Secvente de toamna

Anul acesta toamna ne rasfata cu o vreme blanda si o atmosfera romantica. Ziua si seara ne scutura putin un fior racoros, parfumat discret de frunzele cazute pe care romanii nu le iarta deloc si le incing in binecunoscutele focuri de la marginea drumului, ritualul nostru milenar, poate, asezonat urbanistic si cu cate un cauciuc…

La pranz, insa, te poti relaxa sub razele blande ale  soarelui, toropit poate si de norii artagosi. Sta sa ploua si totusi, nu se intampla. In schimb, eu as alerga toata ziua daca as putea, culorile dramatice ale frunzisului trecut imi incanta retina si creierul, atmosfera este parca mai relaxata si ma simt  departe de febra “planurilor”. Planuri de orice fel. In general, toamna am sentimentul  liniei drepte a lucrurilor “intrate pe fagas”, o senzatie in care ma complac cuminte. Un respiro. Prin decembrie o sa reintru poate, in stress si vacarm.

Chiar daca mai  ploua putin, pe  cuvant ca nu ma supar! Bunica imi preciza mereu, in copilarie, ca ploaia e bucuria plantelor din gradina noastra. In plus, nici macar nu ma obliga sa stau in casa cand ploua, ci sa ma bucur de aerul ozonat si ionizat, sub adapostul umbrelei ori al hainelor impermeabile. Ploaia nu ne imbolnaveste, daca stim cum sa ne imbracam si sa ne incaltam corect si in niciun caz nu trebuie sa ne paralizeze in casa sau sa ne tulbure programul.

Cand nu ploua, aerul curat al toamnei ma incurajeaza sa incalec bicicleta si sa iau la rand satucurile din preajma lacului Snagov. Pentru padure, am o varianta si mai tentanta - plimbarea pe drumurile forestiere, pana cand ajungi in mijlocul unui luminis, cu raze filtrate printre crengile dese, ca o ilustratie din cartile cu povesti. Acolo, trebuie doar sa te opresti si sa astepti vreo cinci minute in liniste. Din tufele dese apar curiosi, iepuri uriasi, cerbi sau caprioare, ba vezi chiar si urechile ascutite sau cozile stufoase ale vulpilor pitice.  Veveritele escaladeaza nervos scorburile arcuite si cate o ciocanitoare zgaltaie obsesiv trunchiurile nemiscate. Si astea la doar 25 minute de Bucuresti, una din cele mai poluate capitale europene. Cata putere are inca, Natura!! Si ce bine ca traiesc in 2011 si pot imortaliza cu un simplu telefon aceste crampeie ireale

Nu pot inregistra nicaieri insa mirosul toamnei. Este atat de usor de recunoscut- o combinatie de  fan cosit  si balegar, iar pamantul umed, proaspat arat si rascolit, parca il  inspira si el. E tare liniste aici, departe de traficul si nervozitatea orasului, de birouri, de cabinete medicale, birouri si spatii inghesuite, ghisee, de  fite…

In alte weekenduri, cu zile inca lungi si luminoase, ma sui in masina si dau o fuga catre zonele putin mai deluroase, spre  Poiana Campinei, de unde imi place sa imi desfat simturile cu gustul si mirosul roadelor toamnei, direct de la producatori sau cultivatori.  Ce vreti mai “bio”? Cu atat mai mult cu cat chiar simt nevoia de mai multi antioxidanti dupa atacul soarelui, de minerale si oligoelemente dupa deshidratarile succesive suferite pe timpul caniculelor sau expunerii la plaja, mare, vant uscat, cu toata apa plata consumata in mod religios.

Cand vad pe drumurile de tara, tarmuite de pomi cu frunzele aramii, taranii, cu lazile scoase in fata portilor, deja imi lasa gura apa gandindu -ma la gustoasele retete  de toamna, dovlecei, vinete, varza, gogosari si ardei, reunite in binecunoscuta zacusca, aromata uneori si cu ciupercute diverse, ghebe  sau hribi. Si, ca sa o recunosc, de vreo doi-trei ani, si cu trufe proaspete, dar pe astea le iau de la delicateriile din Bucuresti. Sau, si mai sanatos si satios, ghiveciul scazut, cu ceapa rosie si putin usturoi, dar si cu toate condimentele romanesti, de la cimbru la patrunjel, al carui miros imi umple casa cu amintirea bunicii.

De deserturi nu mai vorbesc. Este sezonul fructelor parfumate. Prunele, bogate in fibre si cel mai dulce si natural inlocuitor al zaharului: strugurii zemosi de masa si mustul bogat in resveratrol. Apoi, placinta cu dovleac. Nu poate fi o prajitura mai delicioasa! Eu in compozitie adaug si ceva nuci si las sa scada mai mult: pun doar o foaie subtirica dedesubt, eventual din faina de migdale, chiar nu imi mai trebuie nimic altceva!

Vorbind de nuci acum e momentul proviziilor gen Chip si Dale eu una sunt cea mai mare strangatoare de nuci si alune de padure, seminte de dovleac si floarea soarelui.  Le mananc crude, ca gustari. Insa miejii, trasi usor la tigaia incinsa, chiar si fara sare,  merg in orice salata sau prajitura mai  fada. In plus, miejii de seminte de dovleac prajiti merg in orice supa crema, in loc de crutoane.

