Daca am fi nevoiti sa impartim totul
Desi ni se intampla adesea sa ne revoltam impotriva capitalismului care-a feliat societatea in saraci si bogati, sunt absolut convinsa ca nu am rezista nici intr-o lume in care am fi cu totii egali.
Dorinta noastra de a imparti cu ceilalti bunurile se refera, de fapt, la pofta de-a lua de la cei care au mai mult decat noi. Nu si de a da celor care au mai putin… Iar senzatia ca am vrea sa fim egali ne da tarcoale doar atunci cand privim de jos in sus.
Am vazut zilele trecute un film in care un grup de oameni se retrasesera departe de lume si traiau impartind frateste tot ceea ce aveau. Munceau si mancau impreuna, probabil ca in chibuturile, falansterele sau comunitatile utopice depre care am invatat – nu prea temeinic, ci asa, intr-o doara – , la scoala. Fiecare zi era una fericita si senina. Functiona acolo si regula amorului liber, drept care, chiar daca aveau parteneri oficiali, nu se sfiau sa schimbe imbratisari si in afara cuplului, considerand ca asta nu e deloc ceva rau. Filmul se doreste a fi o comedie romantica si, in mod previzibil, armonia comunitatii se strica de la dorinta unui cuplu de indragostiti de a fi doar ei, de a-si construi singuri rostul, de-a nu se mai lasa atinsi sau influentatati de altii.
Fara sa reuseasca sa ma tulbure sau sa ma convinga de ceva ce nu stiam, filmul m-a facut sa inteleg, inca o data, ca, daca am fi nevoiti sa impartim totul cu semenii nostri, am putea imparti cu seninatate painea, banii, averea, pamanturile si grijile. Insa iubirea adevarata, aceea binecuvantata de sansa eternitatii, nu poate fi traita decat in doi. Oamenii care-si imprastie trupul si sufletul in mai multe directii nu iubesc, de fapt, pe nimeni. Se iubesc doar pe sine si vanitatile lor de cuceritori. Insa iubirea are un singur tipar si un singur rost: acela de a fi traita in doi. Doar in doi.
Cine ar vrea sa traiasca langa un partener care are si alte iubiri? Probabil ca raspunsul e acelasi, si in viata reala, si in comedii, si in drame, si in utopiile cele mai fanteziste: nimeni.
Comentarii
34 Comentarii la “Daca am fi nevoiti sa impartim totul”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
De foarte multe ori mi-am spus ca in viata aceasta impartim aproape tot – de la bucata de paine cea de toate zilele, pana la hainele pe care le-am impartit mult timp cu sora mea. Macar dragostea sa fie doar a mea – intreaga, nealterata, neimpartita. Macar de dragoste sa ma bucur pe deplin, fara sa ma gandesc ca cineva pandeste sau el, asa zisa mea jumatate, pandeste pe altcineva, in timp ce eu visez la un intreg etern si dureros de frumos format din EU si El.
Din pacate doar o parte a intregului gandeste asa. Cealalta jumatate umbla pe coclauri…
Imi place cum ai concluzionat,Mika….atunci cand imparti cu altele barbatul iubit,sentimentele sacre pe care le-ai avut pana atunci pentru el sunt profund afectate…ce pacat ca barbatii par sa nu inteleaga acest lucru…si al meu a pus punct dupa 12 ani de destrabalari….a vrut sa se faca ‘baiat de casa”…problema e ca dupa ce am aflat,am vrut si eu sa pun punct…dupa ce am stiut cu cine l-am impartit,cui s-a dat si in ce mod,nu mi-a mai trebuit…nici macar asa,ca un fel de mobila ambulanta prin casa….sa stea acolo,in Top 300,sa le faca avere copiilor si sa se imparta pe el cu cine vrea,ca mie nu-mi mai trebuieste…pur si simplu nu ma imaginez imbatranind alaturi de el…nu l-am meritat…merit ceva mai bun
Buna Nina
Ma urmareste experienta traita de tine. Foarte mult mi-a intrat in cap ce mi-ai povestit saptamanile trecute. Esti cu multi pasi inaintea mea. Tu stii oarecum ce ma asteapta daca voi merge pe drumul parcurs de tine. Incerc, incercam dar probabil vom deveni foarte apropiati ca membri de familie…
Nu mi-e bine in tensiunea asta. N-am mai iesit la plimbare cu prietena mea ca ma suna el tot timpul sa iesim noi doi! Noi doi, noi doi…
Stii… si mie mi-a intrat in cap cum ar arata viata fara acest compromis?
