Ne pasa, nu ne pasa
Decembrie 28, 2009 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Lumea e impartita in doua tabere: una a celor carora le pasa de ce se intampla in jur si o alta, cred ca mai bine reprezentata, a celor care au ales, la un moment dat, sa nu mai puna la suflet mai nimic.
Eu ii identific si ii recunosc pretutindeni. Ii vad de la o posta pe cei care nu dau doi bani decat, cel mult, pe ei insisi si, desi as vrea sa nu am de-a face cu ei, adesea nu ma pot feri. Sunt vanzatorii blazati, care nu te vor ajuta sa cumperi de la ei, oricat de mult ti-ai dori. Sunt infirmierele din spitalele de stat, care te-ar lasa sa mori intr-o balta de sange, daca nu le-ai da un bacsis. Sunt chelenerii scarbiti de meseria lor si de mancarea pe care ti-o aduc in farfurie. Sunt trecatorii nepasatori, care lasa in urma lor o dara de coji de seminte sau gunoaie aruncate peste tot.
Ii recunosc usor si bucuros si pe ceilalti, cei care poarta pe umeri grijile lumii. Sunt asistentele sau medicii plini de suflet, cei care sunt patrunsi de insemnatatea misiunii lor pe pamant. Care nu te vor lasa niciodata la greu, chiar daca isi vor consuma cu tine ore si energii pretioase. Sunt comerciantii amabili, hotelierii primitori, colegii saritori, care nu fac niciodata de mantuiala ceea ce fac. Cei care au inteles ca, daca tot faci ceva, mai bine faci temeinic, pentru ca altfel iti irosesti propria viata, nu doar investitia patronilor. Cei care atunci cand iti trimit un mesaj de sarbatori chiar tie iti transmit un gand bun, nu isi fac datoria si bifeaza o activitate, trimitand acelasi mesaj standard, eventual distant, eventual nataflet, eventual siropos, tuturor celor din agenda.
Mi-as dori sa traiesc intr-o lume in care tuturor sa ne pese, de noi si de ceilalti. E unul dintre visele mele ciudate. Un vis care-mi ravaseste cel mai adesea nu noptile, ci zilele…