O cafea e mai mult decat o cafea
Ianuarie 10, 2012 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Am cunoscut-o pe Aurora Liiceanu in urma cu exact 10 ani. Porneam o intreprindere nebuneasca, la care, recunosc acum, privind in urma, eu, una, nu prea ma pricepeam. Urma sa facem o revista, fara sa mai fi facut vreodata asta. Fara sa fi avut o echipa, o structura, o viziune prea clara.
Eram doar eu si Simona Catrina, si un entuziasm atat de nebunesc, incat nu m-am sfiit sa sun, in decembrie 2001, intr-o zi de vineri, la un numar de telefon de care facusem rost cu greu, si sa-i vorbesc Aurorei Liiceanu pentru prima oara in viata. I-am spus cine sunt, fara sa fi fost cineva. Si i-am spus ca vreau sa fac ceva, cumva, dar nu stiu cum si nu stiu cand se va intampla minunea. Nu am habar ce anume din confuzia mea a convins-o totusi sa ma primeasca intr-o vizita, a doua zi.
Copilul meu abia implinise o luna… Asa ca, in sambata intalnirii noastre, am asteptat sa-mi vina sotul de la serviciu, ca sa pot sa-mi smulg pruncul de la sanul de care statea atarnat in nestire si sa plec, increzatoare si disperata deopotriva, spre intalnirea cu o necunoscuta pe care o vazusem, de cateva ori, la televizor. Dar nu-mi putusem lua ochii, si apoi gandul, de la ea.
Ceea ce a urmat este, indraznesc sa spun, fara modestie, istorie. Sau daca, totusi, vi se pare un cuvant prea mare, e trecut. Trecut nobil, trecut pretios, trecut iubit.
Aurora Liiceanu este omul care mi-a stat alaturi in toate incercarile vietii mele care au urmat, in plan profesional sau personal. Nu m-a refuzat niciodata cand i-am cerut ceva. Si nu m-a amanat. A fost cea dintai care, atunci cand am fost alungata de la revista pentru care lucraseram impreuna trei ani, a declarat raspicat ca nu mai ramane acolo, fara mine, nici macar o zi. Si prima care m-a ajutat sa construiesc alta monastire, mult mai luminoasa si mult mai frumoasa… Este omul care, intr-o amiaza in care toate nesigurantele mele clocoteau, - ne intalniseram sa luam pranzul impreuna la “Waterloo” - mi-a propus - ce onoare, ce bucurie, ce uimire, ce sansa! - sa scriem o carte impreuna, obligandu-ma sa merg pe un drum al succesului pe care nu mi l-as fi imaginat, probabil, niciodata.
De cate ori o intalnesc si stam de vorba, ii spun, zambind, ca sunt tentata sa iau notite, ca sa nu se risipeasca atatea idei, numai bune de asezat inr-o suta de carti. Dar ea se daruieste cu generozitate, pentru ca are enorm de multa intelepciune, stralucire, energie de daruit.
Acum, iata, pentru o luna, Aurora Liiceanu este invitatul special al site-ului nostru cu parfum de cafea. Si, redescoperind-o, in dantelaria ei de idei si de ganduri neasteptate, stiu sigur ca diminetile noastre la cafea vor fi mai frumoase decat au fost oricand. Pentru ca Aurora Liiceanu ne-a amintit, in articolul sau, Pareia, ca o cafea e mai mult decat o cafea… Va rog sa o savurati pe minunata mea prietena si invitata, Aurora Liiceanu.
Cand am fost frumoasa
Decembrie 21, 2011 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Probabil ca sunt femei care se simt si se considera frumoase in fiecare clipa a vietii lor. Am vazut destule dudui defiland nespus de mandre prin lume, ca si cum simpla lor prezenta ar fi fost un dar de pret pentru cei din jur, chiar daca ele nu erau neaparat stralucitoare.
Felul in care ne simtim e, insa, mai presus de masuratorile obiective. Forta noastra de-a ne crede cele mai grozave, cele mai dezirabile, cele mai fermecatoare fapturi de pe lume e molipsitoare si-i imbolnaveste (sau ii vindeca) pe cei care ne stau alaturi.
M-am simtit frumoasa la balul de absolvire a liceului, pentru ca eram indragostita, pentru ca aveam parul lung, pentru ca purtam o rochie alba, noua, croita de bunica mea, si o pereche de sandale albe, care fusesera ale mamei mele, pe care eu le vopsisem, cu grija, cu Sigmarom.