Probabil nu sunt asa indrazneata. Am alte traume traite recent si n-am rezerve inca! De acolo, de sus, cineva imi va trimite curand putere…
Ce am scris azi a disparut,am scris cumva ceva nepotrivit?
Maria, ai dreptate ..iubesti cu totul sau deloc…
Sunt cu sotul meu de 36 ani, e mult dar si putin….vreau sa mai fie inca multi, multi ani alaturi de el…Cred in el, in noi…
Nu as putea sa-mi impart nimic cu cel ce se imparte in alte iubiri…si nu cred niciodata ca noi oamenii, fiinte rationale, dotate cu inteligenta, gandire , nu putem sa ne stapanim hormonii!Vorbe goale, minciuni, spuse de cel sau cea care inseala!!!
Oare ce se intampla cu sufletul , poti sa-l imparti si pe el?!
Nu cred in teorii ca trebuie sa-i dai partenerului a doua sansa, fiindca.. o va vrea si pe a treia….Cine a facut-o data o va face inca de multe ori…
Nu as putea sa stau intr-o casnicie fara dragoste , fara adevar, numai de dragul de a fi cu cineva…
Meritam sa fim iubite, respectate…insa cand esti “impartit” nu mai poti fi tu!!esti rupt, tradat si nu poti uita fapta…
” Suntem un amestec ciudat de stari si de lucruri. Tradam plangand si radem tradand!” (Grigore Vieru
Nici un om nu apartine altui om! Asta este doar o minciuna gogonata, inventata de optimisti.N-am nimic cu cei care traiesc in aceasta credinta, din contra, tot respectul meu.Insa, pe mine, necredinta in statornicie m-a salvat de la multe neplaceri. Pur si simplu nu mai cred! Asa cum am mai scris pe undeva, pe-aici, am preferat sa ma bucur si sa apreciez ce am, ce mi-a fost dat, fara sa ma mai intreb daca-si “imprastie trupul” si prin alte parti. La ce bun sa nu pot dormi noaptea de grija? Stiam cand pleaca dar niciodata unde si mai ales cand o sa se intoarca. Ce sa fi facut? Sa ma fi dat de ceasul mortii? Lucrurile se vor fi intampla oricum daca asa va fi fost sa fie. Si-atunci am ales sa nu ma transform intr-o scorpie tendentioasa, acra, cotrobaitoare prin viata lui si am luat lucrurile asa cum au venit. Cu dragoste, cu bucurie, asternandu-i covor de zambet si voie buna la sosire, punandu-i pe masa bucatele gatite cu dragostea mea. Dar fara sa-mi fac iluzia vreodata cum ca as fi de neinlocuit. Nimeni nu este de neinlocuit. Iar noi, oamenii, suntem atat de imprevizibili! Daca as putea sa-mi impart dragostea cu altcineva? Nu stiu! Nu stiu pentru ca nu mi-am pus niciodata problema. In plus, asa am gandit eu: Ca mine, nimeni n-o sa-l iubeasca! Probabil a fost o naivitate nascocita de mintea unui copil, dar naivitatea asta mi-a tinut casa si viata la cote frumoase!
