Un gest neasteptat … de frumos

Gesturile frumoase ne pot schimba ziua, ne aduc zambetul pe buze si ne pot schimba radical starea de spirit. Asa mi s-a intamplat iarna trecuta; am primit cel mai frumos cadou de Craciun, o dovada a dragostei fiicei mele pentru mine.

Anul trecut in septembrie, fiica mea a inceput primul an de facultate. Noi fiind din provincie, iar facultatea aleasa in Bucuresti, a fost primul an in care am stat departe de ea. La inceput ma consolam cu gandul ca vor fi vacante in care vom petrece mai mult timp impreuna. Din pacate, in decembrie am aflat ca ei termina cursurile abia pe 24 decembrie, iar vacanta era de doar o saptamana…

Era seara de 22 decembrie, o seara obisnuita, incercam sa gasesc ceva bun de vazut la TV, cand am primit un SMS pe telefon:”La usa oare cine bate ? O fi o Craciunita in prag de sarbatoare?”, dupa care am auzit soneria. Cand merg sa deschid, era fiica mea cu o caciulita de Craciunita, bagajele ei de vacanta, dar si un cadou frumos impachetat pentru mine. Nu imi venea sa cred ca a ajuns deja, facuse in asa fel incat sa nu am nicio banuiala ca vine mai devreme. Am imbratisat-o, apoi m-a rugat sa deschid cadoul…erau doua bluze foarte frumoase, pe care le-am purtat cu placere iarna, dar cel mai frumos cadou de Craciun a fost surpriza de a fi sosit mai devreme si timpul in plus petrecut impreuna.

Acest gest mi-a schimbat starea din usoara tristete in fericire si mi-a adus sentimentul placut de a ma simti iubita.

Gesturile frumoase ne apropie sufleteste, compensand distanta care ne desparte.

imi place sa daruiesc fericire si sa “impart” zambete…

“Un dar poate avea mai multe semnificatie, poate strani diferite sentimente…Un cadou trebuie facut din dorinta de a face o bucurie, din dragostea sau aferctiunea pe care o porti in suflet pentru persoana respectiva.

O privire calda…o mana intinsa, o vorba dulce pot aduce fericire in priviri si pace in sufletul unui om.
Este omenesc sa nu ramai indiferent la tristetea cuiva, la lacrimile ce curg pe obraji…viata este “o cursa dura”, un trandafir cu petale rosii ca sangele si spini nemilosi, iar micile atentii devin gesture de neuitat care raman ca o amintire mereu vie in sufletul unui om.
Oare este posibil sa mergi pe strada si sa nu intinzi mana unui batran ce vrea sa urce scarile?Sa ramai indiferen la zambetul cuceritor al unui copil…
Sunt lucruri firesti, lucruri omenesti…si eu fac parte dintre femeile care adora sa fie rasfata si surprinsa cu un gest care ma face sa tresar…un gest placut neasteptat este cel mai frumos.

Imi place sa daruiesc ferice si sa “impart” zambete…cu inima deschisa si curata, cu sentimente sincere si puternice…

Este frumos sa primesti, este frumos fii rasfatata cu atentii si mici cadouri ,dar sa nu uitam si noi de cei dragi, sa le facem o mica bucurie cai un simplu gest, o vorba, o imbratisare poate schimba totul…

Gusturile nu se discuta

Aud mereu sintagma “gusturile nu se discuta”, folosita in tot felul de contexte dintre cele mai diverse. Vad barbati insurati cu femei artagoase si deloc frumoase, insa aflu ca nu am dreptul sa emit judecati despre gusturile (si alegerile) lor.

Intalnesc femei imbracate sinistru si mi se spune ca nici in materie de vestimentatie nu avem dreptul sa comentam optiunile personale ale fiecaruia. Sau aud de familii in care televizoarele nu recunosc decat emisiunile cu poante de mahala pentru ca gusturile lor - nu-i asa? - nu se discuta.

Exista, totusi, estetica si evaluari intelepte. Exista frumusete mai presus de interpretari personale, asa cum exista abordari elevate ale unor subiecte iesite din sfera abordarilor vulgare. Exista moda, eleganta si rafinament vestimentar. Exista oameni buni, caractere nobile, personalitati admirabile. Exista cultura si exista arta. Exista capodopere si splendori care nu se lasa incorsetate de mica interpretare in functie de toane si gusturi, asa cum exista si kitschuri, uratenii, orori, marlanii si grosolanii pe care nicio zona a frumusetii nu le va revendica vreodata, pe care niciun ochi, cat de binevoitor, nu le va putea evalua cu masurile nobletii.

Gusturile nu se discuta doar daca pornim de la premisa ca exista gusturi bune si gusturi proaste. Si abia apoi, in cadrul acestei nemiloase imparteli, putem sa ne contrazicem unii pe altii alcatuind clasamente subiective, subtile si delicate. Exista frumos si foarte frumos, exista cel mai frumos si exista mai putin frumos, intr-o lupta plina de fair play a superlativelor absolute sau relative. (”Cel mai frumos” este un superlativ relativ, “foarte frumos” este cel absolut, chiar daca avem prostul obicei sau defectuosul gust gramatical de-a le incurca intre ele).

