Unul iubeste mai mult

Se spune ca intotdeauna intr-un cuplu unul iubeste mai mult si altul mai putin. Si ca numai in rarele, profundele povesti de mare iubire sentimentele se asaza, egale, sub zodia eternitatii.

Mie mi s-a parut mereu ca eu sunt aceea care a iubit mai mult. Am fost intotdeauna nemultumita de cat de putin mi s-a dat in schimbul nemarginirii de iubire pe care am pus-o in joc. Si m-am plans de meschinaria lumii in care traiesc, pentru ca am fost convinsa ca eu ofer totul, dar mi se raspunde conditionat, pe bucati, pe apucate. Abia dupa ce am vazut ca scenariul se repeta si ca eu rumeg, de fiecare data la capatul iubirii aceleasi dezamagiri, mi-am dat seama ca lucrurile sunt la fel de simple in iubire ca si in orice alt domeniu. Ca suntem dotati diferit pentru dragoste, asa cum suntem diferiti in ceea ce priveste capacitatea noastra de a canta, de a dansa, de a picta sau de a face sport. Ca, pana la urma, si puterea de a iubi e tot o aptitudine si ca inzestrarile sunt diferite de la om la om.

Am inteles si ca suntem mai inclinati sa credem ca noi insine am iubit mai mult si ca celalalt a facut o oferta mai modesta, asa cum, in general, ni se pare ca noi facem mai mult si mai bine decat ceilalti, dintr-un subiectivism care ne tine in viata sau  macar ne tine in viata stima de sine. Si, intr-un final, am priceput ca, de fapt, nu conteaza cine a iubit mai mult daca iubirea oricum s-a incheiat, pentru ca intr-o iubire irosita pierd amandoi investitorii de suflet. Si ca nu are nicio insemnatate daca, intr-un cuplu, unul ofera mai mult si celalalt mai putin, atata timp cat amandoi sunt fericiti si impacati cu rolurile lor. Pentru ca, pana la urma, nimic nu este masurabil in iubire…

Foto: Paul Buciuta/artista