Ioana, multe casnicii sunt perfecte datorita femeilor care gandesc asa, care nu cauta, carora le este bine cu iubirea lor asa cum o percep ele. Terapeutul meu ti-ar spune ca este de acord cu tine…
Multe insa cautam dincolo de aceasta ‘naivitate care ne tine casa si viata la cote frumoase’. Si de multe ori de acolo pleaca suferinta…
Am trait aceasta experienta in urma cu mai bine de 12 ani. Casatorita fiind, am descoperit o infidelitate a partenerului si dupa aceea s-a intamplat asa cum se intampla cand vezi acele imagini cu patratele la care te uiti minute in sir si apoi.. dintr-o data vezi intreaga imagine ascunsa si te uimesti ca te-ai uitat atata pana sa o percepi. Dupa ce i-am descoperit infidelitatea le-am vazut instant si pe celelalte de pana atunci. Bineanteles ca am pus capat unei casnicii pe care am perceput-o ca pe o minciuna imensa. Bineanteles ca am avut ani in sir cand nu m-a interesat nimeni, cand stima de sine scazuse, cand mi-am pus mii de intrebari si am facut zeci de studii de caz. Am studiat materiale stiintifice si ce am descoperit a fost uimitor pt mine: omul ca specie este construit sa aibe mai multi parteneri. Explicatia? La sspeciile in care masculul e mai dezvoltat fizic decat femela, inseamna ca se permit mai multi parteneri, pt ca exista acea lupta pt supravietuirea speciei, unde castiga cel mai puternic si astfel specia este perpetuata. Am pus problema aceasta cu zeci de barbati si femei, incercand sa aflu care este realitatea. Poate eu nu sunt cum trebuie, poate sunt prea egoista si nu reusesc sa vad realitatea. Si la finalul cercetarilor mele am aflat raspunsul meu: nu suntem animale, sunt fiinte rationale si ne putem controla instinctele. Asa ca nici o povestioara mai mult sau mai putin stiintifica, mai mult sau mai putin induiosatoare despre barbatii sau femeile care…”vezi Doamne, sunt niste victime ale pornirilor pe care nu si le pot stapani”, nu sunt argumente care sa ma faca sa renunt la onestitatea sufletului. Pt ca asa consider eu: cand ai inselat ai renuntat la onestitatea sufletului tau. Si ai facut asta pt ca asa ai ales tu nu pentru ca ai fost slab, sau cu predispozitii Darwiniene.
Dupa ce mi-am limpezit mintea de neancrederea in fortele proprii, am gasit un barbat minunat care ma iubeste si pe care il iubesc, cu care ma simt libera si linistita ca nu ne aflam in acel pericol al minciunii. Si, cu toate astea, eu sunt pregatita pt orice, si el stie asta: daca vreodata va deveni slab sau se va intampla ceva in zestrea lui genetica, eu nu sunt genul de persoana care sa traiasca in minciuna si compromis. Si el e de acelasi principiu. Asa ca pana una-alta ne construim o viata superba, echilibrata, suntem prieteni inainte de orice, ne oferim afectiune si tandrete in fiecare zi de 2 ani jumate fara sa simtim ca iubirea s-a diminuat, dimpotriv.
Frumos Lori. Ma bucur pentru voi
Esti o norocoasa! Felicitari!
mika, te inteleg perfect… daca la tine au trecut zece luni, la mine au trecut mai bine de zece ani; si oricat am incercat sa iert, nu am reusit. Vorba ta- ne crestem copiii, platim ratele la banca, facem cumparaturi, dar…
Camellia, chiar mai bine de zece ani? Ma intreb, intreb in stanga si in dreapta cand o sa simt ok cu inima daca el si-a cerut iertare si face eforturi sa fim impreuna? Si nu reusesc sa aflu…
La naiba! Ni se baga pe gat mereu aceeasi eterna diferenta (vezi Doamne) intre imparteala trupului si cea a sufletului. Ca si cand te poti balaci in rahat cu mana stanga si sa sustii sus si tare cu tupeu ca nu-ti miroase mana dreapta. Iertata sa-mi fie agresivitatea replicii…
Dar nu dau doi bani ruginiti pe teoria asta. Iubesti intru-totul…sau nu.
Da, cred cu tarie in povesti de-o viata, cand nu te plictisesti, cand nu-ti imparti trupul prin alte parti, cand iubesti in ciuda a tot si nu pentru ca…
Cand iubesti dincolo de…
Si nu cred in iertarea dupa tradare. Incerci sa ierti pentru ca iubesti. Dar nu poti. Nu reusesti. Pentru ca nu uiti de fapt niciodata.
Dar inca mai cred in povesti de-o viata.
