Bucurii simple

Nu cred ca e obligatoriu sa fii mare gospodina ca sa ai o familie fericita. Dar sunt tot mai sigura ca nu strica sa stii sa faci cate ceva prin propria casa. In orice caz, am tot mai des impresia ca nu e chiar motiv de mandrie sa nu stii sa gatesti sau sa nu ai habar cum se porneste masina de spalat.

Dupa ce ani intregi am scris despre cum nu stiu sa fac nici macar o omleta, pe masura ce trece timpul descopar placerea de a face mancaruri bune, care sa ii bucure pe cei pe care ii iubesc. Casa noastra miroase tot mai adesea a paine coapta si a orez cu lapte, a musaca facuta la cuptor, a dulceata de trandafiri… Si desi o viata intreaga am incercat sa invat cum sa tin totul in ordine, invat acum si cum sa ne bucuram cand ne batem cu perne sau atunci cand facem din baia de seara un ritual fermecator, in care ne si spalam, dar mai mult radem. Fara sa ne suparam ca, de fiecare data, se uda intreaga camera de baie.

Descopar abia acum, tarziu, bucuriile simple si reconstruiesc reguli sau desfiintez cutume care ne incorsetau. Ma straduiesc sa invat sa ma joc, cu entuziasmul pe care cred ca nici in copilarie nu il aveam. Si ma mandresc cu stradania mea de a fi o mama buna, o gospodina priceputa, o femeie care stie sa tine in ordine hainele copiilor sau sa calce cu grija camasile sotului.

Stiu ca nu le poti face pe toate perfect. Dar am descoperit ca merita sa te straduiesti. Pentru ca rasplata vine inmiit, cu cel mai de pret dar de pe pamant: o viata frumoasa, plina de iubire.

Merita incercat, nu-i asa?

Ce model suntem pentru copiii nostri

Intalnesc pretutindeni oameni care imi povestesc ca iubirea nesfarsita, frumoasa, decenta, fierbinte a parintilor sau bunicilor lor le-a marcat existenta, facandu-i sa nu se multumeasca cu nimic mai putin de atat.

Stim cu totii, cu mult inainte de a da nastere pruncilor nostri, ca suntem raspunzatori nu doar de viata si de bunastarea, de hrana, de hainele, de somnul sau de cultura celor carora le-am dat viata, ci si de fericirea lor viitoare. Modelul de familie in care vor creste copiii nostri va fi modelul pe care ei, instinctiv, il vor recrea in vietile lor de adulti.

Am intrebat o femeie nespus de desteapta, a carei seninatate, a carei fericire imi sunt exemplu, daca nu cumva ar fi fost o mama mai buna pentru copiii ei daca, in loc sa aleaga sa divorteze, ar fi ramas in continuare intr-o casatorie in care nu mai era fericita. Iar ea mi-a raspuns simplu si clar: Nu. Pentru ca nu as fi vrut si nu as vrea niciodata ca propriii mei copii sa traiasca, la randul lor, cand vor fi mari, intr-o casatorie in care dragostea a fost inlocuita cu responsabilitatea fata de copii.

O mama care alege sa ramana langa sotul ei indiferent daca relatia din cuplu mai functioneaza sau nu poate sa para copiilor sai o mama eroina, puternica, ce si-a sacrificat rolul de femeie in favoarea celui de parinte. Sau poate fi vazuta prin ochii inocenti ai celor mici ca un perpetuu motiv de vinovatie: din cauza noastra mama nu a fost fericita. Indiferent de categorisire, indiferent de felul in care copiii se raporteaza la alegerea parintilor, cei care le-au dat viata vor ramane pentru ei un reper pe care il vor imita mai tarziu.

O femeie care tolereaza infidelitatea sotului consolandu-se cu gandul ca tot acasa se intoarce el de fiecare data, un sot care se face ca nu baga de seama necredinta sotiei sau, mai mult, accepta explicatia ca ea e speciala si poate iubi doi barbati in acelasi timp, isi vor salva mandria de mama sau de tata in propriii ochi spunand ca au ramas de dragul copiilor intr-o casnicie compromisa, fara sa isi puna problema daca si-ar dori si pentru copiii lor un simt al raspunderii parentale la fel de bine dezvoltat, incat sa anihileze dorul de dragoste implinita.

