Gesturi mici,efecte mari

Cu totii trecem printr-o perioada dificila si asta ne prost-dispune tot timpul. Sa nu lasam sa ne afecteze viata! Da, e frustrant sa nu poti sa pleci in vacante peste mari si tari,sa nu-ti poti cumpara ce-ti doresti,sa ramai fara loc de munca, dar metode de relaxare si distractie mai exista,  sunt la indemana ta si  sunt asa aproape de tine, incat  daca inchizi ochii si intinzi mana , poti sa le atingi, poti sa le simti . Micile gesturi zilnice de afectiune, surprizele, bucuria de a petrece cateva clipe impreuna cu cei dragi, toate acestea te vor face sa depasesti mai usor orice problema.O cafea buna in compania prietenilor te poate face sa uiti de stresul zilnic.Sa rememorezi clipe frumoase din trecut in timp ce savurezi in Jacobs….ce poate fi mai placut….Si daca daruiesti in fiecare zi cate putin din inima ta si simti doar bucuria de a putea oferi ceva atat de simplu si totodata special, traiesti din plin bucuria de a darui.

Jacobs, darul perfect

E greu sa cunosti gusturile si preferintele celor din jur. Poti oferi o carte, sau un parfum, o piesa de imbracaminte sau un accesoriu. Dar pentru a oferi darul potrivit trebuie sa cunosti foarte bine persoana.

Exista si daruri potrivite oricui, cu care sigur nu vei da gres niciodata: cafeaua Jacobs cu sau fara un buchet de flori alaturi, dar neaparat impreuna cu o ciocolata Milka.

Dar din dar se face Rai!

De mici suntem invatati sa daruim, sa impartim cu surioara sau fratiorul nostru dulciurile, jucariile, cartile etc. Trebuie sa fim generosi nu doar cu cei din familie, ci cu toata lumea. Am trimis mereu cate un sms de 2 euro pentru ajutorarea nevoiasilor, copiilor, oamenilor loviti de calamitati, am trimis si pachete cu haine, jucarii, carti…Din putinul meu am incercat sa ajut pe cat mai multi, fara sa astept ceva in schimb…Asta incerc sa-l invat si pe Tudor, unicul meu copil, sa imparta cu prietenii de joaca totul, chiar daca unii nu vor asta in ruptul capului, iar parintii le aproba purtarea

Trebuie sa fim generosi, sa daruim din suflet, chiar si o floare poate deschide o inima rece!

Fiecare zi are darurile sale

Martialis spunea in opera sa Epigrammata: ” Omnis habet sua dona dies”, ceea ce inseamna ca fiecare zi are darurile sale. Nimic mai adevarat, daca ne gandim ca si lucrurile neinsemnate (ca de exemplu un zambet, un ajutor nesperat, o floare) pot avea o semnificatie imensa. Mi se intampla zilnic sa primesc in dar un zambet si o cafea jacobs intens alintaromata. Raspund tot cu un zambet si am grija sa prepar eu urmatoarea ceasca de cafea… Cum sa nu incepi ziua frumos?

un strop de liniste si rasfat

Imi place sa daruiesc in fiecare dimineata celor din jurul meu gustul unei cafele Jacobs in lumina rasaritului de soare,imi place sa daruiesc linistea in mijlocul furtunii alaturi de cafeaua mea preferata,seara imi place sa daruiesc aroma inconfundabila a cafelei Jacobs cu miros de fericire,de liniste si de tacere,iar noaptea imi place sa daruiesc gandul la mireasma unei cafele Jacobs.Mi-as dori sa pot darui un strop de liniste,sa pot darui fericirea la colt de strada, si sa pot darui tuturor cate un stop de cafea Jacobs,un strop de liniste si rasfat.

Credinta face totul posibil, dragostea face totul usor…

Sunt lucruri care ne bucura mai mult, altele mai putin dar sunt si multe lucruri sau evenimentecare ne raman indiferente.Imi place sa daruiesc iubire, imi place sa daruiesc speranta si alinare.Imi place sa investesc in copii si in tineri, pentru ca astfel pot spera la o lume mai buna. Imi place sa las mereu ceva bun in urma;Anul acesta, cu ocazia sarbatorilor pascale, am incercat sa gasesc daruri potrivite pentru cei din jurul meu. M-am gandit si la familie dar; in egala masura si la persoanele cu care am intrat in contact la servici (lucrez in domeniul social). Am fost uimita sa aflu care sunt darurile cele mai ravnite.D-na Maria o batrana imobilizata la pat si-a dorit la geamul ei o muscata frumoasa, care sa-i inveseleasca diminetile si caseta cu indragitu Gica Petrescu.D-nul Gigi un cauciuc nou pentru batranul sau scaun rulant,pentru ca astfel sa poata sa mearga din nou in parc si sa joace sah cu prietenii lui; Magduta, fetita de numai 10 ani diagnosticata cu leucemie si uitata de parinti in spital isi doreste sa petreaca Pastele alaturi de Iisus si de prietenii Lui, acolo unde durerea inceteaza; iar dragul meu Ionut,aflat la varsta adolescentei, ar vrea sa ne vedem mai des si sa imi arate cat de bine se descurca singur sa conduca noul sau scaun rulant.
Impreuna cu Magduta si cu Ionut le-am implinit visul d-nei Maria si d-nuli Gigi. Compania copiilor mei i-a bucurat pe toti. In doar cateva ore, la o cafea Jacobs sau un ceai si cu cateva tablete de ciocolata Milka, am petrecut cu totii momente unice, in acoduri de muzica veche..
Fiul meu Robert a fost fericit sa ii ofere d-nei Maria muscata plantata si ingrijita de el.Ionut a fost maestrul de ceremonii..Fiica mea Alice a fost responsabila cu buna dispozitie!D-nul Gigi s-a gasit norocos ca se poate deplasa, iar Magduta ar vrea sa aduca bucurie batranilor singuri.Din toate acestea am redescoperit bucuria pe care ne-o aduce simplitatea si firescul, lucrurile marunte facute cu multa dragoste!Nu incercati sa cumparati cu bani cea ce nu se poate cumpara! Ne trebuie atat de putin ca sa fim fericiti si multumiti! Pacat ca ne dam seama prea rar de asta si unii, poate, niciodata!