Ci iertarea dupa tradare… mi se pare ca are loc abia daca l-ai prins si nu reprezinta cainta propriu-zisa. Daca ar fi reala, barbatul acela n-ar mai face in veci asa ceva. Dar oare chiar asa sa fie?
Nimeni intr-adevar!
Sau daca traiesti in continuare langa un partener care te-a inselat e clar ca nu mai vorbim de iubire. Probabil de o comunicare civilizata. Dragostea in situatia asta o porti in suflet in speranta ca va aparea cineva intr-o zi care va vrea sa fiti doar doi!
Nici acum nu pot sa-mi raspund de ce s-a dus si cu altelea chiar daca justifica (total nepoliticos) ca a dat o…
Nu-mi place, nu-i dau de capat acestei probleme. Incearca acum sa repare ce-a stricat dar din mintea mea nu dispare vesnica intrebare: de ce toata viata n-am trait asa ca in visele mele, doar noi doi, s-o luam in fiecare secunda de la capat? Atunci cand am nascut imediat s-a “usurat” in alta parte cand eu ma refaceam. Simteam in aer ca se petrece ceva dar nu puteam sa demonstrez si nici nu aduceam vorba pentru ca mi se parea ca sunt ridicola. Dupa ani de zile s-au confirmat banuielile mele dar ce pacat ca timpul a trecut si acum (desi nu e crestineste!) ma urmaresc toate acele nelegiuiri. Traiesc in prezent, cand omul a constientizat ca a gresit si a pus punct si vrea sa fie iertat. Mintea mea insa este pierduta in trecut…
Doar in doi poti iubi fara limite, doar in siguranta
In rest, convietuiesti, construiesti case nu familii, adaposturi nu sentimente…
Au trecut 10 luni de cand meditez, uneori trista, alteori impacata oarecum dar niciodata linistita 100 %.
Este ca atunci cand ai fost atacat pe strada, in plina zi, in amiaza-mare! Trauma ramane si sunt sigura ca doar a alta poveste de dragoste- sincera si curata- o poate vindeca!
Din persoana iubita, omul de langa tine devine un membru din familie cu care iti cresti copiii, platesti ratele la banca, administrezi investitiile, faci cosul zilnic…
Poti imparti orice dar nu dragostea!
Mika noastra trista, nu fi asa convinsa ca el chiar si-a dat seama ca a gresit si NU VA MAI FACE. El a stiut mereu ca nu e bine ce face, dar a mizat pE faptul ca nu vei afla. Nu te gandi ca el e asa de redus mintal incat sa nu stie ca e o mare greseala sa iti risti familia pe o partida (doua, trei… o mie) de amor clandestin.
Mika, eu nu pot sa cred ca un barbat care a inselat cu atata consecventa ani de zile, poate sa se opreasca deodata, sa constientizeze ca a gresit si, mai ales, sa NU REPETE acest lucru NICIODATA!
Sa spunem ca un barbat a gresit o singura data, s-a pierdut, nu stiu, dar s-a intamplat o singura data. Asa mai poti spune ca poate chiar regreta, chiar a gresit, ori tu ne spui ca ani de-a randul a facut la fel. Tu, sincer, chiar crezi ca maine, pest eo luna, peste un an, doi, el nu va recidiva?
Poate sunt eu prea sceptica, prea rea sau cum vrei tu sa-mi spui, dar nu mai pot crede intr-un om care m-a tradat cu trupul, mintea si, poate, si cu sufletul uneori…
un om care inseala cu trupul,a tradat deja si cu sufletul….
Maria si eu sunt de parerea ta. Mika, daca vrei sa ii mai dai o sansa, da-i-o ca sa fii tu insati linistita. Nu se stie niciodata. Insa mi-e greu sa cred ca, cuiva care si-a trait viata cu mai multe femei ii pare rau. Ii pare rau ca l-ai prins. Insa cum niciodata nu poti stii ce va fi in viitor, daca crezi ca merita sansa acesta da-i-o dar fii prudenta. Daca s-a schimbat total e intr-adevar minunat, insa fii precauta sa fii sigura ca va fi pe viata nu doar pentru o perioada de timp.