Dupa ce ne nastem copiii nu mai putem rataci fara rost in vietile noastre. Un tata bun e nu doar acela care isi duce copilul la scoala in fiecare zi, fara sa intarzie, ci acela care e fericit, care-si iubeste sotia, care se intoarce cu dragoste acasa in fiecare zi, facand din familie cel mai de pret liman al cautarilor lumii. O mama buna nu e doar aceea care face cele mai fragede cornulete, ci aceea care il priveste pe tatal copiilor ei cu lumina in ochi, cu drag, cu dorinta, cu respect, asa cum si-ar dori ca fiicele ei sa priveasca, peste ani, catre barbatul langa care traiesc.

Regulile, explicatiile, intelesurile sunt simple de tot si nespus de la indemana fiecaruia. Si totusi, fiecare dintre noi, macar o data in viata, daca nu in fiece zi a vietii, le incalcam. De ce?

Pentru cei curajosi

Am inchis ochii si am inghesuit intr-o singura clipa toate dorintele insemnate pentru anul care incepea. Si, pentru ca am reusit sa-mi adun tot sufletul in gand, sunt convinsa ca se vor implini.

In clipa trecerii dinspre 2011 spre 2012, mi-am dorit, fireste, tot ce e mai bun pentru familia mea si pentru mine, asa cum probabil ca ne-am dorit cu totii. Dar, in afara de asta, mi-am dorit sa facem negresit in 2012 un drum pana in America, sa ne bucuram de splendoarea unei lumi fascinante si s-o reintalnim pe Nina Cassian. Mi-am dorit pentru Ilona sa se califice intr-un concurs de dans pentru care se pregateste intens. Mi-am dorit sa reusesc sa-mi traduc cartile in macar doua limbi de circulatie internationala. Si sa fiu mandra de toate ispravile mele profesionale.

Mi-am dorit sa va scriu mult si frumos, si sa imi raspundeti din suflet. Mi-am dorit sa incep in forta proiectul legat de jurnalul copiilor mei si sa asez in cuvant toate amintirile legate de tripla si minunata mea maternitate. Si mi-am dorit sa merg inainte in marea mea dragoste si sa fim inca si mai fericiti decat pana acum.

La ce v-ati gandit la miezul noptii? Ce dorinte v-ati pus? Haideti sa ne impartasim visurile noastre si haideti sa ne dam intalnire la sfarsitul lui 2012 si sa marturisim cat din ceea ce ne-am propus am realizat. De acord? Indrazniti? E un joc doar pentru cei curajosi… Pentru cei care stiu ca lumea nu se sfarseste prea curand si ca fiecare dorinta e, de fapt, o promisiune ce trebuie tinuta.

Craciunul si magia sa

Vine Craciunul! Vin sarbatorile! Perioada in care iarna atinge punctul sau fierbinte. Pentru ca in intreaga lume oamenii devin mai calzi, mai iubitori, mai blanzi. Familiile se reunesc si traiesc impreuna miracolul sarbatorilor de iarna. Iar in familia mea traditia se respecta. An de an, in dimineata de Craciun ne strangem toti la masa. Fie ca sunt frati, veri, unchi, bunici, mereu vor fi locurile ocupate la masa, iar armonia si bucuria vor fi prezente intre noi. Nu exista cadou mai frumos decat clipele petrecute cu cei dragi. Oricat de sarac ar fi Mosul sau oricate neajunsuri am avea, acele momente pe care le petreci cu familia de Craciun si pe care le astepti cu nerabdare un an intreg vor fi intotdeauna “medicamentul” perfect pentru orice suflet abatut si chiunuit de viata. Pentru ca acele zambete, acele chipuri fericite, acea veselie pe care o vezi in jur iti va “hrani” sufletul si mintea cu ganduri placute care iti vor aminti de fiecare data ca in viata exista si lucruri bune si momente pentru care merita sa te zbati si sa te dai peste cap un an intreg, numai, numai sa ajungi sa le traiesti.

Drumul ales de parinti pentru noi

Cati dintre noi au fost sustinuti pe de-a-ntregul de parintii lor atunci cand si-au ales facultatea, profesia, orasul sau partenerul de viata? Cati au avut intotdeauna in parinti cei mai buni sfatuitori? Cati au urmat in viata drumul dorit de ei sau drumul ales de parinti?

