i tin familia aproape, deoarece isi doreste fierbinte,aceasta familie.
acuma analogia Hristos-biserica si barbat-femeie… no comment. de asemenea no comment la termentul de supusa!!! ca dupa astea poti sa tot vorbesti de iubire cat vrei…
E ciudat poate, dar eu ma simt bine asa cum sunt, femeie.Nu, nu mi-as fi dorit sa fiu barbat. Am analizat si analizez comportamentul acestor fiinte, (atat de dragi noua!), si imi dau seama cat sunt de inadaptati, cat sunt de slabi si nestiutori aproape mereu. Nu, categoric nu as fi vrut sa fiu jumatate din viata cazuta din luna si cealalta jumatate sa ma uit la fotbal.
Dar Alice ne-a invatat sa spunem ceea ce gandim pe blogurile ei.Macar aici sa pot sa fiu eu insami, fara cenzura, fara “masluirea” cuvintelor, fara incercarea de a face cuiva o impresie buna, fara a epata, fara a crede ca sunt mare scriitoare si a-mi cere niscaiva drepturi la admiratia voastra 
O voi “incasa” probabil pentru acest comentariu aparent superficial, sunt pregatita
P.S.Tonusul meu se datoreaza soarelui si celor 12 grade de afara.
De la mine nu o vei incasa,
pentru ca dupa cum am scris mai jos si eu sunt de aceeasi parere.
Dragele mele, va multumesc! Zambesc de cand am postat comentariul acesta, pentru ca l-a citit si iubitul meu- si e tare nedumerit. Mi-a trimis un sms, in care imi scrie ca lui nu ii place fotbalul, de ce scriu “de rau” despre el?
Ador aceste stari, chiar si cand eu ard – de bucurie, de nervi, nu conteaza, nimic nu le poate sterge nedumerirea si seninatatea de pe fata… “De ce esti nervoasa?De ce esti tafnoasa?De ce esti mofluza?” “Dar ce ai?” “Dar ce am facut?” “Urmeaza acea perioada a lunii?”
Pentru mine, de altfel,este nepretuita aceasta neajutorare a lor(cu conditia sa nu aiba valente de nesimtire!), aceasta imposibilitate de patrunde cu gandurile in meandrele sufletului unei femei.Pur si simplu, sunt de pe alta planeta!!! ( nici o referire la cartea respectiva)
Barbatii scriu si ei aici? Doar citesc?
Eu sunt femeie si am baieti. Desi nu mi-ar fi placut sa fiu barbat am constatat ca nu mi-ar fi placut sa nasc fetite!
Imi place ca sunt femeie si voi creste baieti!
wow…ce logica!
De cate ori o ascult cantand pe Faith Hill,imi doresc sa fi fost barbat…sa traversez oceanele,sa ajung la ea,sa o curtez,sa o vrajesc,sa o fac sa fie a mea,asa cum numai un barbat cu suflet de femeie ar putea sa o faca….dorinta de a fi fost pentru o clipa barbat,imi este declansata intotdeauna de catre o femeie…mi s-a mai intamplat citind-o pe Simona Catrina si dorindu-mi sa fiu eu acela care ii alina toate suferintele,sau ascultand ‘Perdere l’amore’ in interpretarea Larei Fabian…in spatele dorintei mele de a fi barbat,sta intotdeauna …o femeie.Pentru ca,altfel,multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca sunt femeie…ii multumesc pentru minunea de a naste,pentru lacrimi,pentru durere….ii multumesc pentru ca SIMT ca o femeie,vad ca o femeie,privesc ca o femeie,traiesc ca o femeie….ii multumesc pentru sensibilitatea mea,pentru ca eram “mimosa pudica” in copilarie,ii multumesc pentru toate femeile pe care imi este dat sa le admir si de la care am de invatat pe parcursul acestei vieti…ii multumesc pentru mama mea,pentru bunica mea,pentru matusa mea,pentru fetele mele….Ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunea de a fi FEMEIE…ce conteaza pretul pe care l-am avut de platit pentru asta?…rasplata a fost intotdeauna mai mare…pentru ca doar o femeie simte ca o femeie,sufera ca o femeie,plange ca o femeie,alina ca o femeie,IUBESTE ca o femeie…doar o femeie traieste ca o femeie…
ascultati piesa ‘I am what I am’ a Gloriei Gaynor…si fie ca Martisorul sa ajunga mai repede in sufletele tuturor…
Nina 36, ai scris superb despre faptul de a fi femeie si cred ca mi-ar fi greu sa adaug prea multe in plus. Pot spune, doar, ca daca as fi fost barbat as fi stiut sa aduc fericirea acolo unde ea se lasa asteptata dureros de mult. Si da, doar sensibilitatea unei femei poate intelege de ce are nevoie, cu adevarat, o femeie pentru a simti ca este iubita.
Multumesc pentru urare. Iti doresc o primavara minunata, o meriti!
Ma repet.
Mi-as fi dorit sa fiu pinguin. Pentru ca ei iubesc o viata. Pentru ca se-ntorc. Pentru ca ei sunt…loiali.
Mi-as fi dorit sa fiu pinguin, pentru ca nu mai sper in loialitate, statornicie, fidelitate, incredere.
Si pentru ca nu vreau sa ma obisnuiesc cu reversul acestora.
