De ce nu ne imbogatim
Pentru ca ne luam slujbe confortabile, unde nu facem, insa, ceva care sa ne aduca reala placere. Pentru ca ne pasa prea mult de aspectul masinii pe care o avem. Pentru ca ne instalam in case mai mari decat ne-ar fi necesare…
Am citit un articol in care erau detaliate motivele pentru care nu ne-am imbogatit inca si, uluita, toate mi s-au parut, deopotriva, intemeiate si superficiale. Este adevarat ca toti ne plangem ca nu ne-am imbogatit la fel de usor sau de repede cum li s-a intamplat altora, invocand aceleasi scuze: ca am luat gresit startul, ca noi n-am mostenit nimic de la parinti si am fost nevoiti sa construim totul de la zero, ca atunci cand s-au facut marile afaceri noi n-am avut nicio letcaie sa incepem si noi una, cat de mica. Dar, de fapt, se pare ca suntem cu totii cam prea cheltuitori, cam prea dornici de imagine si mai putini atenti la siguranta veniturilor. Ca nu investim cu intelepciune si ca, foarte adesea, cumparam lucruri pe care nu ajungem sa le folosim niciodata, insa placerea achizitiei ne face sa nu mai gandim serios la utilitatea obiectului cumparat.
Eu cred ca, in mare, toate motivele insirate mai sus au un sambure de adevar, dar ca lucrurile stau chiar mai simplu de atat. Cred ca s-au imbogatit oamenii care pretuiesc banii. Care nu se sfiesc sa fie zgarciti, care pot sa spuna ca nu au, chiar si atunci cand au, si care isi randuiesc viata in asa fel, incat sa ii faca pe cei din jur sa cheltuiasca mai mult decat ei. Cei care se simt impacati si firesti atunci cand pun bani deoparte si nu se mai ating de ei, ca si cum nu i-ar avea deloc si care pot sa spuna raspicat “nu cumpar asta, pentru ca e prea scumpa”…
Sunt insa si oameni care nu pretuiesc deloc banii. Care nu se simt in largul lor cand au mai mult decat le trebuie, care isi cauta fericirea in cu totul alte resurse.
Nu ne imbogatim, pentru ca nu ne pasa de asta. Pentru ca fericirea noastra nu sta in bani, ci in tihna. Nu in avere, ci in iubire. Nu in agonisire, ci in visare, in asteptare, in contemplare…
Voi de ce nu v-ati imbogatit?
Comentarii
22 Comentarii la “De ce nu ne imbogatim”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
…nu m-am imbogatit din toate motivele expuse de tine mai sus si nici nu ma voi imbogati vreodata… pentru simplul fapt ca nu-mi doresc! Probabil trebuie sa-ti faci din asta un tel ca sa poti reusi…
Nu m-am imbogatit si nu ma voi imbogati vreodata pentru ca eu cred ca intre mine si bani e o respingere totala. am cat sa supravietuiesc. Cand am avut mai mult au avut grija altii de ei. Si de atunci am zis decat sa mi fure altii , ii voi cheltui eu pentru toate placerile de moment-o carte, o vizionare de film, un sirag de margele, o supriza de ziua unei cunostiinte sau prieten ceva la care persoana respectiv sa faca Wow!, o cafea vorbita, o plimbare in capitala, o bijuterie, o floare si inainte de orice nu-mi place sa ramin datoare.Asta e !
Intr-o tara ca a noastra ca sa te imbogatesti trebuie sa-ti asumi riscuri mari.
Cati dintre noi sunt dispusi sa-si riste libertatea (sa faca puscarie) pentru ca au dat sau primit “spaga”?
Nina, la multi ani pentru baiatul tau! Fie ca aniversarea lui sa iti insenineze inima! Te imbratisez, cu drag si cu admiratie. Esti un suflet nobil si ti-au fost date multe incercari…
Multumesc,Alice..pentru urari,pentru gandurile frumoase care vin de la o persoana pe care o admir si o iubesc foarte mult..toate cele bune tie si doamnei Simona Catrina,care imi este la fel de scumpa si draga pentru felul minunat in care foloseste cuvantul…sunteti o sursa de inspiratie pentru mine,cartile voastre m-au facut sa zambesc atunci cand colturile gurii mi se schimonoseau de plans…o astept cu nerabdare pe urmatoarea..
Am avut parte de o zi minunata…aniversarea fiului meu a fost asa cum mi-am dorit:o zi plina de ras,bucurie si iubire pentru noi toti..