Smile, deja e totul atat de cusut ca e greu de crezut ca tine. Ii pare rau ca l-am prins, adevarat. Nu si-a imaginat niciodata ca voi discuta cu acele fete si voi avea povestile lor puse pe tava! A avut fete si din alt oras. Una cel putin credea chiar ca a fost indragostit de ea si a ramas tare dezamagita cand i-am spus ca mai suna la vreo trei in paralel(i-am aratat pe facturi!) De aceea eu spun ca e ceva bolnav la mijloc. Profesional, n-are nici o hiba. E bun in ce face, le stie bine, dar sentimental…
El nu considera ca m-a inselat! Si orice ar considera nu-mi pasa decat ce simt eu. Ar merita sa ramana cu una din fetele astea. Nu i-as purta pica si, in fond, nu va primi de la mine niciodata fanteziile aberante de care sunt ele in stare!
Stii Smile in drumurile mele zilnice tot intalnesc un tip asa, atlet, zambaret, vorbaret… E uimitor cum te simti cand vezi ca te saluta asa frumos, ce stare imi da si ce viziuni de viitor…
Sunt sigura ca soarele va straluci ca altadata…
Sunt alaturi de tine Mika. Traieste viata frumos si pentru tine.
Mika,am senzatia ca “te-ai ingropat”tu mult prea mult,cautand raspunsuri la intrebari pe care nu le vei gasi niciodata.In adancul sufletului tau stii sigur care este rezolvarea situatiei si nu inteleg de ce iti prelungesti agonia.Stii bine ca nu vei mai putea face casa cu acest individ asa ca ar fi timpul sa nu te mai vaicaresti si sa faci ceva si pentru tine.Ai tot dreptul si obligatia de a avea langa tine pe cineva care sa te iubeasca si sa te respecte, iar el nu e acela si nici nu va fi.
Maria T, nici eu nu stiu cum va arata viitorul. Am spus ca devine treptat un membru din familie. Nu voi fi niciodata de acord cu ce a facut. Instinctul acesta se putea controla. N-as accepta nici o secunda o noua tradare!
Eu sunt mai mica cu sapte ani decat el si cred ca asta l-a scuturat profund. Schimbarea lui este la 180 grade. Deocamdata. Dar, repet, la mine mintea a ramas ancorata in trecut, sunt oarecum in garda si am un zambet cam rece… Este o nenorocire. Trec prin ea, ca vreau sau nu. Privesc inainte cu speranta de inseninare. Ierti dar nu uiti. Meditezi, ii pui masa, il lasi sa te imbratiseze, dar nu-i mai poti sari in gat…
Cand il rog sa se mute ii dau lacrimile si intreaba ce ar trebui sa faca sa pot uita.Si daca nu-l mai vreau macar sa ramana armonie ca sa ne crestem copiii… ma roaga sa nu-i dau cea mai mare pedeapsa si sa-l despart de copii…
Eu nu mi-am cautat pe altcineva deoarece am fost prea bulversata. Am crezut ca el va gresi repede si atunci nu voi fi eu cea care a stricat totul si n-a putut sa ierte!
Important acum este ca-mi recapat echilibrul dar lacrimile… tristetea… mi-au mai dat tarcoale
Da , Mika, ai dreptate, insa este atat de trist …
Alice, am fost nevoita sa renunt la a mai crede ca nimeni nu si-ar dori ca partenerul sau sa-si “imprastie” trupul, nu sufletul, si prin alte parti. Nu de multa vreme, intr-o discutie purtata cu un prieten, vorbeam exact despre ceea ce spui si tu, sustinand cu tarie ca oricine dintre noi si-ar dori ca ceea ce iubeste sa fie neatins de nimeni, atat in plan emotional cat si in plan fizic. Insa, m-am trezit cu urmatoarea replica:” Oana, in acceptiunea ta, cat reprezinta, in procente, sexualitatea din fidelitate?” Recunosc ca dupa cateva momente de gandire, tentata fiind sa confund cele doua notiuni, mi-am dat seama ca, de fapt, dupa sexualitate ar mai ramane loc in “marea de fidelitate”, in care mai exista respect, grija etc. El a continuat cu dorinta ferma de a ma convinge ca daca partenerul te inseala “imprastiindu-si trupul” cu altii, nu inseamna ca iubirea lui fata de partenera scade. Seducatoare toate argumentele prietenului meu, insa cred cu convingere, ca cel putin eu, tu si altii, chiar daca nu toti, ca nu mi-as dori un partener care sa-si imparta, nici macar trupul prin alte parti, ca sa nu mai vorbim de suflet.
