Cand iubesti, nu inseli

M-am trezit ieri in fata unui raft de magazin plin cu filme si cu Cd-uri gravate cu minunatii. Erau prea multe, prea frumoase, prea scumpe ca sa-mi pot permite sa iau tot ce imi doresc. Si m-am gandit ca as putea sa le am pe toate in cel mai simplu mod cu putinta…

Toata lumea descarca gratuit filme de pe internet. Ba unii chiar castiga bani din asta, pentru ca le vand mai departe pe CD-uri piratate sau asezandu-le pe cate un site unde se inghesuie toti cei carora televizorul nu le e de ajuns. Si, desigur, muzica e aproape la liber si doar printr-un miracol se mai vand, totusi, unele dintre albumele marilor muzicieni.

Am facut si eu acelasi lucru, in repetate randuri. Mi-am adunat cele mai frumoase cantece ale lumii in computer si, recunosc, in ultima vreme, am vazut multe episoade din Anatomia lui Grey descarcate de pe internet. Si nici nu m-a mustrat constiinta intr-atat, incat sa renunt. Aseara insa, ajunsa in fata colectiei de DVD-uri cuprinzand unul dintre sezoanele pe care nu le-am vazut inca din serialul care ma fascineaza in ultima vreme, am simtit ca nu ma mai pot deda la inselatorii. Ca iubirea mea de telespectator a crescut si s-a maturizat. Si mi-am cumparat legal, cu bon si factura in regula, sezonul care pecetluieste recunostinta mea pentru cei care au creat o lume in care ma refugiez, seara de seara, cu atata emotie si bucurie.

Nu am piratat niciodata CD-urile lui Peter Gabriel si nici nu am copiat sau vazut ilegal filmele lui Nae Caranfil. Mi s-ar parea o faradelege care ar infirma iubirea mea profunda si declarata pentru cei doi creatori. Pentru ca eu simt ca orice inselatorie anuleaza iubirea oficializata intr-un fel sau altul. Cand iubesti, nu ai inima sa inseli. Cei care simt nevoia sa calce pe de laturi, sa apuce, din comoditate sau din lene, scurtaturile vietii, nu iubesc - sau nu admira - de ajuns. Si chiar daca e mai ieftin, mai simplu sau mai la indemana sa fii tradator, s-ar cuveni sa multumim cerului ca ne gasim puterea sa fim loiali, sa fim fideli, sa fim onesti si intregi in sentimentele noastre. Macar din cand in cand.

A insela sau a nu insela

Eu nu cunosc nicio femeie care sa nu-si fi inselat sotul. Si niciun barbat care nu si-a inselat sotia. Chiar daca lucrurile n-au mers pana la capat, toti cei pe care ii cunosc eu au fost implicati, macar virtual, in cate un flirt mai mult sau mai putin serios.

Asta nu inseamna ca traiesc intr-o lume a moravurilor usoare. Dimpotriva, ma invart printre oameni de toata isprava, care declara ca tin la familiile lor si unii dintre ei chiar o fac cu toata seriozitatea. Dar am tot mai mult senzatia ca viata ne ia pe sus si, din cand in cand, ne trimite cate o ispita care sa ne plesneasca peste ochi cu propriile noastre trufii.

Eu cred si stiu pe propriul meu suflet ca a insela nu inseamna neaparat a ajunge cu cineva in asternuturi. Uneori e de ajuns sa porti pe altcineva in gand, sa spui si sa gandesti lucruri pe care sa nu le poti impartasi partenerului tau, ca sa te incarci cu vinovatia tradarii. Dar in jurul meu vad cu mult mai mult de atat. Am o prietena care, desi e maritata de o viata, tot de o viata isi pastreaza o legatura de taina cu primul ei iubit de care s-a indragostit in liceu. Cunosc bine de tot o femeie care, timp de un an, a avut - in scris- o relatie cu un barbat cunoscut pe internet, de care a fost indragostita nebuneste. Ei nu s-au intalnit niciodata fata in  fata, desi ea era pregatita sa-si paraseasca sotul si sa plece sa traiasca cu alesul sufletului si al megabitilor sai. Dar alesul n-a avut niciodata curaj sa o intalneasca… Si n-a mai fost nevoie sa-i marturiseasca nimic sotului. S-a intors, spasita si devastata de durere, in mariajul ei pe care ar fi vrut sa-l paraseasca, dar n-a mai avut motiv.

O alta amica de-a mea imi povesteste cum acopera ea toate amantlacurile prietenei sale casatorite, care o pune sa minta ca i-a cumparat cadouri, sau a invitat-o la film, sau la un week-end petrecut doar de ele doua la munte.  Iar in ceea ce priveste barbatii, nu, nu cunosc niciunul care sa spuna, cu mana pe inima, ca nu a inselat, macar cu gandul, daca nu cu fapta. Stiu barbati care au o iubire extraconjugala si barbati care invita in patul conjugal - si extra - cate-o duduie noua, ori de cate ori au prilejul . Stiu barbati care au si copii cu femei de care sotia lor nu a auzit niciodata. Stiu…

Vorbesc despre altii nu pentru ca, de la inaltimea pozitiei mele auctoriale, imi permit sa-i critic pe cei din jur. Am trecut eu insami prin tradari grave, prin inselatorii complicate si umilitoare, greu de indurat, ale mele sau ale omului langa care traiam. Ca dovada ca, pana la urma, am sfarsit prin a ne desparti. Si doar astfel am putut ajunge in miezul iubirii mele de azi. Dragostea pe care o traiesc are in ea toata frenezia inceputului, toata nebunia si orbirea indragostelii prin care am trecut cu totii. Dar recunosc ca, in momente de cruda luciditate, ma intreb cat va dura emotia si cat va dainui fidelitatea neconditionata pentru care azi ne simtim atat de pregatiti. Ma intreb daca ispita tradarii pandeste intotdeauna dupa fiecare colt de strada, dupa fiecare colt de inima, chiar si foarte indragostita…