E greu de spus cand esti bogat si cand nu. Daca firma ta are investitii de milioane de auro in care isi desfasoara activitatea, dar aceste proprietati sunt puse la banca nu sunt ale tale.Esti bogat sau nu?
“Bogatii” gen Ikea sau Lidl sunt cei mai zgarciti bogati.
Bogatii spun mereu ca un lucru este scump, iar cumpatatii cheltuiesc cu cap si doar pe lucruri pe care le folosesc.
Daca ai reusit sa-ti faci un confort din munca cinstita si poti sa-ti oferi bucuriile de care ai nevoie atunci eu cred ca este de ajuns.
N-as vrea sa-mi cumpar niciodata avion cu credit de la banca doar ca sa ma vada lumea ca sunt bogata. Bogatia tine tare mult de cumpatare. Eu depun efort pentru fiecare banut pe care il am si daca m-as opri nu mi-ar fi bine.
Am vrut, m-am apucat de treaba dar acum trebuie sa o duc la capat. Si nu e usor! Si nu ma simt nici bogata, ci doar indatorata!
Cred ca cei din Top 300 nu ne vor povesti despre ei!
Am avut o data ocazia sa negociez un contract cu un domn de acest nivel.
M-a impresionat profund cat de mult a tinut la pretul lui si nu a renuntat la 100 euro!!!!!
N-am sa uit niciodata ce lectie mi-am invatat acolo. Nici urma de aroganta la acel domn, o modestie si o simplitate iesite din comun!
Seriozitatea a fost singurul aspect pe care l-am remarcat.
Si trebuie sa mai spun ca desi era sarbatoare omul era la munca!
Mika, si cei din top300 sunt oameni si oameni… Candva, am intalnit un astfel de om, persoana publica, “VIP” cum li se spune sau cum le place lor sa isi spuna. Nicicand nu am gasit intr=o fiinta atata infatuare amestecata cu orgoliu, atata ipocrizie amestecata cu rautate! Refuzul meu categoric de a iesi la o cina cu “Domnia Sa” a dus la o perioada destul de lunga de repercusiuni asupra existentei mele de zi cu zi.
Sub amabilitatea si aparentul rafinament al unora dintre ei se ascunde o mocirla de gaunosenie si mizerie umana!
Monica V, cred ce spui tu.
Nu e corect sa dam nume dar acest domn nu apare niciodata in prim plan desi are recunoastere nationala. Probabil si eu am intrat atunci la el cu alta parere si tocmai contradictia m-a marcat.
Oamenii adevarati nu ies in fata. Il stiu binisor si niciodata nu s-a auzit nimic de el. M-a tratat cu egalitate si asta pentru mine a fost de ajuns. Ba’ m-a si ascultat cu interes vreo 30 min. Si nu se uita la picioarele mele lungi!!!
Eu am retinut seriozitatea cu care este implicat in munca si am inteles inca o data ca rezultatele celor pe care poate i-am “invidiat” (asta referindu-ne la subiectul de astazi cu bogatia!)nu sunt usor de obtinut.
Stiu insa la polul opus barbati mai putin potenti financiar dar al naibii de plini de ei si exact cum spui tu!
De fapt, cred ca am vrut sa scot in evidenta un singur lucru- bogatia e foarte relativa iar femeile cad usor in plasa. Eu am intrat la timp in hora si nu depind de sotul meu.
Mi-e foarte, foarte, foarte greu dar cunosc adevarul al naibii de bine! Si n-am vrut niciodata sa depind de el, NICIODATA! Mi-am facut o echipa frumoasa si m-am bazat pe ea. Atat.
Poate de asta sunt inca aici. Sau poate sunt atat de slaba in plan sentimental sau poate mi-e frica sa nu ma ia altul drept “gaina cu ouale de aur”…
Cert este ca numai munca ma tine intreaga la cap si dorinta de a-mi vedea copiii linistiti, neimplicat in acest rahat.
