Cele mai frumoase iubiri

A inceput week-end-ul celor indragostiti. A inceput week-end-ul nostalgic, al celor care, in asteptarea iubirii, bombane sarbatoarea menita, parca, sa rascoleasca amintirile, sa vanture toate sperantele.

Maine e Sfantul Valentin. Si, fie ca luam in seama sarbatoarea romantica imprumutata de peste hotare, fie ca ne incapatanam sa-i negam farmecul dulce, oricum, o traversam purtand in suflet chipul cuiva drag, gandul la o iubire prezenta, trecuta sau viitoare.

Imi rasfoiesc amintirile si incerc sa culeg dintre ganduri cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care le-am primit de-a lungul vietii. Si descopar cuvinte tandre, vorbe de drag care m-au facut sa simt fericirea. ”Intre mare si cer esti doar tu”- mi-a spus un barbat pentru care n-am fost, totusi, niciodata de ajuns. ”Intre ape, numai tu erai pamant”, mi-a scris candva, parafrazandu-l pe Nichita, un om pentru care pamantul nu era, de fapt, singurul liman. ”Ce frumoasa esti tu, cu rochiile tale” - mi-a spus fiul meu, pe cand avea doar 4 ani. ”Unde sunt eu, esti si tu” - mi-a spus iubitul meu, pe cand nu era, totusi, decat cu gandul la mine, si sufeream vazand separat frumusetile lumii.

De ce facem declaratii ravasitoare atunci cand iubirile noastre sunt chinuite si par oropsite de soarta? De ce, totusi, cele mai frumoase cuvinte le asezam in slujba amorurilor injumatatite? Iar dupa ce ne asezam fericiti in relatiile noastre, cuvintele de iubire unde se duc, cand se duc?…

Nu, nu pot sa cred ca cele mai frumoase iubiri raman cele care nu s-au implinit niciodata. Nu pot, si nu vreau sa cred. Si, totusi…

Declaratii de dragoste

“Nu am ochi decat pentru tine. Si cu ochii inchisi, tot pe tine te vad”. E o replica din “Pisica pe acoperisul fierbinte”, o declaratie splendida care mi-a rascolit toate amintirile.

Auzind-o, m-am intrebat cand am facut ultima data o declaratie de dragoste. Cand am simtit nevoia sa asez in cuvinte alese sentimentele mele, dorinta mea imperioasa de a-i arata celui iubit ceea ce simt. Cand m-a tulburat ultima oara un vers scris parca anume pentru inima mea. Si mi s-a facut dor de lunile de inceput, de tulburatoarea stare de indragostire, de ravasirea aceea superba care nu-mi dadea voie sa dorm, sa respir, sa privesc frumusetea lumii fara s-o impart cu locatarul gandurilor si al inimii mele.

De-a lungul vietii, mi-am gasit in carti si in filme replici de dragoste pe care le-am imprumutat pentru iubirile mele. M-am marturisit, ani la rand, destinatarului sentimentelor mele chinuite si fara speranta, cu vorbele personajului din Pacientul englez: “In fiecare noapte te scot din inima mea, si in fiecare dimineata te gasesc acolo, la loc”. Am recitat apoi, ametita de dorinta, vorbe de dor pentru “trupul tau care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri”, la fel cum spus-a Omar Khayyam. Am imprumutat vorbele lui Nichita Stanescu  si am soptit “si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut” sau am dardait de frisoanele indepartarii fara voie, ascunzandu-ma sub versurile Anei Blandiana: “Fara tine mi-e frig./N-am inteles niciodata/ Cum simte aerul/ Ca ai plecat.”

Si, intr-un final, mi-am ingaduit sa iau versurile lui Adrian Paunescu si sa le fac chezasie a unei iubiri fara sfarsit: “Si jur pe tine si pe apa toata/care ne tine barca inclinata/ ca vei ramane - dincolo de numar/ si dincolo de forme, masti si vorbe - /al meu, de-a pururi, ca un brat in umar.”

Care sunt cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care le-ai facut sau care ti-au fost adresate? Care sunt cele mai frumoase cuvinte de dragoste pe care le-ai auzit undeva, candva? Le-ai trait? Le mai astepti? Le visezi inca?