amintiri,miresme,intalniri….

Cele mai dragi intalniri sunt departe in trecut, in copilaria cu balciuri si vata de zahar,  cu porumb copt si bulgari de floricele.Eram fericita neconditionat, iar vederea altor pici de statura mea, ma incanta nespus. Eram lipicioasa de mica, si din nu stiu ce motiv, toata lumea parea sa ma indragesca.

Mai tarziu mirosurile copilariei s-au transformat in aromele adolescentei, cand ma trezeam in miresmele cafelei facuta de mama dimineata si usor usor am inceput sa savurez fiecare repiratie, fiecare inghititura si fiecare intalnire de orice natura se transforma in prilej de a mai bea o cafeluta cat de mica , dar buna.

Prima iubire , e iar una din intalnirile ce-si pun amprenta pe viata. Daca lucrurile au mers bine, ca in cazul meu, amintirea sa va dainui ca o pata de culoare in negura vremii.  Fluturi in stomac,rasarituri de soare in bratele iubitului, furisari pe inserat, intalniri pe ascuns, inima care palpita la auzul glasului celui drag si la gandul la ce poate urma, toate acestea fac dintr-o intalnire ceva ce nu vrei sa se termine niciodata.

Si acum , dupa ce am devenit sotie si mama , intalnirile raman un prilej de bucurie datorita acestor amintiri ale copilariei si adolescentei, care mi-au intiparit in suflet o stare de bine, m-au facut sa asociez revederile, cu fericirea copilariei si cu dragostea de mama.

intalniri pasionale

nu vreau sa va tin prea mult cu povestea mea si nici sa va aburesc , dar tin sa va anunt ca mereu am o intalnire cu sotul meu atunci cand vine de la lucru.

e un om deosebit si foarte muncitor. munceste pana seara tarziu ca sa ne multumeasca pe mine si pe fiul meu. iar in Sfanta Duminica iesim la o prajitura, iar vara mereu pe terasa la o cafea, un suc , o inghetata. 

cele mai frumoase intalniri au fost atunci cand eram adolascenti. ne vedeam in discoteca, imi fura un sarut pe ascuns, si ma surprindea mai mereu cu cate-o floare. sunt intalniri pasionale, pe care le voi pastra mereu in sufletul meu.

O intalnire reusita

O intalnire reusita poate fi si acasa cu prietenii cu popcorul in fata si filmul preferat. O intalnire reusita poate fi tot acasa pe canapea cu iubitul la o pizza si-un film romantic. Ador si intalniriile in oras, in mall-uriile mari si-n restaurante.., de ce nu si in cluburi? pana la miezul noptii. Ador intalniriile pe malul marii, seara sub “clar de luna”..cu imbratisari si saruturi romantice.

De cele mai multe ori intalniriile se fac vara in parc, toata lumea iese cu bicicleta, catelul, cu copilasul in carucior, la o inghetata, s.m.d. Imi plac intalniriile de alta data , dar si cele din ziua de azi sunt placute.

Atunci cand esti trist/a de cele mai multe ori intalniriile cu prietenii te scot dintr-o stare de spirit proasta, sa zic asa. Iesiriile cu persoanele dragi ne fac de cele mai multe ori sa ne simtim bine in preajma lor si persoane importante.

De ce iubesc intalnirile?

De ce iubesc intalnirile? Este o intrebare simpla si totusi  foarte complexa. Sa incerc totusi sa dau un raspuns din adancul inimii mele.

Desi nu se vede la prima vedere,  sunt o persoana foarte timida. Incerc de ani de zile sa tratez acest handicap al meu cu prea putine reusite. Ma intalnesc cu multe persoane in decursul unei zile. Am multi prieteni, cu care ma intalnesc mai des sau mai putin des, dar sunt  putin intre ei cu care ma intalnesc cu placere si secundele petrecute cu ei sunt pretioase si adanc imprimate in sufletul meu.

Cel mai bine ma simt in mijlocul naturii. Pentru mine Natura este o fiinta care ca si mine traieste, sufera, iubeste, moare si renaste.Ea ma iubeste asa cum sunt si eu la randul meu o iubesc asa cum este. Ma doare atunci cand vad ca semeni de ai mei isi bat joc de ea, si nu odata imi dau seama ca si eu am suparat-o si atunci imi cer iertare de la ea. Plang  cu ea atunci cand sufera. Si rad cu ea atunci cand este fericita. Adevarul este ca  ei ii trebuie foarte putin ca sa fie fericita. Ea traieste in  eternul prezent… in eternul acum. Si  mai presus accepta tot ce i se arunca in fata… bune. rele … toate la primeste cu acelasi stoicism si cu aceeasi rabdare.  Se spune ca inteleptul lasa. Si atunci de fiecare data imi aduc aminte de ce este pamantul asa de moale sub picioarele mele. Si ii multumesc ca ma accepta asa cum sunt!

