Lucruri care ne binedispun

Sunt pretutindeni liste cu lucrurile care ne scot din sarite. Oricine poate sa spuna cu precizie ce il enerveaza mai tare in tara lui, in viata lui. In vremea asta, listele cu bucurii asteapta sa fie scrise. Si, preferabil, traite.

Sunt fericita atunci cand faptura care a dormit langa mine, pui al meu mai mic sau mai mare, imi zambeste atunci cand se scutura de somn. Daca un om iti zambeste in secunda aceea in care nu e loc de prefacatorie sau politete, cand te dezmeticesti de vise si te arunci in viata,  inseamna ca te iubeste cu adevarat.

Ador aroma de cafea care urca pana in camera mea. E semn ca cineva, stiu eu cine, s-a trezit inaintea mea de drag, si ca ma asteapta sa ne incepem ziua, si restul vietii noastre, impreuna.

Ma binedispune cand un sofer amabil imi face loc sa trec inaintea lui. Si-mi place atunci cand, daca am lasat eu pe cineva sa-mi treaca inainte pe sosea, imi multumeste clipind din ochisorii stopurilor.

Imi place sa descopar ca si altii gandesc la fel ca mine. Sa gasesc intr-o carte, intr-o conversatie, intr-un film, o fraza in care sa imi recunosc crezurile, nebuniile, ciudateniile - mi se pare o minune de pe urma careia ma simt mai putin singura pe pamant.

Mi se pare semn bun atunci cand se difuzeaza la radio un cantec de care mi-era dor, pe care nu-l mai auzisem demult, dar imi fusese drag intotdeauna.

Ma bucur cand ajung la timp la o intalnire. Si sunt chiar fericita atunci cand intalnirea e si cu folos, cand nu se dovedeste doar o irosire de ore.

Ma simt mai bine cand reusesc sa rezolv o problema pe care am amanat-o de multe ori. Rasuflu usurata si mi se pare ca viata e cu mult mai frumoasa cand o traiesti pas cu pas.

Ma inveselesc atunci cand cineva imi zambeste pe strada, fara sa ma cunoasca.

Ajung in al noualea cer cand barbatul iubit se opreste din drumuri, din treburi, ca sa ma sarute…

Sunt fericita cand Victor imi spune “of, ce frumoasa esti”, iar Ilona ” te iubesc, si cu asta-basta”.

As putea continua mult si bine, dar va las pe voi, sa completam impreuna lista, si sa zambim sambetei noastre dulci, duminicii ce sta sa vina.

Ce e bun si ce e rau la week-end-uri

Iubesc week-end-urile, cu lenea lor tandra. Dar parca sunt si lucruri pe care le-as schimba la sambete, la duminici, ca sa le fac chiar desavarsite. Cum arata week-end-urile tale?

Ma bucur ca ne trezim tarziu, si ca luam micul dejun in tihna, cu  o a doua ceasca de cafea, si cu un suc de portocale sorbit lenes, indelung, cu paiul… Mi-e drag ca avem timp de cumparaturi. Si de o prajitura… Apoi ma necajesc ca parca am mancat prea mult.

Imi place ca telefonul suna mult mai rar decat in timpul saptamanii. Dar parca uneori ma doare ca nu suna nici telefonul acela pe care il astept, fiindca in week-end, cateodata, parca se lenevesc iubirile…

Ador ragazul rasfatat petrecut cu o carte in mana, cu filmul bun cumparat din timp de la mall, vazut chiar in dormitor. Dupa care, desigur,  ma apuca parerile de rau ca n-am gasit energie sa fac mai mult sport, desi, recunosc, as fi avut mai mult timp ca oricand pentru asta.

E minunata vizita la parinti si intalnirea cu prietenele, intr-o cafenea racoroasa. Si apoi baia lunga, cu spuma si petale, in care sa ramana toate grijile saptamanii trecute. Dar vine regretul ca, o data cu saptamana incheiata, a trecut si o felie din viata mea. Sarutul lui supercalifragilistic, pe care nu-l voi mai simti niciodata la fel, fiindca totul in viata e unic, dureros de irepetabil. Norii vazuti impreuna, risipiti de acum. Si, inainte de a adormi, bucuria ca “si maine va fi o zi”, prima zi a unei saptamani in care minunile se pot intampla oricand. Si la capatul careia vor veni din nou o sambata dulce, o duminica senina…