Pe masura ce intrebarea s-ar indrepta catre cei mai inaintati in viata dintre noi, probabil ca s-ar inteti raspunsurile negative sau ridicarile politicoase din umeri. Multi dintre noi si-ar aminti ca ar fi vrut, de fapt, sa faca alta facultate, dar, pentru ca parintii i-au avertizat ca exista repartitiile obligatorii, le-au urmat sfatul si au mers, cuminti, acolo unde i-au indemnat cei mai in varsta. Sau poate si-ar aduce aminte ca s-au indragostit de cineva care locuia in alta tara, iar parintii n-au fost de acord sa-si lase odrasla sa plece departe de casa, mai ales ca, in anii aceia, cei plecati dincolo de granitele inchise si dusmanoase erau bun plecati… Sau poate…

Am impresia ca tinerii de astazi, ai caror parinti au iesit, totusi, de doua decenii de sub comunism, merg, odata ce inaintam spre democratie, catre innobilarea relatiilor dintre generatii. Intr-o lume mai libera, mai libere si mai senine pot fi si relatiile dintre parinti si copii, mai ales ca astazi, totusi, cei care dau nastere unor copii o fac pentru ca-si doresc asta, si nu pentru ca au fost napastuiti de legi ale unei tari umilite de dictatura unor decizii absurde. Cu toate acestea, putini sunt aceia care pot declara, cu mana pe inima, ca parintii le-au fost alaturi in intregime, in deciziile lor, bune sau prea nebune. Insa aceia, putinii, sunt probabil cei mai senini, mai increzatori, cei alesi de soarta si de cararile fericirii.

Sarbatori cu miros de cozonac, scortisoara si portocale

Cele mai frumoase momente sunt momentele petrecute impreuna!

Eu sunt de parere ca intr-adevar cele mai frumoase momente sunt petrecute impreuna, si daca nu de sarbatori ,atunci cand?Am doi copii minunati si un sot si tata care ne iubeste foarte mult si care munceste pentru noi de dimineata pana seara , iar timpul petrecut impreuna este foarte putin sau deloc.Profitam de sarbatori cand tot omul isi poate lua 3 zile de concediu si ne bucuram impreuna de sarbatori alaturi de copiii nostri, de bradut si de cadourile lasate de mos.Va urez sarbatori fericite si un craciun plin de daruri si multe bucurii!

Craciunul ne uneste

Cel mai frumos Craciun pe care l-am petrecut pana acum s-per ca va fi anul acesta! Aceasta sfanta sarbatoare ne aduce pe toti in jurul mesei, ne face mai buni si mai intelegatori. Craciunul de anul acesta este asa de special deoarece in familia noastra au aparut membri noi. Cu totii vom fi in jurul mesei, vom impartasi ganduri, bucurii si ne vom sprijini unii pe alti. Sunt sigura ca pentru toata lumea Craciunul se sarbatoreste cu iubire si impacare. Cel mai frumos cadou pe care il puteam primi este cel de anul acesta. Familia va fi mai mare!

Cel mai frumos Craciun

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata a fost ambitia si puterea pe care le-am primit de la Dumnezeu. Anul trecut de Craciun am reusit un lucru pe care toata familia nu a reusit vreodat: sa ii adun impreuna pe toti de Craciun. Planul meu a inceput inainte cu o luna de sarbatori. Am inceput sa sun toate persoanele din familie, iar dupa cateva subiecte discutate cu fiecare le-am spus ca ar fi cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi de la ei ar fi o masa in familie cu totii de Craciun. Incet, incet planul meu a dat roade. I-am pus pe toti in miscare, iar de Craciun toata familia s-a reunit. Am stabilit ca masa sa aiba loc la bunica acasa, iar in momentul in care am inceput sa ne adunam toti (circa 20 de persoane) toata casa era plina de trei generatii ale familiei mele. Am inceput sa depanam amintiri si, desigur, toata lumea a apreciat faptul ca am reusit in doar o luna de zile sa fac ceea ce ei nu au reusit in 20 de ani. Hey! Pana la urma a fost cel mai frumos moment din viata mea si sunt absolut sigur ca aceasta poveste ii va uimi chiar si pe nepotii mei (cand voi avea) si vor realiza ca daca iti doresti un lucru cu ardoare, nimic nu este imposibil. Sunt tanar inca…am tot timpul din lume sa unesc inca o data sau chiar de mai multe ori toata familia. Trebuie doar sa vrei!

un cadou numit “FAMILIA”

Cel mai frumos cadou din viata mea este “FAMILIA” pe care am intemeiat-o in urma unirii destinelor cu sotul meu. A fost o zi insorita de vara, cand bunul Dumnezeu ne-a unit destinele,iar in urma acestora a venit pe lume printesa noastra mica,frumoasa si desteapta. Familia reprezinta un lucru mirific in viata a doi oameni care se iubesc cu adevatat si in urma ei lasa o mireasma placuta: un bebe.

Acum suntem 3 si suntem cei mai fericiti cand ne trezim dimineata si ne imbratisam.

Va doresc ca sa primiti si voi cel mai frumos cadou si sa-l savurati alaturi de cei dragi: “FAMILIA”.

Pagina urmatoare »