Fiecare moment petrecut in sanul ei este de neuitat, este vesnic nou si totusi familiar. De ce indragesc intalnirile?

Simplu!

Fiecare clipa petrecuta in companie placuta este o invitatie la mai mult, invitatie de a continua. De a continua sa fiu intr-o companie placuta.

Daca prietenii mei m-au invatat sa ma exprim in cuvinte… natura m-a invatat sa ascult…  Si atunci cand ne intalnim.. iar si iar… depanam amintiri, ne spunem povesti, schimbam idei si emotii. Si atunci vine intrebarea… de ce nu ne-ar placea intalnirile?

Prin intalniri invat sa fiu mai buna, mai deschisa noului si frumosului, aud si vad lucruri noi, schimb experienta. Prin intaniri cresc si ajut si pe altii sa creasca.

Banuiesc ca sunt destule motive sa imi placa intalnirile. Si daca  cumva se nimereste sa fie si o cafea buna  prin preajma, cu multa crema deasupra, intalnirea aduce si mai multe satisfactii!

Ador intalnirile

“Alint”ador intalnirile deorece cu aceste ocazii am sansa de a socializa si de a schimba idei,opinii,sentimente pentru ca este bine sa stii si parerea altora despre tine,despre ideile care le ai,despre faptele pe care le faci,despre ceea ce intreprinzi.Intalnirile au de obicei loc cu prietena,cu prietenii,cu familia,cu colegi de facultate,cu colegi de partid,cu colegi de serviciu,cunostinte,diverse persoane,potentiali parteneri de afaceri.Socializarea este factorul decisiv in luarea deciziilor din viata de zi cu zi deoarece conversand cu alte persoane poti vedea daca este bine ceea ce faci sau nu,daca ideile tale sunt bune,daca sunt bune e ok daca nu sunt bune ai ocazia sa-ti poti schimba gandirea si sa intelegi unde si ce ai gresit….

Întâlnirile…

Întâlnirile mele cu oamenii dragi sunt întotdeauna sentimentale, diferita una față de cealaltă. Cele mai emoționante sunt cu mama pentru că o văd foarte rar, iar atunci când ne vedem lacrimile mi se opresc într-un nod în gât, nelăsându-mi loc și pentru cuvinte. Atunci avem timp să ne spunem lucruri care ne macină sau care altora li se par banale. Apoi întâlnirile mele cu casa unde am copilărit. Acolo, pe prispa micuță, de piatră îmi place să stau dimineața cu o ceașcă de ceai sau de cafea, ascultând lătratul câinilor sau cântatul cocoșilor. Unii dintre noi ne dorim să întâlnim cât mai mulți oameni noi, să-i cunoaștem, să ni-i facem prieteni. Eu îmi doresc sî mă întâlnesc cât mai des cu mama, cu locurile unde a început viața mea, de unde am plecat și unde aș vrea să mă întorc întotdeauna cu drag, cu inima deschisă încât să încapă în ea toate simțirile și durerile mele.

intalnirile pasiunea vietii mele

INDRAGIREA INTALNIRILOR ESTE CU TOTUL SI CU TOTUL SPECIALA PENTRU MINE DEOARECE INTALNIRILE MELE SUNT FOARTE INDRAGITE. CAND IES CU PRIETENA LA O CAFEA NE APUCAM SA M-AI POVESTIM CATE CEVA ,ESTE EXCELENT ,intr-o zi am invitat un coleg de clasa pe la mine si am zis sa fac cate o cafea ,el a acceptat si atunci m-am pus pe treaba, el ma stia un copil m-ai dezordonat dar dupa ce am facut cafeluta si a gustat-o nu ii venea sa creada ,cum am reusit sa fac o cafeluta asa de gustoasa, dupa aceea i-am explicat ca intalnirile pentru mine inseamna foarte mult si le indragesc la maxim, asta a fost mica mea povestioara

Mi-e dor de intalnirile cu prietenii!

