Ziua bilanturilor

De parca, intr-adevar, destinele ar tine seama de rasturnarile din calendare, mi-am rezervat mereu ultima zi din an pentru bilanturi adesea spasite, pentru planuri intotdeauna marete.

Ce n-am apucat sa fac in anul care se incheie, aman pentru la anul… Ce am trait frumos si ce mi-a luminat sufletul imi promit sa repet si in anul care va veni. Ce inca n-am trait, dar stiu sigur ca as avea dreptul sa visez, planific cu grija pentru perioada imediat urmatoare.

Am asociat adesea bilanturile mele de pana acum cu lectia de contabilitate a lui Marin Sorescu, in care era vorba, bineinteles, tot despre iubire: “O femeie pe care am iubit-o/ Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit/ fac zero”. De cele mai multe ori, pana acum, la ceasul bilanturilor am cazut prada acelorasi revelatii amare. Un barbat pe care l-am iubit, plus acelasi barbat care nu m-a iubit… Asa am socotit in gand, de mai multe ori in viata. Numai ca, anul trecut, la ceasul promisiunilor, am avut curajul, am avut taria, am avut trufia sa declar: “2009 va fi anul marilor iubiri sau nu va fi deloc”. Si anul 2009 a fost.

Pasesc spre 2010 recitand in gand versuri rasturnate. Un barbat pe care il iubesc plus acelasi barbat care ma iubeste fac un miracol. Un miracol pe care il vreau pentru toti anii care vor urma, si pe care va urez sa-l traiti cu totii. Toti cei care l-ati asteptat, toti cei care l-ati visat, toti cei care l-ati chemat. Toti cei care tanjiti dupa dragoste, cei care nazuiti la fericirea in doi. La anul. Si la multi, multi ani, de acum inainte.

foto: Paul Buciuta/artista