Banii pentru mine au reprezentat intotdeauna un mijloc,nu un scop…poate de aceea refuz sa ma imbogatesc…cand eram mama a doi copii,eram capabila sa lucrez si 80-100 ore/saptamana..cand am devenit mama de patru,am decis sa-mi schimb radical prioritatile…oricum acumulasem cat pentru a-mi face toate poftele si a avea linistea zilei de maine….la ce bun sa alerg 80-100 ore/saptamana?..fostul meu sot este in top 300…in decursul a 3 ani a urcat de la pozitia 330 undeva pe la 180…asta inseamna ca nu prea i-a mai ramas timp sa fie sot si tata…E undeva o regula care se verifica:majoritatea celor din acest top sunt fie divortati,fie la a 2-a,3-a,4-a casnicie,fie duc o viata dubla…nu le poti avea pe toate…legea compensatiei…Nu-mi plac bogatii din Romania…sunt total diferiti de cei din Europa…Ghicesti ca un european este bogat prin rafinamentul pe care il are,prin lipsa de sclipici,prin eleganta,prin educatia lui..bogatii din Romania sunt ostentativi prin comportament:fie isi expun nivelul material prin posesiunile pe care le afiseaza,fie prin atitudinea ca li se cuvine totul…majoritatea sunt oameni grabiti si lipsiti de respect…au impresia ca timpul lor,ca viata lor este singura care conteaza,singura care are valoare…majoritatea pun pret doar pe latura materiala si o neglijeaza pe cea spirituala…multi vizeaza evolutia strict in directia financiara,devenind respingatori din celelalte puncte de vedere….isi neglijeaza sanatatea,aspectul fizic,cultura,educatia..ii neglijeaza pe cei dragi…totul de dragul banului…banul devine un scop in sine….Bogatii au gust fad,salciu…si standarde duble…Imi amintesc cum un amic bogat ma tutela in intelepciunea lui spunandu-mi cat sunt romanii de parveniti si ca ar trebui sa cumpere Orex,nu Rolex-uitand ca invatatura asta mi-o dadea de la volanul unui Mercedes full-optional si nu dintr-o autohtona Dacia…Bogatii traiesc cu spaima bogatiei lor…”Cine iubeste argintul,nu se satura niciodata de argint,si cine iubeste bogatia multa,nu trage folos din ea”(Eclesiastul,5:9)..”Dulce este somnul lucratorului,fie ca a mancat mult,fie ca a mancat putin;dar pe cel bogat nu-l lasa imbuibarea sa doarma”(Eclesiastul,5:12)..am vazut multe anomalii in lumea bogatilor si m-am scarbit de ea…am vazut ca banii erau mai importanti decat oamenii…am vazut schimbarea la omul pe care l-am iubit,care pe vremea studentiei,cand abia avea bani sa-mi plateasca un suc,imi spunea la telefon”am o piersica si as dori sa o impart cu tine”,iar la vremea cand ar fi putut cumpara triliarde de tone de piersici se consulta cu avocatii lui sa intocmeasca documente pre-matrimoniale pe vremea cand contractele prenuptiale nici macar nu se legiferasera in Romania….si toate astea ma fac sa ma intreb:chiar merita bogatia orice pret?..nu e o pledoarie pentru lene si nepasare,ci una pentru cumpatare si valori care rezista timpului mai mult decat avutiile..
“Si ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea,daca si-ar pierde sufletul?”(Matei 16:26)
Nina, cred ca l-am adus in discutie pe acel om pentru ca stiu ca in ciuda avutiei el a ramas om si isi conduce singur masina, si nu s-a mutat in Capitala si e ingrijit placut nu sclipitor si nu are ochi pentru alte femei si are mai multi copii si el. Probabil in subconstientul meu imi doresc un om ca el.
Cand sotului meu i-au mers toate fara prea mult efort era ocupat cu munca sau in week-end cu hobby-urie exact cum spui tu! Presimtirea mea- alimentata foarte mult de ce am vazut in jur- mi-a dictat sa nu ma las pe mana lui. Si nu am gresit.
El are mai mult ca mine dar eu am suficient pentru necesitatile mele.
Cum ti se pare asta “are el” si “am eu”? Multi nu prea ne inteleg!
Si-mi mai spunea o buna prietena ca dupa ce m-a cunoscut si-a dat seama ca inainte ma vedea tare inabordabila. Si ca nu va fi usor pentru un barbat sa ma scoata la un suc daca voi decide sa raman singura… Asta m-a pus pe ganduri.
Stiu ce spui tu ca toate au un pret si daca e in top 300 ori e divortat ori recasatorit ori are viata dubla ori… ori…
Am niste cunostinte (din top 300!) care au divortat si el in final a cerut-o din nou de sotie! Asta e povestea preferata a omului meu! Mereu o aduce in discutie. Doar ca eu n-am divortat ca sa ma ceara din nou. Si stii ce? N-am nici un gand! Atunci cand voi putea privi la altcineva sau cand voi sti exact ce am de facut, voi lua o decizie. Nu mi-ar placea sa ajung la tribunal. Nu stiu sa-mi explic: cand parintii mei au murit am facut fata la niste emotii crunte si nu mai am resurse. A fost un final pe care a trebuit sa-l indur.
