Colind de Craciun

Este cel de-al treilea an in care sarbatorile noastre incep cu aniversarea Izei, fetita noastra cea mica. Este cel de-al treilea an cand Craciunul vine doar cu zambete sau cu lacrimi de bucurie. Fara tristeti. Fara regrete.

Izuta a suflat in lumanarea asezata pe cel mai frumos tort din lume, daruit de nasa ei, chiar in ziua in care am impodobit bradul, pregatindu-ne pentru vacanta, pentru sarbatoare, pentru bucurie. Pe cea mai inalta ramura a bradului nostru am asezat recunostinta. Recunostinta pentru viata frumoasa care mi-a fost data, pentru sansa de a intalni oameni minunati, ca supliment de rasplata a faptului ca meseria mea e sa fac exact ceea ce-mi doresc mai mult pe lume. Iar langa recunostinta, am asezat dragostea, dragostea cea mare pe care o simt pentru minunile din viata mea: pentru familia mea, pentru oamenii buni care ma inconjoara, pentru prietenii dragi care ma citesc si imi scriu, dandu-mi putere sa merg mai departe, pentru personalitatile care accepta sa-mi impartaseasca tainele lor.

Iar sub brad, darul meu pentru voi toti: inima mea, ravratita si tandra. Inima mea batand in ritmul celui mai frumos colind de Craciun.

La multi ani, dragii mei dragi! Craciun fericit!

Impreuna cu fiica mea…

Imi amintesc cu placere de Craciunul din anul 2010. Pentru prima data, am sarbatorit intr-o noua formula. Mai precis, familiei noastre i s-a adaugat un nou membru, fetita noastra iubita. Am impodobit bradul cu mare emotie si am scris scrisoarea catre Mos Craciun in numele ei… Am realizat ca ea e cel mai frumos cadou pe care il puteam primi, asa ca eu nu am mai cerut nimic de la Mos Craciun. Acum, in prag de sarbatoare, ascultam colinde, bem Jacobs si asteptam cu nerabdare reactiile ei la vederea bradului impodobit. DA, ar fi raspunsul la intrebarea care da titlul concursului! Craciun fericit!

Magia sarbatorilor, cu Olivia Steer

O cred pe Olivia Steer atunci cand spune ca exista sarbatori magice, a caror taina se rasfrange asupra vietilor noastre, luminandu-ni-le pentru totdeauna.

O cred pe Olivia Steer, pentru ca, la randul meu, stiu ca existenta ti se poate schimba intr-o clipa, daca ai pastrat in suflet, cu credinta, dorinta reinventarii, a renasterii, a propriei iluminari.

In povestea mea de dragoste, cel dintai Craciun petrecut impreuna ne-a adus-o pe Iza, fetita noastra. Cel mai mic copil al meu s-a nascut inainte de Craciun si nu am sa uit niciodata cum, in noaptea Ajunului sfant, cand am urcat in salonul bebelusilor sa-mi alaptez copilul, am gasit opt patuturi locuite de niste pui de ingeri imbracati in hainute de Craciunei. Iza avea si ea costumas rosu si caciulita pe cap, rosie cu blanita alba. Era singura fetita din salon, langa sapte baieti, si era atat de mica, incat capsorul ei nu ocupa decat jumate din palma tatalui ei.

Am, insa, si alte amintiri nepretuite legate de noaptea de Craciun. Craciunul de acum cativa ani ne-a adus, mie si copiilor mei, casa frumoasa in care locuim acum. Am izbutit sa fiu gata cu toate pregatirile, cu zugravelile, cu mobilele, cu bradul de Craciun si ne-am bucurat impreuna ca, in sfarsit, suntem acasa…

De cateva ori, steaua din varful bradului a luminat atat de puternic, incat stralucirea ei mi-a luminat inima pentru totdeauna. Si, in fiecare an, straluceste superb,ca sa imi tina sperantele in viata.

Cititi, va rog, povestea de Craciun a invitatei noastre, Olivia Steer. Va va aduce aminte de voi insiva, cei buni, cei frumosi, cei inocenti. De voi, cei care credeti in magia Craciunului.

