Categorisiri

Au dreptate cei care spun ca oltencele sunt rele? E adevarat ca Racii sunt compatibili cu Leii? Pe oamenii buni nu ii latra cainii, intr-adevar?

Crestem cu tot felul de idei preconcepute si, chiar dupa ce trecem de varsta la care le dam celor din jur dreptul sa ne inoculeze gandurile talmacite de ei, parca ne face placere sa constatam, de-a lungul vietii, ca ele au putin miez de adevar. Asta in cazul in care ne avantajeaza preconceptia cu pricina. In schimb, daca facem parte dintr-o zodie mai prost vazuta, nu credem in zodii. Daca ne-am nascut intr-o zona a tarii despre care se spune ca predispune la apucaturi neprietenoase sau, dimpotriva, prea prietenoase fata de sexul opus, declaram proasta gura lumii si ne mutam in Capitala. Daca suntem genul care detesta animalele, ne inventam o alergie la par de pisica si avem scuza perfecta sa nu ne mai apropiem de patrupede blanoase niciodata.

Eu ma laud mereu cu zodia mea sensibila, fara sa cred cu adevarat nici in astre, nici in horoscoape, mai ales ca mi-e imposibil sa accept ca suntem 12 categorii de oameni si ca toti locuitorii unei zodii seamana intre ei. Singurele decizii pe care le-am luat tinand seama de mersul stelelor pe cer, dupa ce m-am consultat cu un astrolog renumit, s-au dovedit a fi fost complet eronate. Taman de contractele semnate fix la ora conjunctiei binevoitoare a nu stiu caror planete s-a ales praful si pulberea. Dar imi face placere sa descopar cat de compatibila sunt cu sotul meu, conform horoscopului, desi cred sincer ca potrivirile sau nepotrivirile dintre noi au legatura cu viata si educatia noastra, nu cu asorteurile dintre constelatii.

Ma laud cu avanturile mele revolutionare, datorate, chipurile, sorgintei mele ploiestene, dar cunosc, pe cuvant de onoare, tot felul de concitadine mototoale, care s-ar oripila onest daca cineva le-ar compara cu Mita Baston. Cunosc trei oltence mai rele ca Baba Cloanta, dar si vreo doua bune si simpatice foc, care, nu-i asa, sunt exceptiile care confirma regula. Cand imi convine, ader la conceptia conform careia moldovencele sunt, scuzati, cam deochiate, dar atunci cand stau la marturisiri cu prietenele mele bune si dragi din Suceava sau Iasi, dau de podea cu toate tampeniile si ma revolt impotriva celor care sunt in stare sa categoriseasca lumea dupa niste aiureli inculte.

Merita sa credem in impartirile altora? Criteriile care au imbucatatit lumea inainte de noi au vreo legatura, pana la urma cu prezentul atat de personal in care traim? Ne ajuta la ceva sa plecam urechea la definitii fabricate de altii? Sau, pana nu dam cu capul de propriile noastre generalizari ne pierdem vremea printre categorisiri straine? Mie-mi place sa ascult si sa cred… Pana la proba contrarie.

Si barbatii plang cateodata

Am crescut invatand ca fetele au voie sa planga, in timp ce baietii nu. Si-i invatam, la randul nostru, pe propriii nostri copii, ca baietii nu au nevoie de atata alint pe cat au fetitele, ca fetele nu au voie sa foloseasca cuvinte care le sunt rezervate doar baietilor, ca suntem, de fapt, doua tabere diferite…

Traim intr-o lume a prejudecatilor legate de barbati si femei si asezam aproape totul sub palaria unor generalizari care nu ne fac bine. Suntem gata sa juram ca barbatii nu sufera din dragoste la fel de mult pe cat sufera femeile, si ca tradarea e o indeletnicire pe care au inventat-o purtatorii de ismene. Si poate doar mai tarziu au preluat-o si femeile, ca sa se simta emancipate, insa, in sinea lor, sunt nascute pentru fidelitate.

Suntem convinsi, in mod gregar, ca femeile barfesc mai mult decat barbatii, si ca acestia sunt prieteni mai devotati decat stiu sa fie, intre ele, femeile. Credem ca domnii au mai multa nevoie de bani si de putere decat au doamnele, care se asaza cu mai multa usurinta in slujba unei iubiri mai mari sau mai mici. Declaram raspicat ca barbatii sunt cei mai buni bucatari, iar femeile nu se pricep la filosofie…

Ne asezam, de buna voie, sub dominatia unor idei preconcepute, care ne diminueaza sansele de a pricepe mai bine cum stau lucrurile in dragostea noastra, in relatia noastra. Pentru ca adevarurile nu sunt niciodata in alb si negru. Exista nuante si griuri dulci in lumea in care traim. Exista femei mari bucatari si barbati care plang si ei, cateodata. Exista destui masculi care barfesc si foarte multe femei care au nevoie de faima, bani si putere pentru a fi fericite, asa ca si le obtin cautandu-le cu incapatanare. Si suntem diferiti in masura in care niciun om nu seamana cu altul, indiferent daca au acelasi sex sau nu. Iar fericirea vine de dincolo de constatarea ca suntem unici si ca niciun plan dinainte stabilit nu functioneaza in iubire. Si de dincolo de paradoxul ca, atunci cand vorbim despre dragoste, nu exista barbati, ci doar un barbat, acela care ne poate face sa fim in siguranta. Si nu exista mai multe femei pe pamant, ci doar una, aceea care sa ne intregeasca. Sa ne inmulteasca. Sa ne oblige sa fim fericiti.