Mi-am gasit mereu motive sa ma incurajez, sa ma bucur, sa ma detasez. Nu caut suferintele cu lumanarea, nu alerg spre dezastre. Sunt in trecere prin suferinta asa cum am fost si prin bucurie. Daca ar fi sa luam in calcul numai ziua de azi n-as avea motive sa fiu suparata dar ma intorc mereu in urma cu 5 luni cu 2 ani, cu 6 ani… Desi eu nu mai traiesc in acel timp… Ciudat!
Si fostul meu sot negocia la sange fiecare banut….imi amintesc cu tristete cum negociase pozele de familie pe care ni le facuse un turc la resortul de 5 stele unde ne-am facut vacanta..a obtinut o reducere de 20 de euro…ceea ce mi-a inveninat limba si m-a facut sa-l intreb daca tinea atat de tare la pret si cu prostituatele….
..lucra cu ravna sambetele,duminicile si deseori de sarbatori si era contrariat ca angajatii lui nu depuneau acelasi sarg…ca se grabesc dupa 6 seara sa ajunga si la familie sau ca ar vrea sa plece cu familia in week-end…
lucra atat de mult incat rarele ocazii in care ramanea acasa in week-end,zacea in pat ca o leguma,cu telecomanda in mana si ridicandu-se din pat doar ca sa se furajeze sau pentru alte necesitati fiziologice…
Un om de mare succes financiar(e primul din Romania in domeniul lui),dar searbad in afara discutiilor despre afaceri,masini,Formula 1,sport…imi amintesc ca in timpul zborurilor luam integrame sau reviste de sudoku ca sa pot face ceva impreuna cu el fara sa ma plictiseasca…pentru ca se supara daca ma vedea punandu-mi castile pe urechi…
Alice, nu m-am imbogatit pentru ca nu stiu sa tin banul aproape de mine. De indata ce ajunge in portofelul meu, se divide in diferite directii pe care cu greu reusesc sa le gestionez. Ca atare, sunt cheltuitoare in limita sumei de care dispun. Cum sa mai fac economii si sa strang averi? Trebuie sa recunosc ca sunt veriga slaba dintr-un neam mult mai cumpatat in toate privintele dar mai ales in gestionarea finantelor.
Poate pentru ca nu am stiut sa tin banul aproape de mine,sa-l asez in conturi aurite(sau ciorapi pufosi).L-am lasat sa mearga in lume(sa circule ,dupa cum ar zice reprezentantul BNR) in speranta ca va spune si altor bani cat de minunata sunt eu si vor veni mai multi la mine,dar el(banul)m-a cam tradat si umbla hai -hui pe la altii.Atunci am inceput sa-l tratez si eu ca pe un oaspete a carui vizita imi face placere ,dar nu plang de dor si jale cand pleaca.(ba plang cand imi lasa un teanc de facturi,ma bucur pentru lucruri frumoase,vacante)
Buna dimineata! Un mare filozof pe nume Jim Rohn, spunea: rareori banii pe care-i castigi depasesc dezvoltarea ta personala. Si eu am simtit pe pielea mea ca are dreptate. Am o afacere proprie si castig atata cat mintea mea poate accepta in acest moment, sunt atat de bogata cat pot sa ma vad in acest moment. Nu ne imbogatim, pt ca asa am fost educati: ca banii te fac om rau, ca trebuie sa inseli pe altii ca sa ai tu mai mult, ca trebuie sa ai o slujba sigura chiar daca de acolo iti vine un venit mai mic, pt ca, in facultatea de Stiinte Economice, suntem invatati sa fim manageri sau oameni de afaceri de catre oameni care castiga un salariu foarte mic. Niciodata nu vom invata sa facem mai mult decat profesorul nostru, decat daca suntem noi autodidacti. De fapt cu totii putem fi bogati daca ne obisnim sa acceptam ca bogatia e un lucru bun si daca suntem dispusi sa muncim pt asta. De ce ar fi rau sa fim bogati? De ce sa nu ne permitem sa vedem oricand locuri, oameni, lucruri extraordinare, si de ce sa nu putem face acest lucru in conditii de lux poate, de ce sa nu putem oferi copiilor nostri acces la instruire de calitate, sa fim capabili sa ne ajutam un prieten sau o ruda in orice moment are nevoie fara sa ne frustram pt ca mai mult de atat nu putem, sa putem avea, la un moment dat, o contributie reala si in viata altor oameni, sa putem fi liberi si sa nu fim vanduti