Iarna dragostei noastre

E nu doar ziua de sarbatoare a tarii, ci si ziua festiva a tuturor celor care iubesc iarna si-i asteapta, cu evlavie, cu bucurie, sarbatorile. De astazi, ne impodobim caminele si inimile, asa cum si casa noastra cu parfum de cafea trece la colectia de sentimente, de ganduri, de zambete si ornamente de iarna.

Odata cu prima zi de decembrie pasim in iarna dragostei noastre. Fara vrajba si fara regrete pentru toamna abia incheiata. Si, ca sa avem ragazul sa ne dezmeticim, ziua de intai decembrie ne ingaduie sa  stam acasa, sa ne simtim buni romani macar pentru o zi si sa facem planuri pentru sfarsitul de an care se napusteste, voios, peste noi.

Brad. Globuri. Daruri cu funda. Steluta din varf. Sarutul de sub vasc. Lista cu ce-a fost bine, ce-a fost rau. Bilantul. O lacrima. Clinchetul paharelor de sampanie. Promisiunea de la miezul noptii. Colindele copiilor. Sorcova vesela. Durerea de cap. Intorcerea la birou. Povesti pentru colegi. Lista cu proiecte ramase de anul trecut…

E intai decembrie si a venit iarna. Iarna dragostei noastre. Cum facem sa fie cea mai frumoasa iarna traita candva?

La cine vine Mos Craciun?

La copiii cuminti. La oamenii buni. La cei care se roaga. La cei care iubesc. La cei care au facut fapte bune. La cei care au bani multi. La cei care viseaza mult.

Am trait ani in care am fost convinsa ca, o data cu inocenta, am pierdut si dreptul de-a il astepta pe Mos Craciun. Am avut zile de Craciun pe care m-am straduit sa le fac sa treaca drept zile obisnuite. Dar acum cred ca mi-am recastigat dreptul la sarbatori cu fast si cu lumina. O data cu dragostea, ma incumet sa imi revendic dreptul la fericire.

Ma intorc acasa in ziua de Craciun, aducand cu mine o fetita frumoasa ca dragostea mea. Puiul meu nascut in urma cu trei zile e darul cel mai drag pentru mine si pentru cei pe care ii iubesc. Si sunt uimita de faptul ca, exact in urma cu un an, daca m-ar fi intrebat cineva ce-mi doresc pentru anul care vine, n-as fi indraznit, in niciun caz, sa merg cu gandul atat de departe. Si, totusi, la un moment dat, ca prin minune, mi-am dat seama ca am dreptul sa cer mai mult de la viata. Ca trebuie sa vreau mai mult si sa astept intamplari mai de pret. Si abia acum, in zi de mare sarbatoare a calendarului si a inimii mele, inteleg ca Mos Craciun vine si la cine are curajul sa il cheme cu indrazneala in glas. Mos Craciun vine la cei care il merita, dar si la cei care au curajul sa se scuture de deznadejde si sa isi innobileze sperantele. Mie asa mi s-a intamplat.

La multi ani, tuturor! Sa aveti zi luminata si cu liniste in suflet. Sa va miroasa casa a brad si sufletul a dragoste implinita. Craciun fericit!

Frumusetea Craciunului o facem chiar noi…

Craciunul…dupa mine si majoritatea oamenilor de pe acest Pamant este cea mai frumoasa sarbatoare si in acelasi timp si cea mai asteptata. Am sa va povestesc despre Craciunul petrecut in familia mea.

Cu toate ca majoritatea copiilor din aceasta generatie nu mai cred in Mosul cel pribeag eu le-am povestit micutilor mei in fiecare an de venirea lui si ce reprezinta el. In fiecare an ne pregatim cum se cuvine de venirea lui. In ajunul Craciunului impodobim bradul cu cele mai frumoase globulete si cele mai feerice decoratiuni care sa-l atraga pe dragul nostru Mos mai aproape de bradut si de sufletul nostru.Cu multe zile in urma incepem sainvatam diferite colide,care de care mai frumoase care sa-i  incante pe cei pe care ii vom vizita, sa le umple inimile de bucurie si ochii de lacrimi. Strangem bani incepand de la cel mai mic la cel mai mare ca sa putem sa purtam macar un obict nou in seara deajun. Impreuna cu fetita mea Andra-Analis selectam jucariile si hainutele care nu ne mai vin ca in prima zi de Craciun sa le dam oamenilor care au atata nevoie de ele si care le vor aduce o mica bucurie in suflet in aceasta sfanta zi. De cu seara ,dupa gatitul bradutului nostru,sunt ajutata de catre membrii casei la plamadirea cozonacilor . Micuta noastra,inainte de culcare incalzeste o canita cu lapte si aseaza cateva felii de cozonac pe o farfurie,dupa care le piteste sub bradut ca nu cumva Mosul sa nu plece infometat si insetat de la noi …mai ales ca are atat de mult de colindat. In prima zi de Craciun mergem sa colindam la rude si prieteni.Asa arata Craciunul nostru si asa ar trebui sa fie primitin fiecare casa,cu multa dragoste.Noi ,familia Miron,va dorim un Craciun Fericit si plin de impliniri ,inca de-pe-acum.

