Vor mai mult decat bani
Octombrie 21, 2009 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Niciun om bogat nu pare sa se multumeasca sa aiba avere si atat. Niciun imbogatit nu se declara satisfacut doar de contul din banca. Dupa ce-si indeasa seifurile cu bogatii, mai toti incep sa tanjeasca sa devina oameni de cultura.
Am vazut aseara un promo pentru un film care se va difuza in curand si care era prezentat cu mare pompa prin prisma numelui regizorului: Madonna. Da, Madonna regizeaza filme. Nu am vazut filmul, dar, iertat sa-mi fie scepticismul, nu presimt nimic bun. M-au cam lecuit de prezumtia de nevinovatie si speranta in izbucniri artistice de soi bun toate filmele regizate de indivizi care au castigat multi bani la bursa si-apoi au vrut sa devina cineasti. Toate marile productii in care au fost repartizate nevestele producatorilor.
Si m-am gandit, inca o data, de ce atunci cand capata averea dupa care au alergat cu disperare, toti simt nevoia imperioasa de-a se legitima in ochii lumii. Metresele bogatasilor nu se multumesc sa se plimbe cu o decapotabila ultimul racnet, ci vor sa deschida o expozitie de pictura sau sa publice un album de fotografie. Cucoanele imbogatite peste noapte in cine stie ce afaceri necurate nu se bucura decat daca hainele lor de firma sunt admirate in petreceri mondene. Eventual, contra cost, incep sa dea interviuri in care vorbesc despre preocuparile lor intelectuale.
Cei care au furat mai cu foc se reped sa se afiseze la cele mai vizibile evenimente caritabile. Frizerii care-au strans bani multi din bacsisuri se declara hair-stilisti si vor sa dea doar consultanta de imagine. Chelenerii care s-au imbogatit din remiza vor sa fie sefi de sala. Nevestele de fotbalisti se fac cantarete sau vor sa fie moderatoare de televiziune. Fotomodelele scriu carti de meditatie. Si dintr-o data toti simt nevoia sa mistifice intregul trecut si sa prezinte ascensiunea lor financiara facuta printr-un sir sordid de compromisuri ca pe un lant de sacrificii pe care le-au indurat ca sa-si poata atinge idealurile.
Cred ca lumea e impartita in oameni care vor bani, bunuri si duium si oameni care lupta pentru dragoste si pentru valorile artei. Artistii hrapareti nu-mi miros a artisti veritabili, si nici indragostitele cu soti batrani si bogati nu-mi par chiar atat de dezinteresate in amorurile lor. Dar poate ca este doar o banuiala a mea. Pentru ca marturii oneste nu am reusit sa culeg pana acum. Nu mi-a declarat nimeni ca vrea bani, bani multi, si ca ar face orice pentru a-i avea. Iar asta ma intriga, pentru ca, desi uneori e evident ca banul e valoarea suprema a unor destine, undeva, intr-un colt de inima, hamesitii de averi se rusineaza de apucaturile lor.