Colind de Craciun

Este cel de-al treilea an in care sarbatorile noastre incep cu aniversarea Izei, fetita noastra cea mica. Este cel de-al treilea an cand Craciunul vine doar cu zambete sau cu lacrimi de bucurie. Fara tristeti. Fara regrete.

Izuta a suflat in lumanarea asezata pe cel mai frumos tort din lume, daruit de nasa ei, chiar in ziua in care am impodobit bradul, pregatindu-ne pentru vacanta, pentru sarbatoare, pentru bucurie. Pe cea mai inalta ramura a bradului nostru am asezat recunostinta. Recunostinta pentru viata frumoasa care mi-a fost data, pentru sansa de a intalni oameni minunati, ca supliment de rasplata a faptului ca meseria mea e sa fac exact ceea ce-mi doresc mai mult pe lume. Iar langa recunostinta, am asezat dragostea, dragostea cea mare pe care o simt pentru minunile din viata mea: pentru familia mea, pentru oamenii buni care ma inconjoara, pentru prietenii dragi care ma citesc si imi scriu, dandu-mi putere sa merg mai departe, pentru personalitatile care accepta sa-mi impartaseasca tainele lor.

Iar sub brad, darul meu pentru voi toti: inima mea, ravratita si tandra. Inima mea batand in ritmul celui mai frumos colind de Craciun.

La multi ani, dragii mei dragi! Craciun fericit!

Buna dimineata, la Mos Ajun!

M-am intrebat multa vreme, in copilarie, de ce colindul incepe nu cu o seara, ci cu doua, inainte de Craciun. De ce sarbatoarea se asaza in cantec si in glas dulce de copil nu atunci cand toti isi asteapta darurile de la Mos, ci cu o inserare mai devreme.

Si abia mai tarziu am aflat ca sarbatorile iernii incep o data cu invocarea serii de ajun. Se spunea, candva, buna dimineata, dincolo de miezul noptii care ne ducea spre ultima zi de dinaintea nasterii Domnului. Spre ziua sfanta de ajun.

Am cumparat cadouri pentru cei dragi. Doar pentru adulti, fiindca Mos Craciun nu prea obisnuieste sa le mai aduca si lor, asa cum face pentru copiii cuminti (inclusiv pentru copiii mei cuminti si destepti, care citesc mereu ceea ce scriu). Am cumparat si covrigi, mere, bomboane, pentru copiii care vor veni sa colinde in seara asta, spunandu-ne Buna dimineata la Mos Ajun. Si, dupa un tur nebunesc de forta si stradanii profesionale, ma pregatesc, in sfarsit, de sarbatoare.

In casa noastra miroase a brad si a iarna, miroase a lumanari in care a suflat fetita mea cea mica, Iza, care tocmai a implinit doi ani, miroase a parfum fin si a placinta cu mere. Si mai miroase a promisiune de dragoste, a juramant de noroc si de credinta, a vacanta senina si plina de iubire.

Va imbratisez, va multumesc, va doresc sa petreceti cel mai frumos Ajun, cel mai frumos Craciun! Si-n dimineata cu daruri si parfum de cafea va rog sa asezati in brad si gandul meu bun, si recunostinta mea pentru fiecare intalnire a noastra in cuvinte, in ganduri, in randuri.

La multi ani! Craciun fericit!

Pogorat-a pogorat…

Cu doar cateva ore inainte sa inceapa noaptea sfanta, Paul mi-a povestit cum a dat peste cel mai frumos colind al vietii lui. Cum l-a auzit intr-o iarna si nu l-a mai putut uita. Mi-a recitat cateva dintre versurile pe care le canta si acum, inainte de Craciun, maramuresenii lui, iar povestea cantecului ne-a lasat, pe amandoi, cu ochii inlacrimati.

E colindul in care Domnul insusi, imbracat in straie simple, porneste din casa in casa, cerand gazduire pentru o seara. Merge mai intai la casa bogatului, in mijlocul satului, numai ca acolo este primit cu dispret. Cina este gata, dar i se spune ca bucatele nu-s menite strainilor. Asa ca pleaca, mahnit, la alta casa. La casa unui om sarac.  Gazda isi cere iertare ca masa nu e incarcata cu de toate, dar isi invita cu bucurie oaspetele, ca sa imparta putinul pe care il au. Numai ca cina lor devine, dintr-o data, imbelsugata. “Din care paine taia/ Domnul la loc o crestea./ Din care pahar bea/ Domnul la loc il umplea”…

Am ascultat plina de emotie o poveste despre bunatate si noblete. Despre viata traita in demnitate si cu rost adanc, chiar si in saracie. Si despre vietile aparent imbelsugate, dar care se dovedesc a fi lipsite de rost, fara binecuvantarea Domnului, fara sa fie atinse de aripa generozitatii. Si am pasit pragul luminat al noptii Craciunului cu inima inseninata de intelesuri. Pentru ca mi-am dat seama ca, intr-o zi, si in familia mea, trebuie sa fi pogorat insusi Dumnezeu, ca sa ne aduca pace. Si lumina. Si dragoste mare. Si ca El va veni la toti cei care sunt pregatiti sa-L primeasca.