Amintiri…

Dans de fulgi argintii peste catunul cufundat parca in uitare. Ulite troienite, copaci obositi de greutatea omatului, intregesc tabloul unui peisaj rupt din poveste. E Ajun de Craciun si mai presus de toate e sarbatoare…sarbatoare in inimi, sarbatoare sfanta. Glasul bland al mamei care te indeamna sa adormi strabate linistea serii: e indemnul mult asteptat.

Te trezesti cu gandul la brad, la lucrurile pe care ti le-ai dorit sa ti le aduca Mosul. Uimirea si bucuria te coplesesc chiar daca nu ti-a adus tot ce ti-ai dorit: intotdeauna Mosul stie sa te surprinda.

De la o vreme Mosul a incetat sa mai vina. Chiar daca ai fost cuminte, chiar daca stii o multime de poezii, chiar daca ti-ai ascultat parintii si bunicii, Mosul se pare ca te-a uitat. Sau poate doar ti se pare…poate o sa vina in cele din urma. Ai vrea sa te trezesti cu acelasi entuziasm cu care imbratisai chipul drag al mamei dupa ce iti incarcai bratele cu cadouri. Ai vrea sa simti acel fior de fericire care te cuprindea atunci cand zburdai fara griji cu saniuta pe ulitele satului, sa asculti dojeneala bunicii atunci cand veneai ud pana la piele dupa o bataie cu bulgari.

Din pacate amintirile ne ajuta doar sa retraim in minte clipele Craciunului din copilarie. Un Craciun lipsit de griji, luminat de bucuria intregii familii. Nu ne ramane decat sa ne straduim sa pastram in continuare neatinsa atmosfera sfanta a Craciunului, asa cum am cunoscut-o pe vremea cand colindatul in Ajun tinea locul jocurilor pe calculator.

…….am simtit un dor nebut dupa MAGIA CRACIUNULUI…………..

Acum 3 ani m-am intors in tzara dupa 7 ani de munca grea, intr-o tzara unde nu se vorbeste de  craciun, posibilitatile de a veni de Craciun acasa, erau deasemenea limitate, eram atat de trista si de invidioasa pe cei care se bucurau acasa la ei de magia acelei nopti, de faptul  ca puteau sa il sarbatoreasca pe ˆisus………de mirosul  prajiturilor si sarmalutelor, de cetina de brad, de cei trei copiii pe care i-am lasat acasa. Imi era dor sa-i vad adunati pe langa mine sa vada cum fac prajiturile si sarmalele .
Dar a venit si ziua cea mare …………..pe 6 decembrie ,2006,m-am hotarat sa iau avionul si fie ce-o fi sa ma intorc acasa…………si? Ce credeti? Cei trei copii m-au asteptat taciti in aeroport cu lacrimi in ochi………..eu nu am mai avut puterea sa plang, nici nu imi venea sa cred ca am ajuns acasa si ca in curand voi avea si eu “Craciunul meu’
Era Sfantul Nicolae in acea seara ,iar craciunul se apropia cu pasi repezi………..
A fost minunat cand in saptamana mare am inceput cu pregatirile pe un fundal de colinde
Am avut timp de o saptamana fericita ocazie sa gatesc si sa coc romaneste si pentru copilasii mei care in sfarsit dupa 7 ani au savurat si ei Craciunul cu mama acasa si cu delicatesele preparate de ea,  da, a fost foarte frumos ………ma uitam la brad si nu ma saturam sa il miros
toata lumea avea cate ceva sub el ………………………..