M-am simtit frumoasa cand am iesit prima oara din casa cu Ilona in brate, fiindca ma simteam cea mai mandra, mai supla, mai blonda mamica din lume.
M-am simtit frumoasa cand mi-am lansat prima carte, iar oamenii au venit sa imi ceara primele autografe.
M-am simtit frumoasa cand am baut cafeaua mea cu frisca in cea mai neasemuita cafenea din lume, iar iubitul meu m-a fotografiat in oglinzile venetiene…
Sigur, recunosc, as vrea sa ma simt frumoasa in fiecare clipa… Dar stiu ca nu se poate. Pentru ca eu am nevoie de o clipa inaltatoare. De o lumina care sa-mi aprinda sufletul. De o rochie noua. De un vis neinceput. De o clipa de iubire.
Cand ai fost mai frumoasa ca niciodata? Cand te-ai simtit cea mai atragatoare femeie din lume?
Sarbatori cu miros de cozonac, scortisoara si portocale
Decembrie 15, 2011 de anila in Cel mai frumos cadou sunt momentele impreuna
Un Crăciun doar pentru noi doi!
Decembrie 14, 2011 de Sonia Pride in Cel mai frumos cadou sunt momentele impreuna
Glasuri de copii răsună în întreg cartierul, atmosfera este una de poveste…întreg orasul freamată în goana după cadouri!
E ajunul Craciunului,e prilej de sărbatoare!
Dragostea plutește în aer și se respândește precum mirosul cozonacilor!
Eu stau liniștită la geam,bând o ceașcă de cafea și privesc cum toată lumea e într-o continuă alergare.Casa este goală, fără prezența ta în ea, nimic nu are viață…totul este trist!
Te aștept nerăbdătoare și mă simt ca o fetiță ce așteaptă ca noaptea să se așterne și Moș Crăciun să apară!
Mă îndepărtez de geam și merg să caut cutia cu globulețe și beteala cu gândul să îmbrac bradul în straie de sărbatoare!
Seara se lasă zglobie peste oraș.Fulgi dansează nărăvaș peste parc și peste blocuri
acoperindu-le încet, încet cu o patură de un alb imaculat!
Mirosul cozonacilor se împrăștie în toată casa, iar mirosul bradului împrospăteză camera cu parfumul său nemuritor.Desfac sfoara de la brad și-l pun în mijlocul sufrageriei, brațele sale se răspândesc în toata camera și așteaptă să se îmbogățească.
Cuprinsă de spiritul de sărbătoare, nimic nu mă mai trezește din atmosfera Crăciunului.Mă înfașor în beteală și încep să cânt : “All I Want For Christmas Is You…UUUU….!!!”…
dansez și râd și mă pierd în propria-mi lume.
Deodată aud un zgomot de chei, însă nu este de ajuns ca să mă readucă la realitate.
Dansez,….cânt,…. și îmbodobesc bradul…detașându-mă total de absența ta.
Mă întind către o creangă mai înaltă și brusc simt cum brațele tale se încolacesc în jurul trupului meu.Sunt cuprinsă de o fericire imensă… mă întorc și te îmbrățișez puternic fară să-ți dau voie să te îndepărtezi din brațele mele.Cuprinși de pasiunea ce se dezlănțuie între noi, buzele nostre se întâlnesc într-un sărut arzător.
După câteva minute ne îndepărtăm, iar tu îmi faci un semn discret să mă uit în geanta ta.Curioasa și fugind în pas săltat ca un spiriduș mă îndrept către geantă și o deschid.În ea găsesc o cutie cu o fundă imensă.Scot cutia și îi dau jos capacul,… în interiorul ei găsesc un pisoiaș speriat ce așteaptă să aibă o mămică.Îl scot din cutie și mă așez pe podea lângă brad cu el, iar tu vi în spatele nostru și ne iei în brațe.
Rămânem îmbrățișați și privim jocul luminilor de la instalație.
Pe fundal se aude cântând în șoaptă casetofonul, melodia ce o răspândeș-te este “Silent night”.
Ne privim ochii în ochii și ne sărutăm lăsându-ne purtați de magia Crăciunului…pisoiașul nostru drag își face și el prezența între trupurile noastre, mai ceva ca un copil mic.Astfel formăm o familie fericită ce se bucură pe deplin de bucuria sărbătorilor.
Ne balansăm pe ritmul muzicii și ne bucurăm de fiecare moment… până spre dimineață când adormim unul în brațele celuilalt!