Multumesc,
Oana
Oana,
iti spun eu care de doi ani imi”impart”fara voia mea sotul cu o domnisoara,zice el doar pe motive sexuale,sa nu accepti nici o clipa asa ceva,in special daca nu aveti un copil de crescut.E cat se poate de degradant.Si au in ei teorii….”cat din fidelitate reprezinta sexualitatea”…..?Dar faptele lor,gandurile,timpul alocat,amintirile cu care raman ,despre acestea ce ar putea spune?
Rodica, Rodica… e degradant! da, da, da, e degradant si urat, si josnic, si dureros, si imbolnavitor sa imparti barbatul cu altcineva. Daca tot spui asta, de ce nu o iei in directia salvatoare?
Rodica, intr-o zi te vei imbolnavi… Adunam in noi multa durere, ne reintoarcem din drum un milion de lacrimi de dragul copiilor, al trecutului, al casei si masinii, iar la un moment dat toata durerea adunata se intoarce si rabufneste din noi prin accese de furie; rabufnim precum un vulcan care doar a “pufait” o buna perioada de timp; toata durerea se aduan aundeva in interiorul nostru si naste boala… Eu chiar cred ca asa se intampla.
Mi se pare dureros ca sotul tau are o legatura cu acea domnisoara si consider incalificabil ca iti spune in fata ca o face “doar din motive sexuale”. Care este motivul pentru care se intoare, totusi, acasa? Dorinta de confort? Dorinta de stabilitate? Ce ar fi sa gaseasca usa inchisa (si la propriu si la figurat ) ? Oricum, de dragoste si respect nu poate fi vorba.
AndreeaB,si eu ma intreb de ce nu pleaca cu totul,pentru ca eu i-am dat voie.Nu stiu pe el ce-l tine dar eu stiu sigur ca nu stau aici inca, pentru el.Usa sufletului meu stie ca e inchisa pentru el.Zicea psihologului cu care faceam terapie ca s-ar multumi daca ar putea sa recastige macar 50%din dragostea mea.Poate sa mai fie pe undeva un gram de dragoste dar nevoile sexuale sunt covarsitoare si sa nu mai vorbim de egocentrismul care-i intuneca ratiunea?Stii ce-mi spune”ai rabdare putin cu mine,o sa-mi treaca”.E innebunitor,nu doresc la nimeni asa ceva.Pentru faptul ca nu e destul de barbat sa si-o ia si sa plece mi-e mila,mare mila de el.Si vin si spun ca de era convins ca nu poate trai fara ea era dus,dar e inca aici,o parte din el e inca aici.
Rodica draga fiica ta este mare,chiar nu poti vorbi cu ea? se poate sa nu vada lacrimile din ochii tai? de ce accepti atata umilinta? pt ca tu accepti atat timp cat stai cu el. sper sa nu te supere comentariul meu,eu vad lucrurile in alt fel si-ti spun de ce: 10 ani am stat ancorata intr-o relatie credeam eu plina de iubire dar incet incet lucrurile s-au schimbat si recunosc cu fruntea sus ca am stat nu numai pt fiica mea ci si pt comoditatea mea( dumnealui avand posibilitatea sa ne asigure tot ceea ce aveam nevoie). nu stam numai pt copii,stam ptca ne este greu sa o luam de la capat,stam pt ca ne invatam cu un anumit trai de viata…etc. Intr-un final l-am lasat pe el sa spuna ca s-a terminat si pe moment am avut o criza de panica caci trebuia sa decid ceo sa se intample cu mine,cu fiica mea dar va spun cu mana pe inima caci de a doua zi am fost alt om: toate florile au inflorit pe strada mea.