In serile calme de toamna trebuie sa imi gasesc momente de autoingrijire a tenului si pielii. Oricat de greu imi e sa ma despart de culoarea frumoasa a bronzului, pielea o cere, asa ca am descoperit un scrub exfoliant foarte parfumat, dupa o cada prelungita. Dupa care aplic cu generozitate crema, absolut necesara. Ca o paranteza, daca nu aveti destula rabdare sau o crema foarte hranitoare de aplicat dupa scrub, mai bine nu il faceti. Am vazut la microscop cat de stresata este pielea dupa un astfel de traament! Eu una prefer cremele bogate in nutrienti, insistand asupra pieleii gambelor, coatelor, genunchilor, umerilor.

Fata isi pierde si mai repede din culoarea verii, dar si petele, care raman in urma atingerii soarelui, sunt mai suparatoare. Asa ca acum e momentul terapiilor de exfoliere naturala,  cu continutul din fiolele speciale din acizi de fructe, de exemplu, bogati in vitamina C, cel mai puternic stimulant pentru refacerea fibrelor de colagen, urmat evident de hranire din plin.

Mastile sau patch-urile de colagen imbibate cu Serumuri hranitoare cu extracte diverse, de la celule stem de alge sunt o optiune comoda, fiindca actioneaza rapid si pot fi aplicate si doar cele 20 minute de cada, ori de timp, petrecut cu masca pe par. Fiindca si podoaba noastra capilara a avut de suferit, mai ales varfurile sau jumatatea dinspre varf a firului de par. Daca in timpul saptamanii balsamul ajuta la descurcare si stralucire, in weekend eu ii arat putin mai mult respect si ii ofer rasfatul unei masti, cu efect potentat de aplicarea unui prosop infierbantat bine, inainte.

Cred ca toamna inseamna meditatie, introvertire, relaxare, revitalizare. Este momentul ideal de a incepe un sport nou, sedinte de masaj sau yoga, de a incepe sa inveti ceva, o limba straina sau sa te initiezi intr-un domeniu diferit, sa abandonezi un viciu, fumatul de exemplu, sa ii asculti pe cei din jur sau pur si simplu, sa deschizi urechea ca sa poti auzi vocea naturii.

Si domnii vor sa fie doamne

Tot mai multi barbati dau banii pe creme si pudre. Se pare ca, peste un deceniu, barbatii vor cheltui la fel de mult ca femeile pe produse de ingrijire si infrumusetare. Marii jucatori ai industriei producatoare de cosmetice tin cont deja de aceasta tendinta, atat de insemnata, a pietei.

Aceasta a fost stirea furnizata ieri de colegii nostri de la Money Express si recunosc ca am citit-o cu multa atentie si ca mi-a dat de gandit.

Remarcasem de ceva vreme ca tot mai multi barbati apeleaza la servicii de infrumusetare tot mai profesionalizate. Ma intalnesc mereu in salonul de ingrijire unde merg de obicei cu tot felul de domni care-si fac pedichiura, manichiura, tratamente cosmetice sau tunsori alambicate. Evident, femeile sunt majoritare. Dar navalaesc in saloanele noastre barbati din ce in ce mai multi. Si din ce in ce mai degajati.

Am aflat acum ca, in afara serviciilor de igiena si beauty, barbatii isi cumpara si isi comanda tot mai mult produse de ingrijire la care apelau, pana nu de mult, doar femeile. Creme antirid si de hidratare, pudre, anticearcane si chiar cate un fond de ten se asaza docile in dulapioarele din baie ale domnilor, pe raftul pe care pana acum poposeau doar deodorantul si after-shave-ul. Companiile mari la care se fac comenzi directe, cum este, de exemplu Avon, ofera clientilor avantajul de-a testa si de-a comanda tot ce le pofteste inima sau tenul, fara ca acestia sa fie nevoiti sa se inghesuie la raft cu femeile. Iar saloanele de infrumusetare pun ele la dispozitia clientilor vopsele de par special create pentru domni sau alte produse cosmetice care nu au intrat inca in supermarketuri.

Ma bucur mult ca barbatii devin mai atenti, mai draguti. Dar as minti daca as spune ca nu sunt, totusi, un pic reticenta fata de prea multele dichiseli masculine. Mai e barbat un personaj dat cu fond de ten? Cum ar fi sa dormi langa un barbat care are, si el, noptiera plina de creme si, inainte de culcare trece prin acelasi ritual alambicat ca si tine: demachiant, lotiune tonica, crema de ochi, crema de fata, eventual si ochelari anticearcan umpluti cu gel racoros…

Teoretic, ar fi grozav sa se ingrijeasca si barbatii mai mult, sa-si pastreze mai indelung prospetimea tenului, sa fie mai atenti la finetea conturului unghiilor. Dar, practic, suntem oare suficient de emancipati ca, de cate ori vedem cate un barbat prea dichisit sa nu gandim ca, iata, si domnii vor sa fie doamne, ci sa acceptam cu usurinta si cu bucurie, ca toti, indiferent de sex,  avem dreptul sa ne luam la tranta cu varstele, cu grijile, cu semnele oboselii?