Ah, de cand tot spun ca e mult mai usor sa fii barbat. Dincolo de putinele lucruri de care ne putem bucura doar noi, sta o existenta plina de necazuri ce pandesc la fiecare colt. Nu spun ca pentru barbati e mai usor, dar lor le sunt permise mai multe lucruri, le sunt iertate mai multe greseli, le sunt ingaduite lucruri de neingaduit pentru o femeie… Asa e legea aceasta nescrisa si atat de incorecta lasata de Dumnezeu printre noi.
E mai usor sa fii barbat, cel putin in vreme de pace. As alege sa ma nasc barbat intr-o alta viata, iar in aceasta- singura pe care o voi avea vreodata- sunt multumita ca am un fiu; il invat sa faca una-alta si prin casa, prin bucatarie, sa nu ajunga in situatia de a depinde de cineva din punctul asta de vedere.
Eu cred ca e mai greu sa fii barbat. Pe umerii tai apasa responsabilitatea financiara a familiei, evolutia materiala, obligatia de a fi atent si sensibil la nevoile femeii de langa tine intr-o lume in care orgoliul tau de barbat te face sa constientizezi mai repede nevoia de a schimba casa si masina spre binele familiei decat atutidinea grabita. Stiu ca sunt familii azi in care femeia e cea care sustine financiar totul dar nu cred ca e o situatie ideala pentru barbatul vanator in care urla orgoliul invins. Si nu cred ca e bine nici pentru ea, in care urla instinctele materne si nevoia de iubire pentru care nu mai are timp.
Eu cred ca in societatea de azi e mult mai greu sa fii barbat. I se cere sa fie puternic, capabil sa faca bani si sa ofere tot ce are nevoie familia din punct de vedre material dar sa fie si atent si sensibil la nevoile iubitei, si tata prezent si implicat pentru copiii lui. Societatea de azi ii transforma pe barbati in femei si pe femei in barbati. De asta cred ca avem si copii confuzi care nici nu stiu ce rol sa isi asume in viata. Mie mi se pare mai usor sa cresc doua fetite decat mi s-ar parea sa cresc un barbat dintr-un baietel. Poate e doar o impresie. Poate nu e asa.
Alice
Daca as fi putut sa aleg, as fi fost barbat.Categoric.
In postura in care sunt acum, nu regret dar, mi am dorit sufletul meu.
E un lucru pentru care, nu stiu daca, undeva acolo in toate, mi s a dat drept de alegere.
Am ales, mi am asumat.Undeva in toate, nu stiu daca, voi avea vreodata, linistea mea.
Daca as fi putut sa aleg, as fi ales, sufletul meu, sa fie linistit, impacat, sa fiu eu, asa cum sunt.
Daca as fi putut sa aleg, mi as fi dorit, sa fiu asezata, in matca mea, cu toate ale mele.Mi am dorit sa plang, si nu am putut sa o fac, decat, dupa cateva zile.Mi am dorit sa se inteleaga si nu stiu daca, s a inteles.Mi am dorit sa fiu, in toate visurile mele copilaresti, nebune, neconforme cu ce e azi, dar, eram eu.Nu stiu daca, pentru mine, va fi vreodata asa ceva.Nu stiu daca, pentru mine, se vor putea invinge, temeri, obsesii, frici.
Daca as fi putut sa aleg, asta as fi ales.Iubirea mea, sa vindece, sa invinga acele lucruri.Nu stiu daca, iubirea e suficienta.
Bineinteles ca e mai bine si mai usor sa fii barbat. Cred ca orice femeie care a lucrat intr-o mare companie stie asta. Sau care a fost gravida si a nascut in timp ce barbatul statea alaturi si-i dadea semeseuri amantei.
Sau care a fost nevoita sa ii ceara sotului niste bani ca sa se coafeze.
Eu lucrez intr-o mare companie dar nu am simtit discriminarea, cel putin nu inca. Ba mai mult, am observat ca femeile detin mai multe functii de conducere decat barbatii, pana sus la varf chiar. Sigur ca vor exista mereu comentarii despre cate una, ca s-a plimbat prin asternuturile altuia. Si ce daca? Noi nu comentam despre ei ca se plimba prin prea multe asternuturi? Adica mereu se va spune ca barbatul e curvar si femeia curva. Asa simt unii nevoia sa isi verse naduful, sa isi stinga o frustrare. Nu cred ca inseamna mare lucru, nici daca ar fi adevarat intr-o companie. Se intampla asta si in viata in afara companiei.
Si am si nascut si, de si nu am vrut sa ma tina sotul de mana ca in filmele americane, sunt aproape convinsa ca nu a vorbit cu amanta in timp ce noua ni se nasteau copiii.
Dar cred ca se intampla si ce spui tu, din pacate…
Iar bani de coafor nu am cerut niciodata cu teama, pentru ca si eu muncesc pentru banii familiei si desi el castiga mult mai mult, banii mei acopera coaforul si alte rasfaturi pe care consider ca le merit.
Cred ca e vorba de cat de onesta esti, cat il iubesti, cat muncesti sau trandavesti si il lasi pe el sa munceasca, cum alegi sa iti traiesti viata, ce abordare alegi: e greu sa fii femeie sau e greu pentru amandoi insa impreuna e atat de usor!!!