Ne trezim amândoi odată, iar privirile noastre au parte de o întălnire matinală.Te privesc și zâmbesc, iar tu pe un glas șoptit îmi spui:
-Te iubesc!
-Și eu te iubesc!
Mă desprind de tine și mă îndrept către bucătărie cu gândul să pregătesc cafeaua.O pun pe foc,iar parfumul ei inundă casa cu bucurie.Te ridici și vi la mine,iar cu un sărut șiret îmi furi ceașca de cafea.Deodată mă schimb la față și vreau să par suparată,însă după un moment izbucnim amândoi în râs.
“Mi-am masurat viata in lingurite de cafea” (T.S. Eliot)
Noiembrie 29, 2011 de mimihaela in Afla Ingredientele Alintaromei
“Mi-am masurat viata in lingurite de cafea” Citatul ii apartine lui T.S. Eliot. Mi-a placut acest citat si am vrut sa il impartasesc cu voi, cei care iubiti cafeaua… Cat despre ingredientele alintaromei, lucrurile nu sunt atat de simple. E clar ca exista un ingredient secret care face din cafeaua Jacobs alintaromata o cafea unica! Sa fie faptul ca nu putem sa o bem singuri si ca vrem sa o impartim cu cineva drag? Sau faptul ca la o cafea Jacobs alintaromata iti deschizi sufletul si te confesezi mai usor? Pana dezleg misterul, mai beau o ceasca de cafea…
Multumire si bunastare alaturi de Alintaroma.
Noiembrie 29, 2011 de huity04 in Afla Ingredientele Alintaromei
Inca din zilele liceului mama si eu ne-am facut obiceiul sa savuram aproape in fiecare zi cate o ceasca de Jacobs proaspat preparata pe la ora cinci dupa masa.
Dupa un examen sau mai tarziu dupa o reusita la birou mama ma rasplatea cu prajitura delicioasa, dar cafeaua inegalabila si singura cu Alintaroma nu a lipsit niciodata.
A devenit un ritual mult iubit si care fara Jacobs nu ar fi la fel.
Multumesc pentru ca ne-ati oferit acest “girls-time” prin produsul dumneavoastra cu adevarat special.
Aroma de dragoste si amintiri
Noiembrie 29, 2011 de smarandard in Afla Ingredientele Alintaromei
Cafeaua a avut intotdeauna pentru mine aroma de dragoste, liniste si amintiri. Am baut cafea in casa bunicii mele atunci cand am implinit 18 ani. Asta a fost darul ei, ca si cum primisem vreo initiere. Pana la varsta aceea trageam cu ochiul si gustam pe furis din bautura cu gust amarui si ma intrebam ce magie o fi facand cafeaua asta oamenilor mari de se simt atat de bine incat isi deschid in fata ei sufletul si inima?
Cele mai adanci dezvaluiri din viata le-am auzit la o cafea. Cafeaua mi-a insotit noptile dinainte de examene; apoi diminetile si dupa-amiezele incarcate la serviciu; si primele intalniri cu acel barbat de care ma indragostisem in taina. M-a intrebat simplu: “Ne vedem la o cafea? ” Si stiam ca va fi o intalnire magica! Mi-am zis: “Sigur cafeaua este ceva mai mult decat o bautura! Are magie! Este un mod de a trai!”
“Niciodata nu trebuie sa bei doar o cafea!” imi spunea bunica. Asteptam cu nerabdare sa aduca fursecurile cu unt sau prajitura ei favorita cu migdale. “Daca o bei cu liniste, iti va da putere!” Si credeam asta! Inca mai cred…”Si sa nu bei asa licoare de una singura. Imparte-o cu cineva, cu cineva care ti-e drag”…
Urmaream eleganta cu care turna un strop de lapte proaspat si cald in cafea si cum savura in tacere fiecare sorbitura. Apoi zaboveam la a pricepe tainele acelor simboluri lasate de zatul de cafea in ceasca si ne amuzam tare cu asa zisul “ghicit” in cafea. Ghicitoare nu am devenit, dar aroma aceea nebanuita a cafelei pregatita de bunica nu o voi uita vreodata. Ma incumet in fiecare zi sa o egalez in maiestrie. Si intodeauna beau “licoarea” impreuna cu cineva. Cu cineva drag.
Sa va fie ziua buna ca o cafea buna!
