Infrumusetare sau barbarie?

I-am pus cercei fetitei mele de o luna. Am fost la un cabinet elegant unde o doamna asistenta draguta si amabila, la cererea mea, a intepat cu doua ace groase urechiusele bebelusului meu.

Am plans acolo, in cabinet, si, auzind tipatul copilei mele, am vrut sa opresc asistenta sa-i puna si cel de-al doilea cercel. M-a durut inima auzindu-mi fetita cum plange in hohote, asa cum nu am auzit-o niciodata plangand. Si, daca as fi putut, mi-as fi luat decizia inapoi. Dar nu mai era nimic de facut…

Mi-a luat ceva vreme ca sa linistesc copilul speriat si revoltat. Si au trecut cateva ore bune pana sa pot sa privesc catre lobisorii ei insangerati si incercelati.

Sunt constienta ca, mai mult ca sigur, in cateva zile, cand ranile de la urechiuse i se vor fi vindecat, voi fi fericita s-o privesc asa, frumoasa, cu doua buburuze atarnand in urechi. Si ca ea va fi incantata mai tarziu, cand isi va agata cerceii sclipitori inainte sa plece la petrecere. Dar asta nu ma poate opri sa ma intreb daca nu e totusi o barbarie sa pastram obiceiuri care ne pun copiii in situatii in care nu au dreptul sa aleaga.

Nu am nimic impotriva femeilor care, pentru a fi mai frumoase, isi fac operatii estetice dureroase. E alegerea lor si dreptul lor de a isi anihila complexe sau de a isi acorda, in felul acesta, mai multe sanse la impacarea cu sine. Nu-mi plac tatuajele, dar respect dreptul celor care apeleaza la ele, chiar daca, in sinea mea, ii consider cam ciudati. Dar astazi m-am simtit ingrozitor vazand ca, dintr-o traditie prosteasca, i-am furnizat copilului meu, pe care il iubesc mai mult decat lumina ochilor, o suferinta zdravana si un episod traumatizant. Chiar merita, in numele frumusetii sa comandam suferinta? Asezata in aceeasi balanta cu durerea, cu neputinta de azi si remuscarile ce vor veni de acum inainte,  lucirea de aur a cerceilor va cantari vreodata mai mult?

Si domnii vor sa fie doamne

Tot mai multi barbati dau banii pe creme si pudre. Se pare ca, peste un deceniu, barbatii vor cheltui la fel de mult ca femeile pe produse de ingrijire si infrumusetare. Marii jucatori ai industriei producatoare de cosmetice tin cont deja de aceasta tendinta, atat de insemnata, a pietei.

Aceasta a fost stirea furnizata ieri de colegii nostri de la Money Express si recunosc ca am citit-o cu multa atentie si ca mi-a dat de gandit.

Remarcasem de ceva vreme ca tot mai multi barbati apeleaza la servicii de infrumusetare tot mai profesionalizate. Ma intalnesc mereu in salonul de ingrijire unde merg de obicei cu tot felul de domni care-si fac pedichiura, manichiura, tratamente cosmetice sau tunsori alambicate. Evident, femeile sunt majoritare. Dar navalaesc in saloanele noastre barbati din ce in ce mai multi. Si din ce in ce mai degajati.

Am aflat acum ca, in afara serviciilor de igiena si beauty, barbatii isi cumpara si isi comanda tot mai mult produse de ingrijire la care apelau, pana nu de mult, doar femeile. Creme antirid si de hidratare, pudre, anticearcane si chiar cate un fond de ten se asaza docile in dulapioarele din baie ale domnilor, pe raftul pe care pana acum poposeau doar deodorantul si after-shave-ul. Companiile mari la care se fac comenzi directe, cum este, de exemplu Avon, ofera clientilor avantajul de-a testa si de-a comanda tot ce le pofteste inima sau tenul, fara ca acestia sa fie nevoiti sa se inghesuie la raft cu femeile. Iar saloanele de infrumusetare pun ele la dispozitia clientilor vopsele de par special create pentru domni sau alte produse cosmetice care nu au intrat inca in supermarketuri.

Ma bucur mult ca barbatii devin mai atenti, mai draguti. Dar as minti daca as spune ca nu sunt, totusi, un pic reticenta fata de prea multele dichiseli masculine. Mai e barbat un personaj dat cu fond de ten? Cum ar fi sa dormi langa un barbat care are, si el, noptiera plina de creme si, inainte de culcare trece prin acelasi ritual alambicat ca si tine: demachiant, lotiune tonica, crema de ochi, crema de fata, eventual si ochelari anticearcan umpluti cu gel racoros…

Teoretic, ar fi grozav sa se ingrijeasca si barbatii mai mult, sa-si pastreze mai indelung prospetimea tenului, sa fie mai atenti la finetea conturului unghiilor. Dar, practic, suntem oare suficient de emancipati ca, de cate ori vedem cate un barbat prea dichisit sa nu gandim ca, iata, si domnii vor sa fie doamne, ci sa acceptam cu usurinta si cu bucurie, ca toti, indiferent de sex,  avem dreptul sa ne luam la tranta cu varstele, cu grijile, cu semnele oboselii?