Dragostea vorbeste!

Nu e deloc dificil sa privesti in sufletul tau si sa realizezi partea care  face din tine o floare a vietii.Floriile nu “traiesc” pentru ele insisi, nici in culoare si nici in parfum.Rolul lor e pentru a aduce bucurie si incantare.Cand iubesti, ceva emana din tine, ceva ce nu poate sa ramana ascuns multa vreme.Si fie ca recunoastem sau nu, ca ne e greu sau nu, toti ajungem sa ne dorim sa primim gesturi/fapte sau sa oferim realitati.In cele din urma asta ne face sa simtim ca traim in fiecare zi, in fiecare moment.Si e daunator pentru noi sa ne pedepsim refuzand de a cunoaste arta fericirii prin daruire.Viitorul nu are nici un rost daca nu ai cu cine sa il imparti.Impartim bucurii, tristeti, incununam zambete si sperante, lacrimi si descurajari, dar in cele din urma, totul e mai frumos in doi.Nu trebuie sa faci o mie de lucruri mari sau impresionante ca sa te faci remarcat in sufletul cuiva, cand poti prea bine printr-un simplu gest de pasare sa faci toate cele o mie laolalta. Trebuie doar sa ai curaj sa nu te dai alaturi, cheia fericirii e sa daruiesti si eu unul m-am simtit mai aproape de cer cand am adus bucurie in sufletul ei( prietenei mele) si nu numai.Nu vreau sa ma laud cu nimic .Mi-ar place ca sa fim din nou impreuna si sa va putem descrie impreuna acele mici-mari gesturi care ne-au adus mai aproape unul de celalalt.Ca era vorba de cate un mesaj pe zi in care sa vedem mangaierea si iubirea celulilalt, ca era vorba de o scrisoare, de un telefon si un glas bland si suav care ne energiza din plin prin dorul ei, mici cadouri, poze, flori cu dedicatii, salate de fructe la pat, platirea unui loc la hotel sau pur si simplu, venirea ei la facultate in orasul meu mai aproape de mine, inseamna mai mult decat gesturi.Consider ca unele gesturi raman in viata simple gesturi, dar in dragoste, gesturile de orice fel. mari sau mici, sunt carti care dainuiesc vesnic in noi.Sper ca tot ele sa ne aduca mai aproape pentru ca stim si recunoastem ca iubirea noastra, unul fata de celalat e vie.Si doar noi stim cat de speciali suntem prin tot ceea ce suntem si facem.

Nimic nu e mai scump si mai valoros in viata decat ceea ce primesti gratis(un proverb chinezesc).

Nu va inlaturati de la fapte si sa nu va fie teama sa iubiti, niciodata!

P.S   Chiar acest text, aici, e un simplu gest.

A pirata sau a nu pirata

Aproape toata lumea descarca filme si muzica de pe internet si foarte multi dintre cei care fac asta nici macar nu au constiinta ca ar face ceva rau.

Ascultam muzica buna, vedem filme descarcate ilegal si ne bucuram de frumusetea lor, fara sa ne pese ca niste oameni au muncit pentru asta si ca tocmai de la ei, de la cei care ne-au adus bucurie in suflet, furam ceva atunci cand excludem posibilitatea de a le cumpara opera, dintr-un magazin. Cei care comit primii furtisagul il imprastie cu grabire intregii lumi, si o fac cu semetia pe care o puneau odinioara haiducii care luau de la bogati si dadeau la saraci. Numai ca artistii nu sunt bogati cu adevarat, sunt doar niste oameni fabulosi, care muncesc cu disperare, si care fac totul cu atata generozitate, incat nu-si bat capul cu ingrijorari legate de cei care vor sa se bucure de munca lor fara sa plateasca. Iar cei care se desfata pe gratis nu sunt musai saraci.

Probabil ca n-am putea niciodata sa furam ceva dintr-un magazin sau sa bagam mana in buzunarul cuiva. Dar am auzit de multi oameni care cumpara la un sfert de pret obiecte furate, si li se pare ca ei n-au facut nimic rau. Si vad pretutindeni in jur oameni care se bucura la ceva capatat pe gratis, la o coala de hartie dusa de la serviciu acasa, la o convorbire telefonica in interes personal, facuta de pe telefonul de serviciu. Iar in jurul meu oamenii pirateaza de zor, in timp ce eu ma intreb daca e un pacat mai mare sa iti refuzi o bucurie a sufletului sau sa te delectezi pe gratis cu ceva pentru care, dupa toate normele societatii si ale bunului simt, ar fi trebuit sa platesti.

Ce e gratis e scump

De cate ori m-am bucurat ca am primit ceva gratis, tot de atatea ori am platit, de fapt, de zece ori mai scump decat daca as fi dat, la momentul potrivit, pretul corect.

Intotdeauna cand cineva s-a oferit sa imi ofere gratuit un serviciu, nu peste multa vreme mi-a cerut, in numele bunei noastre relatii, un contraserviciu care facea mult mai mult decat ceea ce primisem. Aproape de fiecare data cand cineva m-a ajutat sa castig bani, sau, mai exact, sa nu cheltuiesc, m-am trezit in situatia de a regreta ca am acceptat.

Mai demult, am rugat pe cineva sa-mi faca rost gratuit de o informatie pentru care ar fi trebuit sa platesc, altfel, o suma oarecare de bani. Foarte curand dupa ce mi-a facut acest serviciu care a consfintit - nu-i asa?- amicitia noastra, mi-a cerut imprumut o suma de vreo zece ori mai mare decat cea economisita cu ajutorul lui. Cred ca nu are rost sa va spun ca nu mi-a inapoiat banii niciodata. O vreme mi-a mai raspuns la telefon, ca sa-mi spuna ca mai intarzie cu returnarea datoriei… Dar a insistat sa-mi aduca aminte ca, in general, e o persoana prompta, doar stiu ca atunci cand i-am cerut o informatie s-a facut luntre si punte ca sa mi-o ofere in timp util, numai ca acum a intervenit o mica problema… Apoi nu mi-a mai raspuns niciodata, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu gandul ca lacomia mea si-a primit rasplata.

Sistemul functioneaza la toate nivelurile, si ma izbesc de el in fiecare zi. PR manageri de succes imi ofera adesea cate un cadou care valoreaza mai putin de 100 de lei si, inevitabil, ma fac sa ma simt obligata sa le ofer in schimb o stire care, platita in regim de advertising, ar costa mai mult de 1000 de lei. Nu de mult, intr-un mall, o fata a intins catre mine un pliculet minuscul, spunand “va ofer o mostra de crema”, dar in secunda in care am intins mana sa o iau, si-a retras pliculetul si-a inceput sa-mi explice ca, daca voi cumpara nu stiu ce produs-minune, voi putea beneficia de promotia care…

M-am dezvatat sa intind mana cand cineva imi ofera ceva gratuit,  si, recunosc, am devenit suspicioasa cand primesc oferte care incep cu “nu te costa nimic”. Fiindca eu m-am prins intre timp ca tot ce mi s-a parut a fi gratis s-a dovedit a fi foarte scump. Oricat de prost administrator as fi, tot am inteles intr-o buna zi ca mai bine platesti pe loc cat face, decat sa astepti sa se rastoarne roata si sa fii nevoit sa dai dobanda la dobanda, contraserviciu la serviciu, tristete prelungita la o bucurie lacoma de numai o clipa…