unor banci pt toata viata pt a putea asigura un camin copiilor nostri. Bogatia nu se masoara prin suma de bani pe care o ai. Bogatia se masoara prin omul care devii in timp ce acumulezi o suma de bani, prin stilul de viata pe care il ai, prin cunostintele pe care le dobandest si, prin puterea interioara pe care o capeti. Un om care are toate lucrurile astea va avea o viata extraordinara, nu pt banii pe care ii are, ci pt ca, si daca pierde totul, el va avea capacitatea sa refaca totul de la 0. Cunosc oameni din Romania care sunt bogati, pe altii care sunt bogati in devenire si i-am luat ca modele pt ca sunt niste oameni extraordinari. Stiu ca unii dintre voi imi vor aminti de bogatii mediatizati care si-au construit averile pe inselatorii. Chiar credeti ca aceea e bogatie? Sa fii hartuit de presa in permanenta, sa apari in ziarele de scandal, familia ta sa fie in nesiguranta morala si chiar fizica uneori, nu inseamna ca acolo e bogatie. Acolo sunt doar multi bani adunati prin inselatorii. Oricum situatia aceea nu va fi pt totdeauna. Eu vorbesc aici de bogatia completa, care iti da libertate, generozitate si o viata extraordinara tie si apropiatilor tai. Cu siguranta si voi cunoasteti sau macar ati auzit de oameni care au astfel de bogatie. Daca nu, va recomand sa cititi o carte superba: Tata bogat, tata sarac – Robert Kyosaki
Lori, da-mi voie sa te felicit pentru cum gandesti si pentru ceea ce inteleg ca esti. Sustin absolut tot ce ai scris. Cred si eu in bogatia materiala care are la baza oameni de calitate morala adevarata care si-au dobandit averea prin munca lor si chiar si a inaintasilor lor. Nu vad nici un rau in a fi bogat. Personal cred ca este un rau mult mai mare acolo unde este saracie pentru ca frustrari nemasurate sunt adunate in acele locuri, frustrari care de foarte multe ori duc la acte reprobabile. Pana la urma e vorba de demnitate, de acceptarea vietii insa nu cu mainile in san, nu cerand pomana ci incercand mereu sa-ti realizezi o existenta care sa-ti asigure un trai de care sa fii mutumit. Nu pot intelege nemasuratele vaicareli acolo unde nu se incearca nimic pentru a fi altfel. Bogatia are si ea partile ei bune si, luata cu masura, nu poate decat sa fie benefica.
Ai dreptate in tot ce spui, Lori! Gandesc si eu la fel ca tine! Noi ne impunem limitele!
Mi-ar placea sa te cunosc personal!
Cu placere putem vorbi. Adresa mea este loredanacolan@yahoo.com
Lori, subscriu celor spuse de tine, iar cartile lui RobertKiyosaki mi-au devenit crte de capatai de 12 ani, iar la finalul tezei de absolvire a facultatii de Stiinte Economice, am incheiat cu un citat din preferatul meu, R. K.-oamenii alearga zilnic in cursa lor de 100 de metri dar se opresc dupa ce au parcurs99.
Nu m-am imbogatit pentru ca am investit totul in prezentul copiilor mei si mi s-a parut cea mai profitabila investitie. Nu m-am imbogatit pentru ca nu mi-am permis sa fac propria afacere. Nu m-am imbogatit pentru ca am preferat sa spun ca am atunci cand nu aveam nimic,si nu invers. Nu m-am imbogatit pentru ca am preferat sa ofer, si nu sa astept sa primesc.
Asa este, dar marile bogatii au fost construite de oameni care nu au avut bani sa inceapa dar au avut doar un pic de curaj sa isi asume riscuri. Si marile bogatii nu se construiesc fiind avar, pt ca atunci cand spui ca nu ai, traiesti in context de insuficienta si niciodata nu vei fi multumit cu ce ai si nici nu vei primi prea mult. Marile bogatii se construiesc daruind mai intai, si apoi primind. Daca spui ca iti place sa oferi si nu sa primesti, inseamna ca esti in drum spre imbogatire. Si nu glumesc. Probabil ca mai sunt si alte lucruri de facut. Doar ca trebuie sa avem o anumita limita. Dumnezeu nu ne-a dat viata ca sa o sacrificam, ci ca sa o traim in abundenta, noi si cei din jurul nostru.
Cata dreptate ai, Lori!