Nu pot trai fara cosmetice

Imi amintesc perfect ca, in anii adolescentei, nu foloseam niciun produs cosmetic in afara celor destinate igienei stricte. Si, oricum, si acelea cu masura, pentru ca era o intreaga aventura sa gasesti, in anii de atunci, un sapun, un sampon…

Nu ma dadeam cu crema de fata - nici nu-mi amintesc de vreo alta crema decat Apidermin, pe care am vazut-o la mama. Si nici fond de ten nu foloseam. De altfel, inclin sa cred ca nu exista pe vremea aceea, dar nu as putea baga mana in foc ca memoria nu imi joaca feste. Primul obiect de infrumusetare de care imi amintesc era rujul, pe care il foloseam doar la mari ocazii. Iar mai tarziu, in anii studentiei, cred ca am descoperit creionul dermatograf, musai negru, si musai de la Farmec. Dupa creionul dermatograf- mascara nu se gasea pe atunci -, am fost nevoita sa recurg si la demachiant, mai exact la emulsia cu extract de castravete sau Laptele Doina.

Nu stiu sa povestesc exact cum am trecut de la mai nimic la trusa burdusita de cosmetice pe care o port cu mine pretutindeni, astazi. Nu mai pot trai fara crema de corp si, categoric, nu concep nicio zi in care, dupa ce ma demachiez si aplic o lotiune tonica, nu aplic o crema speciala pentru ochi si una, adica alta, pentru fata, gat si decolteu. 

Nu pot sa insir ce contine trusa mea de make-up, fiindca ar insemna sa scriu mult si bine, pana dincolo de limitele rabdarii cititorilor. Sigur, asta nu inseamna ca folosesc mereu toate produsele, pentru ca, adesea, din graba, execut cate un machiaj sumar abia cand opresc la primul semafor. Dar stiu ca m-as intoarce dupa trusa de farduri, daca as uita-o acasa, cu disperarea cu care m-as intoarce dupa telefon. Pentru ca nu mai pot trai fara cosmetice. Fara potiunile magice care te fac mai proaspata, mai afanata, mai delicata, viata mea ar fi searbada, buburosata si fara parfum. Adica de nesuportat.

Si domnii vor sa fie doamne

Tot mai multi barbati dau banii pe creme si pudre. Se pare ca, peste un deceniu, barbatii vor cheltui la fel de mult ca femeile pe produse de ingrijire si infrumusetare. Marii jucatori ai industriei producatoare de cosmetice tin cont deja de aceasta tendinta, atat de insemnata, a pietei.

Aceasta a fost stirea furnizata ieri de colegii nostri de la Money Express si recunosc ca am citit-o cu multa atentie si ca mi-a dat de gandit.

Remarcasem de ceva vreme ca tot mai multi barbati apeleaza la servicii de infrumusetare tot mai profesionalizate. Ma intalnesc mereu in salonul de ingrijire unde merg de obicei cu tot felul de domni care-si fac pedichiura, manichiura, tratamente cosmetice sau tunsori alambicate. Evident, femeile sunt majoritare. Dar navalaesc in saloanele noastre barbati din ce in ce mai multi. Si din ce in ce mai degajati.

Am aflat acum ca, in afara serviciilor de igiena si beauty, barbatii isi cumpara si isi comanda tot mai mult produse de ingrijire la care apelau, pana nu de mult, doar femeile. Creme antirid si de hidratare, pudre, anticearcane si chiar cate un fond de ten se asaza docile in dulapioarele din baie ale domnilor, pe raftul pe care pana acum poposeau doar deodorantul si after-shave-ul. Companiile mari la care se fac comenzi directe, cum este, de exemplu Avon, ofera clientilor avantajul de-a testa si de-a comanda tot ce le pofteste inima sau tenul, fara ca acestia sa fie nevoiti sa se inghesuie la raft cu femeile. Iar saloanele de infrumusetare pun ele la dispozitia clientilor vopsele de par special create pentru domni sau alte produse cosmetice care nu au intrat inca in supermarketuri.

Ma bucur mult ca barbatii devin mai atenti, mai draguti. Dar as minti daca as spune ca nu sunt, totusi, un pic reticenta fata de prea multele dichiseli masculine. Mai e barbat un personaj dat cu fond de ten? Cum ar fi sa dormi langa un barbat care are, si el, noptiera plina de creme si, inainte de culcare trece prin acelasi ritual alambicat ca si tine: demachiant, lotiune tonica, crema de ochi, crema de fata, eventual si ochelari anticearcan umpluti cu gel racoros…

Teoretic, ar fi grozav sa se ingrijeasca si barbatii mai mult, sa-si pastreze mai indelung prospetimea tenului, sa fie mai atenti la finetea conturului unghiilor. Dar, practic, suntem oare suficient de emancipati ca, de cate ori vedem cate un barbat prea dichisit sa nu gandim ca, iata, si domnii vor sa fie doamne, ci sa acceptam cu usurinta si cu bucurie, ca toti, indiferent de sex,  avem dreptul sa ne luam la tranta cu varstele, cu grijile, cu semnele oboselii?