Aliosa,ma bucur pentru ca te poti bucura de flori.Fiica mea sufera de astm bronsic alergic,nu poate locui oriunde,vreau sa o duc cu mine,lichiditati nu avem,suntem la mana lui daca as astepta sa-mi dea la partaj ce mi se cuvine si fiica mea e in clasa a XI.Ce credeti voi ca e prioritar?Ca n-am eu dragoste?Am respectul tuturor oamenilor care ma cunosc,mama si sora lui sunt innebunite de necazul meu,toti prietenii si colegii nostri il condamna,dar nu-si poate schimba ADN-ul.Trebuie sa rezist pana termina fiica mea liceul.Trebuie.
Te-ai suparat deja si sincer imi pare rau. Consider ca prioritar in viata este sanatatea noastra,a copiilor nostrii in primul rand dar si a noastra ca sa-i putem calauzi in continuare. Poate nici nu-i nevoie sa pleci din casa,Rodica sunteti casatoriti de atatia ani,tu ai dreptul sa stai acolo. Cum crezi ca o sa reactioneze fiica ta daca tu nu o pregatesti de acum? Asteptarea prelungeste suferinta si o sa devina din ce in ce mai intensa.Eu am plecat cu fetita de mana la momentul respectiv si cu o gentuta cu haine atata pot sa-ti spun nu mai mult. Domnul sa-ti dea putere sa rezisti si intelepciune ca sa gasesti calea cea buna.
O calda imbratisare!
Cunosc o doamna draguta care se lupta singura pt fetita ei in varsta de 10 ani(thalasemie majora) pt ca sotul ei a ales calea cea mai usoara-fuga- si nu cred ca este necesar sa spun mai mult despre aceasta boala de care sufera de fapt si fiica mea cu care Domnul a fost mariminos ea avand forma usoara a acestei boli care nu iarta. Acestea sunt de fapt tragediile vietii Rodica si te rog sa ma crezi ca departe de mine gandul de a fi rautacioasa cu cineva pt ca imprejurarile au facut in asa fel incat sa fiu alaturi unor parinti ai caror copii sufera de boli incurabile si am cunoscut in mod direct si indirect parinti ai caror copii au devenit ingerasi. Stii de multe ori avem impresia ca necazurile cele mai mari le avem noi dar daca privim in jurul nostru devenim mici,mici,minusculi in fata altora.Scuza-ma tu te rog acum dar totusi nu te pot intelege; sper ca dormiti in camere separate, gandul ca el sa vina de langa alta in patul meu imi da fiori si asta nici macar de dragul fiicei mele nu as accepta niciodata.
Of, Aliosa. Imi pare rau de situatia ta. Eu am mai zis aici ca pana in momentul cu prostia asta pe care a facut-o sotul meu am trecut prin suferinte mai cumplite. M-am pomenit in mijlocul evenimentelor si trebuia sa reactionez rapid.
Uneori cand ma trezeam imi trebuiau zeci de secunde sa-mi reamintesc clar cum este noua realitate. Si dadeam fuga la terapeut ca sa nu disper pe-acasa, pe umarul sotului,care ma stia o luptatoare! Sunt nenorociri mari pe lumea asta. Nu incerc niciodata sa provoc suferinta, sa atrag nenorociri! Mi-e frica sa nu le mai pot gestiona! Si da, mi-e frica de un scandal pe tema copiilor. Lucrurile se pot lamuri si pasnic. Nina a reusit!
Rodica se poate considera divortata. Daca ruptura se produce mental si nu neaparat la tribunal eu vad lucrurile ok. Poate nu vrea o alta relatie acum. Poate nu vrea sa renunte ca i-ar da satisfactie celeilalte. Dar sigur va intelege intr-o zi ca numai satisfactia si sufletul ei conteaza. Nu a venit pe lumea asta ca sa-si iroseasca viata in slujba sotului necredincios. Merita sa-si traiasca viata ei!
Mika draga recunosc ca m-a cam luat valul cu comentariile dar sunt asa de suparata cand ma gandesc cate trebuie sa indure o femeie. Daca as putea i-as da Rodicai un pic din curajul meu. O inteleg cat pot dar vezi tu ca asteptand sa termine fata liceul trec si anii ei,timpul nu se opreste in loc.Ma gandesc la solutia care o folosea Vlad Tepes pe vremuri…