Cafea cu “sofran”
Noiembrie 28, 2011 de TrazZ in Afla Ingredientele Alintaromei
Sofranul este considerat cel mai scump condiment din lume. Numai cateva grame costa cativa 10 de lei. Dar cu toate astea este nelipsit din majoritatea bucatariilor (in stare pura sau combinat). De ce? Pentru ca indiferent cat de putin pui in mancare acesta va da un gust aparte preparatelor. O cantitate nesemnificativa de sofran condimentand mancarea mai bine decat o cantitate de 10 ori mai mare din orice alt condiment.
Aceasta este cantitatea in care se gaseste si ingredientul secret, oricare ar fi acela, in cafeaua Jacobs.
Fie ca este dragostea, prietenia, daruirea, magia, increderea sau orice alt “ingredient”, atat timp cat exista, acolo, in sufletul si in inima noastra, indiferent cat de putin, acesta va da cafelei Jacobs cel mai placut gust pe care il poate avea.
Insa daca nu exista nici un pic de bunatate in noi, atunci orice cafea va fi la fel de amara si tare cum ii sunt si sentimentele celui care o bea.
Desigur sunt cafele si cafele. Unele mai putin reusite, in care trebuie sa pui mult suflet, mult “sofran” ca sa le gasesti calitati, si altele, cum e Jacobs, in care e suficient sa ai in suflet putina dragoste, putina pasiune, putina armonie, putina calitate pentru a le simti, aprecia si savura cu adevarat.
Alintaroma cu INCEPUTURI
Noiembrie 25, 2011 de didina in Afla Ingredientele Alintaromei
O noua dragoste, o noua prietenie, o noua poveste, o noua aventura, o noua intalnire, un nou zambet, o noua viata, o noua zi….toate pot incepe cu o ceasca de cafea.
Apreciez editiile de sarbatori si mi-ar placea sa gasesc in pachetele de cafea poate ravase cu cele mai frumoase povesti de Craciun, sau cu mesaje care sa te faca sa zambesti.
Nu madelainele, ci cafeaua
Noiembrie 25, 2011 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Eu nu am nevoie de madelainele lui Proust ca sa-mi amintesc. Pentru iubirea mea, am cescutele de cafea ale diminetilor noastre in care, in fiecare zori de zi, torn nu fiertura nobila de boabe prajite, ci esenta istoriei noastre fierbinti.
Iubirea mea a inceput la o cafea bauta in cea mai frumoasa cafenea a Venetiei, la Florian, printre oglinzi de cristal si delicatese aduse pe tavi de argint. In prima fotografie de dragoste pe care el mi-a facut-o, tin in maini paharul de cafea cu frisca, bauta acolo, intr-un loc binecuvantat de istorie si splendoare, in orasul dintre ape, pe care il strabatuseram imbratisati in noaptea dinainte…
Iar pentru prieteniile mele, putinele care mi-au mai ramas peste ani, am doruri aromate in suflet, amintirea zatului in care incercam sa ne ghicim viitorul pe care, azi, il traim fara ezitari, am povestile noastre de dragoste abia intrezarita, dar pe care o asteptam cu entuziasm, cu speranta, cu toate nadejdile lumii adunate in suflet.
Iubesc cafeaua fiindca toate povestile mele frumoase au o amintire cu parfum de cafea. Fiecare prietenie a inceput cu o invitatie la o ceasca aburinda, in camerele noastre de camin studentesc, si, mai tarziu, fiecare iubire a avut si ea cea dintai cafea in oras, apoi cea dintai cafea bauta in cea din dintai dimineata, de dupa cea dintai noapte…
Si peste ani, cand poate ca trecerea mea prin lumea splendida creata de Jacobs aici va fi doar o amintire, cand poate altcineva va scrie in locul meu conversatiile inimii sale, iar eu voi fi departe, asezand cuvinte in formele unei limbi invatate tarziu, pe malul unei mari care fosneste altfel decat marea noastra, eu am sa-mi amintesc, cu emotie, cu bucurie, de cel mai drag, cel mai frumos, cel mai indraznet exercitiu al iubirii de cuvant la care am luat parte vreodata. Pentru ca aici, pe coffeechat, scriindu-va zilnic despre adevarurile mele, m-am redescoperit pe mine insami. Mi-am depasit limitele insingurarii si pe cele ale ipocriziei si, degustand cea mai buna cafea din lume, am cunoscut oameni frumosi, oameni drepti, oameni intelepti si buni, care vor face parte pentru totdeauna din inima mea. Voi.