Combat superficialitatea lui “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” cu indrazneala de a aprecia ca exista, categoric, bun gust si gusturi indoielnice. Tine doar de puterea fiecaruia dintre noi sa reusim sa aflam unde se afla granita care desparte frumosul de urat, miraculosul de caraghios. Probabil ca e aceeasi granita care sta intre o viata traita cu sens, cu masura, cu armonie, si una in dezordine, in mizerie, in deriva.

intalniri pasionale

nu vreau sa va tin prea mult cu povestea mea si nici sa va aburesc , dar tin sa va anunt ca mereu am o intalnire cu sotul meu atunci cand vine de la lucru.

e un om deosebit si foarte muncitor. munceste pana seara tarziu ca sa ne multumeasca pe mine si pe fiul meu. iar in Sfanta Duminica iesim la o prajitura, iar vara mereu pe terasa la o cafea, un suc , o inghetata. 

cele mai frumoase intalniri au fost atunci cand eram adolascenti. ne vedeam in discoteca, imi fura un sarut pe ascuns, si ma surprindea mai mereu cu cate-o floare. sunt intalniri pasionale, pe care le voi pastra mereu in sufletul meu.

O DORINTA …PENTRU 2011

O DORINTA …PENTRU 2011: IMI DORESC SA FIE PACE IN LUME.

DE CE IMI DORESC ASTA?

SA IMI POT CRESTE COPILA ASA CUM MERITA;

SA MA BUCUR DE TOT CE E FRUMOS;

SA IMI SAVUREZ CAFEAUA INTENS ALINTAROMATA JACOBS, FARA DE CARE NU POT SA TRAIESC…

Parfumul dragostei

Sunt oameni care, fara sa fie neaparat frumosi, miros a frumos. Sunt oameni care au pielea si zambetul impregnate cu arome care ii fac sa apara altfel decat ne-ar parea daca n-ar beneficia de aura  lor parfumata.

E adevarat ca romanul lui Patrick Suskind a consacrat, intr-o maniera literara infailibila, ideea ca parfumul ne poate schimba viata. Dar ideea poate cobori cu succes din paginile cartii in viata noastra de zi cu zi. Fiecaruia dintre noi trebuie sa i se fi intamplat macar o data sa simta ca, in ciuda evidentelor potriviri intre doi oameni, pot aparea incongruente la nivel olfactiv. Si fiecare dintre noi trebuie sa fi fost atras, macar o data, de o aroma absolut irezistibila, care a transformat un om oarecare intr-un personaj dupa care iti poti pierde mintile de dorinta.

Aura noastra parfumata e mai mult decat un norisor de vapori cumparati de la magazin si pulverizati din belsug dupa dusul de dimineata. E o combinatie ce respecta regulile unei formule misterioase conform careia propriul nostru miros, iesit prin pori o data cu un pic de suflet,  se combina cu cel asezat cu grija pe trup o data cu sapunul si apa, o data cu crema si cu deodorantul.

Suntem compatibili unul cu celalalt si in functie de felul in care mirosurile noastre se amesteca unul cu altul. Suntem mai dezirabili sau mai putin dezirabili, mai ispititori sau mai putin atractivi si in functie de dara de parfum pe care o lasam in urma noastra atunci cand strabatem lumea si viata. Iar atunci cand iubim, in mod sigur, ne indragostim deopotriva de aura aromata a celui pe care il acoperim cu sarutari. Trupul lui ne imbie cu parfum caruia nu-i putem rezista, asa cum sufletul celui iubit ne cucereste cu trasaturi nobile, demne de admiratie.

Fac parte din marile mele iubiri nuante olfactive pe care nu le voi uita niciodata si nici nu le voi regasi altundeva pe pamant. Mirosul de aripa de inger si de lapte proaspat al bebelusului meu abia adus pe lume. Mirosul de rasarit de luna pe care-l imprastie, in fiecare noapte, trupul barbatului iubit, aroma de cafea pe care mi-o daruieste sarutul lui de fiecare dimineata. Mirosul de lumina si de freamat marin pe care-l are zambetul fetitei mele mai mari. Mirosul de dragoste fara margini pe care-l gasesc in visele in care imi apare fetita mea nenascuta inca. Nu mi-as putea imagina lumea mea fara parfumurile marilor mele iubiri, asa cum stiu si ca aroma dragostei mele pentru ei le-a schimbat viata, definitiv.

cel mai frumos Craciun

Cel mai frumos Craciun a fost la tara la bunici. Eram copil si nu ma mai saturam de atata zapada, de fulgii mari ca niste stelute vrajite! Parca zapada era mai alba si mai moale ca niciodata. Se auzeau sanii cu zurgalai, colinde, voci cristaline de copii. Impreuna cu bunica impodobisem cel mai mare brad, in casa mirosea a cozonaci, a vin fiert si a brad. Eram cel mai fericit copil, Mos Craciun imi adusese multe cadouri, dar parca imi parea rau ca adormisem si nu-l vazusem cand intrase pe horn. Dar speram ca anul viitor sa mai cresc un pic si sa-l pot surprinde. Anii au trecut, dar inca nu l-am surprins pe Mos Craciun intrand pe horn. Dar nu-i nimic, inca il mai astept!

Da, Mos Craciun exista !

Zapada se asternuse cuminte si imbracase orasul in haina curata de sarbatoare. Vorbisem deja cu un unchi sa vina costumat si sa sune pe la 9 seara, cand stiam ca George si Maria, copiii mei, vor fi curiosi sa afle daca vor primi daruri. Baiatul ii scrisese o scrisoare, fetita era insa prea mica si imi dictase mie dorintele ei. Cu un sac imens, Mos Craciun a venit punctual. Bucuria din ochii copiilor a fost molipsitoare si, cu toate ca eu aranjasem totul, am retrait o clipa emotia copilariei - da, Mos Craciun exista ! Cu poezii (recitate cam stalcit), cu cantece (cu text improvizat), dar mai ales cu fericirea sincera pe care o traiau, copiii l-au impresionat pe Mos Craciun, care le-a lasat (ca sa vezi minune !) exact darurile cerute… Anii au trecut, copiii sunt deja maturi, dar fotografiile au retinut imaginea unei Sarbatori minunate alaturi de Mos Craciun !