Stiu ca nu stiu nimic

Intorc capul spre stanga si vad un barbat despre care nu stiu nimic. Chiar daca impartim aceeasi perna, aceleasi scopuri, aceleasi temeri, aceeasi iubire, gandurile lui si felul in care tresaririle, caderile, iertarile, uitarile se aliniaza in firescul existentei sale insingurate il fac sa-mi fie, pentru totdeauna, un om strain.

Privesc, uluita, filmul de la televizor si-mi dau seama ca oamenii sunt ciudati, ca iubirile se nasc din nimic si se risipesc dintr-o toana, ca filmul bate viata, ca viata e mai presus ca filmul si ca mie mi-e tot mai greu sa pricep de ce.

Deschid cartea care ma face sa nu vreau sa adorm, ca sa ma refugiez intr-o lume in care cuvintele au putere nemarginita si splendoarea lor e singura lege a universului. Si-mi amintesc, din nou, ca, de indata ce voi iesi din carte in viata, nu voi mai sti mare lucru despre ziua de maine.

Ma trezesc din somn si ma scutur de vis, desi stiu ca am intalnit in lumea tesuta din himere si sperante mai multe adevaruri decat imi sunt date atunci cand strabat, lucida, pasii obligatorii ai fiecarei zile. Si pentru ca nu inteleg de ce mi-e cateodata mai bine sa zbor cu pleoapele inchise decat sa pasesc apasat prin lume, tinand ochii larg deschisi, ma resemnez spunandu-mi ca nu e vina mea ca n-am invatat, inca, nimic despre normele si despre noimele fugii dinspre veghe spre plutire.

In fiecare zi a vietii mele pricep ca nu stiu chiar tot ce ar fi trebuit sa stiu despre cum se cresc copiii. N-am habar cum pot fi convinsi sa manance sanatos si sa se culce la ora la care trebuie. Nu stiu cum pot creste liberi, desi constrangerile sanatatii si ale educatiei sunt obligatorii si admirabile. Si nu stiu cum sa-i invat sa nu se teama de lucurile care nu pot fi evitate si sa nu se incumete acolo unde e mai bine sa fie tematori…

Iar daca e sa cobor printre treburi mai putin abstracte, tocmai am aflat ca nu stiu sa ma spal corect pe maini, asta dupa ce, cu doar cateva zile in urma, la ultima mea vizita la stomatolog, nu stiu daca intr-o doara sau dintr-o alerta, medicul meu mi-a explicat principiile dupa care trebuie sa te speli pe dinti si eu am recunoscut ca nu faceam cum se cuvine aproape nimic din ceea ce ar fi trebuit sa fi stiut la perfectie dupa 40 de ani de practica.

Intuiesc ca barbatii nu trebuie intelesi, doar iubiti si atat. Dar ma tem ca e prea putin pentru mine si atunci raman in lumea necunoasterii mele solitare. Sunt convinsa ca nu exista un singur manual pe intelesul tuturor din care sa afli cum sa deosebesti binele de rau, vesnicia de vremelnicie, iubirile mici de cele mari, iertarile necesare de acelea paguboase. Si atunci accept ca mi-e mai bine sa citesc carti despre lumi care nu exista, sa visez vise despre intamplari pe care nu le-am trait niciodata si apoi, treaza, sa imi port prin lume cocoasa de nestiinta.

Am aflat ca periuta de dinti trebuie sa coboare sau sa urce dinspre gingie spre varful dintelui, ca sapunul trebuie intins cu atentie intre degete si pe marginea unghiilor si, daca voi reusi sa-mi otravesc reflexele incorecte capatate in primii 40 de ani ai nestiintei mele, probabil ca voi trai alti 40 sanatosi si necariati. Am aflat ca daca fac pace cu tot trecutul meu, pe care, oricum, nu-l mai pot schimba, s-ar putea sa am parte de un viitor cu mult mai senin si mai plin de noroc decat intrevad prin pacla amintirilor mele care dor.

Si cred ca daca am sa privesc mai mult zambetul copiilor mei adormiti, daca am sa patrund, cumva, printr-o mare iubire, printr-un mare miracol, in visul lor, poate ca am sa gasesc o cale, chiar si a nestiintei, prin care sa-i ajut sa traiasca mai fericiti decat am fost noi, cei care le-am dat nume si viata. Si recunoscand in fata lor si a celor care imi lumineaza viata ca nu stiu cum sa raspund la intrebarile mele si ale lor, pentru ca stiu ca nu stiu nimic, dar iubesc, si ma rog ca dragostea sa-mi lumineze pasii, poate ca voi fi pe jumatate iertata.

Intre a sti si a face

La ce foloseste sa stii, daca nu aplici niciodata? Suntem burdusiti cu teorii care ne-ar ajuta sa traim sanatos, frumos, usor si cu folos, daca am detine si vointa necesara sa le punem in practica.

Vad pretutindeni stiri legate de o asa-zisa noua ordine alimentara si constat, a mia oara, ca stim cu totii lucruri pe care nu ajungem sa le aplicam niciodata. Un domn doct merge din televiziune in televiziune si ne vorbeste despre alimentele sanatoase si cele care ne fac rau, spunandu-ne adevaruri pe care, insa, noi le-am mai auzit, dar, chiar de a doua zi, am trait ca si cum nu am avea habar de ele.

Stim cu totii ce si cat ar trebui sa mancam, dar e cu adevarat mai simplu si mai placut sa nu tinem seama de sfaturile nutritionistilor. Culmea este ca, foarte adesea, ei insisi nu reusesc sa tina ritmul cu adevarurile pe care le propovaduiesc si sunt, macar din cand in cand, usor supraponderali.

Inca de cand faceam o ora de sport pe saptamana in scoala generala, am priceput cat de insemnata este miscarea pentru viata noastra. Si, totusi, ne lipseste vointa de-a aloca macar cinci minute pe zi exercitiilor fizice.

Si, in plus, auzim cu totii despre beneficiile absolut fabuloase pe care le-ar aduce asupra noastra gandirea pozitiva, daca am fi in stare s-o aplicam asupra propriei noastre existente.

Stim ca nu avem voie sa ne indragostim de barbati insurati sau de afemeiati. Stim ca daca mintim nu rezolvam decat pe termen foarte scurt o problema care se va agrava apoi. Stim ca nu trebuie sa intarziem la intalniri sau sa ne luam cuvantul inapoi. Stim prea bine ca nu trebuie sa cheltuim mai mult decat ne putem permite. Dar intre a sti si a face se asaza intreaga noastra viata. Cu neputintele si minunatiile ei. Intre a sti si a face se asaza a fi, in cea mai omeneasca dintre variantele sale.