Traim o perioada in care oamenii se intalnesc foarte rar. Asta pentru ca mai tin legatura prin intermediul retelelor de socializare, Facebook, Hi-5 sau pur si simplu nu ii mai intereseaza ce fac prietenii si cunostintele lor. Sincer, mi-ar placea sa retraiesc acea perioada in care mergeam in vizite cu parintii la rude, prieteni si duceam o mica atentie de fiecare data. Ne intalneam foarte des cu toti cunoscutii, jucam remi, carti, monopoly…Era tare frumos! In plus, faceam reuniri la unul dintre noi acasa si stateam la povesti pana dimineata. Nici acum nu ne culcam mai devreme, dar asta se intampla fiindca am devenit dependenti de calculator si nu ne putem desprinde de el nici dupa apus. O sa incerc din rasputeri sa-mi conving prietenii sa iesim, sa ne intalnim, dupa ce mi-ati retrezit interesul pentru intalniri prin povestea propusa. Va multumesc!

Oameni pe care-i cunosti de-o viata

De cateva ori in viata avem parte de intalniri cu oameni pe care ii stim, parca, dintotdeauna. Ne recunoastem, intr-un fel ciudat si minunat, in ochii altora, ca si cum ne-am mai fi stiut candva, intr-o alta existenta.

Merg pe drumuri aflate departe de casa si ma asteapta, prin orasele in care poposesc, oameni fabulosi, care se regasesc in ceea ce scriu si spun. Suflete extraordinare in care si eu ma reflect ca in oglinzi cu ape adanci. Ei seamana cu mine si eu seman cu ei, ca intr-un miracol menit sa ne faca si pe unii si pe ceilalti sa ne simtim mai putin singuri pe pamant.

Intalnesc femei care au aceeasi varsta cu mine si un parcurs asemanator, si-atunci mi se pare mai lesne de acceptat ca ne seamana cuvintele si gandurile. Ca viata ne-a purtat pe aceleasi drumuri si ca ne-a adus, pana la urma, in acelasi punct in care, privind catre trecut intelegi de ce ti-a fost dat fiecare pas. Dar vin in calea mea si tinere aflate inca pe bancile scolii, care pricep fiecare nuanta a cautarilor mele, si doamne aflate mai aproape de varsta mamei mele, care isi dezvelesc inima atunci cand imi zambesc.

Ce intelesuri extraordinare ne leaga unii de altii, peste timp si peste distante, astfel incat ne recunoastem gandurile si privirile ca si cum am fi o specie aparte de suflete care au trait candva in aceeasi insula de speranta? Ma minunez si ma bucur mereu de intalnirile pe care le am cu oameni pe care parca ii cunosc de o viata. In librariile adevarate, cele ticsite de carti si iluzii splendide, dar si aici, in lumea cu parfum de cafea, unde ne-am cunoscut mai demult si ne recunoastem in fiecare dimineata.

Ce e bun si ce e rau la week-end-uri

Iubesc week-end-urile, cu lenea lor tandra. Dar parca sunt si lucruri pe care le-as schimba la sambete, la duminici, ca sa le fac chiar desavarsite. Cum arata week-end-urile tale?

Ma bucur ca ne trezim tarziu, si ca luam micul dejun in tihna, cu  o a doua ceasca de cafea, si cu un suc de portocale sorbit lenes, indelung, cu paiul… Mi-e drag ca avem timp de cumparaturi. Si de o prajitura… Apoi ma necajesc ca parca am mancat prea mult.

Imi place ca telefonul suna mult mai rar decat in timpul saptamanii. Dar parca uneori ma doare ca nu suna nici telefonul acela pe care il astept, fiindca in week-end, cateodata, parca se lenevesc iubirile…

Ador ragazul rasfatat petrecut cu o carte in mana, cu filmul bun cumparat din timp de la mall, vazut chiar in dormitor. Dupa care, desigur,  ma apuca parerile de rau ca n-am gasit energie sa fac mai mult sport, desi, recunosc, as fi avut mai mult timp ca oricand pentru asta.

E minunata vizita la parinti si intalnirea cu prietenele, intr-o cafenea racoroasa. Si apoi baia lunga, cu spuma si petale, in care sa ramana toate grijile saptamanii trecute. Dar vine regretul ca, o data cu saptamana incheiata, a trecut si o felie din viata mea. Sarutul lui supercalifragilistic, pe care nu-l voi mai simti niciodata la fel, fiindca totul in viata e unic, dureros de irepetabil. Norii vazuti impreuna, risipiti de acum. Si, inainte de a adormi, bucuria ca “si maine va fi o zi”, prima zi a unei saptamani in care minunile se pot intampla oricand. Si la capatul careia vor veni din nou o sambata dulce, o duminica senina…

« Pagina precedenta