Oportunitati de criza
Iulie 30, 2009 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
In limba japoneza, ideogramele care desemneaza cuvantul criza ilustreaza un obstacol. Si o oportunitate. Eu nu stiu sa inteleg cu adevarat oportunitatile din crizele business-ului. Dar incerc sa le pricep pe cele ale inimii. Si sa merg mai departe.
Oamenii isi arata adevarata fata in momente de criza. Atunci cand lucrurile nu merg conform programului, intra in panica si totul capata alt ritm, alta randuiala, alt rost. Citesc prin manuale, si oameni mai intelepti decat mine imi spun de asemenea, ca e vreme de schimbari cu folos. Dar mie mi-e frica, prin toate legile firii, de schimbari.
As fi vrut, dintotdeauna, sa am o viata lina, si un drum de la care sa nu ma abat. Sa-mi stiu, inca din primele tresariri ale inimii, cine-mi este ursitul, sa avem copii si sa nu ne gandim niciodata ca ne-am putea desparti. Sa nu cunosc o a doua iubire si sa nu-mi otraveasca sufletul niciun fel de curiozitati ale mintii poftitoare de dragoste, ale trupului care ravneste atingeri. Dar viata este de doua feluri: pe de o parte, viata din visele noastre, viata asa cum ar fi trebuit sa fie dupa o proiectie a dorintelor care pulseaza, dintotdeauna, in noi, iar pe de cealalta parte, viata asa cum ni se da in fiecare ceas, in orisice clipa. Viata traita.
Uneori imi spun ca am trait mai mult decat as fi vrut. Ca dintr-o criza in alta, dintr-o panica in alta, am glisat prin mai multe vieti, si niciuna nu m-a vrut cu adevarat. Sau, pe niciuna n-am stiut s-o pastrez. Am intalnit, tarziu, un om care a alunecat si el printre iubiri si crize, si ne-am intersectat vietile intr-o oportunitate atat de inalta, incat parea sa fie fericirea insasi. Dar prabusirea din piscul splendorii e atat de cumplita, incat seamana chiar cu moartea, cu o criza dincolo de obstacolele careia nu se intrevad niciun fel de oportunitati. Si, totusi, plutesc mai departe, iar panica mea exersata imi da timp sa vad frumusetile lumii, splendoarea iubirilor visate, fragezimea emotiilor oricarei varste. Si-mi spun ca mie mi-au fost date mereu oportunitatile visarii asezate in cuvant. Ca din orice deznadejde se naste o lacrima care spala pacate. Ca din orice cadere se va naste un zbor spre lumina.