Amintiri…

Noiembrie 30, 2009 de eleyuli   in Poveste de craciun

Dans de fulgi argintii peste catunul cufundat parca in uitare. Ulite troienite, copaci obositi de greutatea omatului, intregesc tabloul unui peisaj rupt din poveste. E Ajun de Craciun si mai presus de toate e sarbatoare…sarbatoare in inimi, sarbatoare sfanta. Glasul bland al mamei care te indeamna sa adormi strabate linistea serii: e indemnul mult asteptat.

Te trezesti cu gandul la brad, la lucrurile pe care ti le-ai dorit sa ti le aduca Mosul. Uimirea si bucuria te coplesesc chiar daca nu ti-a adus tot ce ti-ai dorit: intotdeauna Mosul stie sa te surprinda.

De la o vreme Mosul a incetat sa mai vina. Chiar daca ai fost cuminte, chiar daca stii o multime de poezii, chiar daca ti-ai ascultat parintii si bunicii, Mosul se pare ca te-a uitat. Sau poate doar ti se pare…poate o sa vina in cele din urma. Ai vrea sa te trezesti cu acelasi entuziasm cu care imbratisai chipul drag al mamei dupa ce iti incarcai bratele cu cadouri. Ai vrea sa simti acel fior de fericire care te cuprindea atunci cand zburdai fara griji cu saniuta pe ulitele satului, sa asculti dojeneala bunicii atunci cand veneai ud pana la piele dupa o bataie cu bulgari.

Din pacate amintirile ne ajuta doar sa retraim in minte clipele Craciunului din copilarie. Un Craciun lipsit de griji, luminat de bucuria intregii familii. Nu ne ramane decat sa ne straduim sa pastram in continuare neatinsa atmosfera sfanta a Craciunului, asa cum am cunoscut-o pe vremea cand colindatul in Ajun tinea locul jocurilor pe calculator.

Copilarie, fulgi si magie

Noiembrie 15, 2009 de corinutza   in Poveste de craciun

Cand eram mica eram atat de fericita cand ningea si o strigam pe mama sa vada si ea cum ninge dar ea impovarata de griji nu venea si eu mirata am intrebat-o de ce ea nu se bucura de primi fulgi si ea mi-a zis o sa vezi cand o sa fii mare dar pentru ca eu ma intristasem a zis ca poate mie o sa-mi placa mereu primi fulgi…peste ani cand ochii mamei ma priveau din cer iar eu stateam zgribulita in casa goala cu lacrimi siroaie ascultand colinde dar totusi bucurandu-ma de primi fulgi…Zilele acelea cand colindele imi sfasiau inima au trecut , acum ma bucur alaturi de iubirea mea de magia Craciunului, anul trecut am fost cu colinda si am incercat sa aducem bucurie in casele in care intram si din nou fulgii ne-au insotit in calatoria noastra si cel mai mare rasfat e cand stau in pat dimineata bucurandu-ma de peisajul privit prin fereastra si iubitul meu imi aduce o cafea fiebinte si buna , e magic ca in reclama Jakobs….