Ne intereseaza vietile altora

Ne intereseaza vietile altora. Tragem cu ochiul dupa perdelele date accidental intr-o parte si, de fiecare data cand ne cade privirea pe un titlu de scandal din ziarul cuiva de langa noi, nu ne putem abtine sa il citim.

Multa vreme m-a stanjenit propria mea dorinta de a cerceta vietile celor din jur. Am considerat-o o maladie ascunsa si am incercat sa ma tratez de una singura. Dar, pe masura ce au trecut anii, am constatat ca imi doresc tot mai mult sa aflu cum traiesc si alti oameni. Uneori ma intreb daca nu cumva am ajuns jurnalist sublimandu-mi dorinta de a ma reflecta in ochi mai limpezi si mai intelepti decat ai mei. Pentru ca da, acum cand citesc si recitesc interviuri facute in anii din urma, constat ca in intrebarile adresate personalitatilor am incercat, de fiecare data, sa gasesc raspunsuri la nedumeririle, la deznadejdile, la suferintele care imi contorsionau atunci propria-mi viata. Dar tot astfel, privind in urma, imi dau seama ca nu am gasit raspunsuri decat in mine insami.

De foarte multe ori gasim noi posibilitati de intelegere privind catre destinele altora. Intalnirea cu oameni insemnati ne lumineaza viata si ne deschide perspective noi. Vestile despre vietile promiscue ne cresc in propriii ochi, aducandu-ne in suflet senzatia ca suntem cu un pas mai buni si mai morali decat ceilalti. Dar nu din simpla curiozitate obraznica tragem cu coada ochiului catre altii. Ci din singuratate. Din nesiguranta. Din dorinta de a ne gasi repere sau contraexemple care sa ne faca sa ne simtim mai legitimi in faptele si-n simtirile noastre. Numai ca mie mi-a luat ani buni pana sa pricep ca nu-mi foloseste la nimic sa stiu in detaliu cum traiesc alti oameni, atata timp cat viata mea isi urmeaza cursul independent de destinele sau de parerile lor. In fiecare seara incuiem usa intre noi si lume si ne traim autentic povestile de dragoste, sau singuratatile, sau visul impartasit ori solitar. Pe perna noastra suntem doar noi si gandurile care ne leagana inainte de-a cadea in vis. Si chiar daca stiu sigur ca voi urmari si maine stirile mondene, ca voi intoarce capul spre fereastra deschisa a vecinei si maine dimineata, am priceput intre timp ca viata mea e in alta parte decat a lor. O port cu mine pretutindeni si sunt singura raspunzatoare de ea. Si nimanui altcuiva nu-i pasa cu adevarat de ceea ce traiesc, chiar daca, in drum spre serviciu, si vecinii intorc capul spre fereastra mea.