Sarbatoare frumoasa! - va urez, cu lacrimi in ochi si lumina in suflet. Sa aveti, sa avem, impreuna, zile frumoase, demne de povestit la reintalnire. Craciun fericit!

Buna dimineata, la mos ajun!

Am repetat cateva zile intregi, incercand sa ne alcatuim un repertoriu cat mai divers. Am invatat sa cantam pe doua voci si in canon… Fiindca  a venit primul an potrivit in care sa pornim la colindat, noi, toata familia.

Am colindat mai intai la birou si acolo ne-am exersat farmecele pentru prima data pe ziua de ieri. Am cantat cu sufletul si ne-am leganat impreuna, mama a doi pui mari si frumos cantatori, tatal unei fetite care gangurea, si ea, fericita. Apoi, dupa cateva ezitari, am pornit cu Buna dimineata pe la casele vecinilor. Ne fusese teama sa nu deranjam. Mai ales Ilona se temea sa nu fim caraghiosi. Eu nu eram prea multumita de numarul de repetitii si banuiam ca ne pandesc cateva mici balbaieli. Dar, pana la urma, totul a iesit mai bine decat ne-am fi imaginat. Vecinii ne-au primit cu drag si ne-au poftit in casa. Ne-au imbiat sa poftim, de la unii la altii, incantati ca s-a auzit cantec de iarna pe straduta noastra desfundata pe care n-au calcat niciodata alti colindatori.

Mergeam si in copilarie cu colindul, purtand pe umar o traista facuta dintr-un servet de bucatarie indoit.  Imi amintesc cum scartaia zapada sub cizmulitele noastre si cum seara, tarziu, cand ajungeam inapoi acasa, rasturnam traista sa ma minunez de comoara de nuci, mere si covrigi pe care o adunasem cantand.

Mi-am regasit bucuria de acum treizeci de ani intr-o seara calda de iarna, in care am colindat alaturi de cei trei copii ai mei si de barbatul pe care, o viata intreaga, am sperat ca il voi gasi. Am spus Buna dimineata, la mos ajun, si mi s-a raspuns, ca odinioara, cu dragoste si cu zambete. Si eu m-am bucurat sa imi amintesc ca oamenii pot fi buni, ca viata e, cateodata, simpla, simpla de tot. Si nesfarsit de frumoasa…

Buna dimineata si voua, prieteni dragi! Buna dimineata, la mos ajun…

Buna dimineata, la Mos Ajun!

Sarbatoarea Craciunului incepe cu adevarat in clipa in care rasuna glasurile copiilor care colinda Buna dimineata. Vine noaptea de dinaintea Ajunului sfant si se rostogolesc peste noi ceasurile bucuriei.

Sarbatorile mele au miros de lapte si de dragoste. Fara voie, ma las coplesita de bucuria intamplarilor care mi-au fost date. Sufletul meu care si-a regasit fericirea pierduta acum o mie de ere isi gaseste, in sfarsit, puterea sa se intoarca la inocenta. Si inteleg abia acum, pentru prima data, frumusetea profunda a zilelor in care ni se ingaduie sa retraim miracolul nasterii Domnului o data cu intelegerea propriilor miracole.

Am trait sarbatori insingurate si m-am asezat, adesea, la mese festive, cu sufletul ponosit de durere. M-am prefacut, de multe ori, ca traiesc precum ceilalti, in timp ce eu ma simteam atat de ciudata in insingurarea mea, incat ma banuiam a face parte dintr-o alta specie, mai oropsita de soarta. Insa acum stiu sa recunosc miezul erei cu noroc pe care-o strabat. Si sunt in stare sa multumesc, smerita, pentru bucuria fara margini care mi-a fost data in an de mare iubire, de mare schimbare, de mare frumusete.

In retortele dragostei, pentru mine s-a pregatit vreme indelungata cel mai de pret dar de Craciun. Dar cu viata si cu suflet. Dar asteptat si dorit.  Asa ca, de bucurie, va colind cu glas de copil, asa cum faceam acum mai bine de treizeci de ani: Buna dimineata, la Mos Ajun! Sa va fie sarbatorile luminate si sufletul senin!

Poveste de Craciun

Craciunul este sarbatoarea mea preferata, are o magie aparte care ne invaluie in multa pace si iubire. Cel mai frumos Craciun a fost in copilarie, cand inca credeam in Mos Craciun si asteptam cu nerabdare sa vine sa-i spun o poezie si sa ii cant un colind si apoi el imi dadea daruri. Eram cu adevarat fericita, simteam acel spirit al Craciunului foarte intens, de parca Iisus s-ar fi nascut chiar in casa mea, era un sentiment magnific. Cand esti copil, ai sufletul curat si simti alfel magia sarbatorilor, mie dor de copilarie….