Pentru ca prin telefon nu poti intinde o mana catre celalalt

Am vorbit ieri despre tresarirea plina de emotie pe care o avem inaintea intalnirilor cu oamenii pe care ii pretuim. Cristian Andrei, doctorul drag al sufletelor noastre, omul care stie sa ne vindece intrebarile, aparandu-ne de raspunsurile fara rost, mi-a intins mana peste masa, intinzand, astfel, un pod peste toate tacerile lumii.

Gazdele noastre carora le datoram toate intamplarile din cafeneaua noastra au organizat o intalnire emotionanta cu cativa jurnalisti talentati. Eu si doctorul Cristian Andrei am fost moderatorii norocosi si sustinatorii onorati ai unei intalniri cu parfum de cafea Jacobs si aroma de adevar.

Ce sunt descoperirile noastre din lumea virtuala? Probabil ca sunt porti deschise catre marile intalniri, acelea in care tot ceea ce s-a petrecut aici se implineste pana la capat, se confirma sau se spulbera, atunci cand noi, cei care ne-am scris, ne privim in ochi, ne strangem mainile. Astazi, am avut o prima asemenea sansa. In intalnirea cu doctorul Cristian Andrei si cativa prieteni din presa am vorbit despre noi insine si despre intalnirile noastre. Despre dragostea care, atunci cand se preschimba in ura, e tot un fel de dragoste, doar ca mai nabadaioasa. (Se stinge de tot abia cand se preschimba in indiferenta). Despre bucuria de a privi in ochi pe cineva de care ti-a fost dor. Despre semnificatia gestului de a-ti aseza mainile pe aceeasi masa cu interlocutorul tau, despre felul in care un gest aparent banal are un inteles seducator… Despre metalimbaj – un gest, o privire, o tresarire, un fel de a zambi-  cel care elibereaza intotdeauna adevarul pe care, cateodata, prin cuvinte mestesugite, reusim sa il ascundem.

Vorbind despre emotia si despre implinirea pe care o aduc intalnirile mi s-a facut dor de toti cei pe care, cunoscandu-i aici, i-am intalnit apoi si in viata adevarata. Si mi s-a facut dor de voi toti, prietenii mei carora imi doresc sa va intind mana peste masa, peste o cana de cafea.

P.S. Va spun La multi ani, in zi frumoasa de Dragobete. E sarbatoarea tuturor, dar e si sarbatoarea marii mele iubiri, e aniversarea dragostei mele incepute candva, intr-un ajun de Dragobete pe care nu-l asteptam, si nici nu-l cunosteam. Va invit pe toti sa faceti astazi un gest de dragoste si sa ne intalnim maine sa povestim, sa ne miram, sa ne bucuram, sa ne emotionam impreuna.

Cand…!?

Cand eu te-am remarcat,tu nu ma vedeai. Si eu ma credeam tintuita iar si iar in samsara. Cerul se-mpiedica de-un bolovan. Sa-l fi sfaramat mi se parea lipsit de inspiratie. Si m-am intors la bolul meu cu cafea aburinda si am asteptat.

Cand Cenusareasa-si infipsese conduru-ntre sinele de la tramvai pe tine te umfla rasul. Si cand Pamantul se facea purice si nu voia deloc sa ma inghita,iar am bombanit-o p-aia cu karma. Galesa ta privire facea ca rusinea sa-mi patrunda pana-n capilare. Cand mi-ai pansat rana de la genunchi (nimerisem peste un doctor!?),nu stiai ca balsamai si balamalele ruginite ale ventriculelor mele. Cand mi-ai zis intr-o doara “Vrei sa iesim la o cafea,asa…” am simtit ca fac parte din Tribunalul Inchizitiei. Eu transam si tu pansai…

Cand la intrarea in cafenea ti-am simtit rasuflarea-n ceafa, desi eram strasnic infofolita caci afara gerul era nemilos cu pietrele, am inteles ca zbaterea din aripi a unui fluture ce da nastere unui taifun la mii de kilometri distanta nu era doar o metafora. Cand taifunul imi zdrobea diafragma am inteles de ce un medic daduse buzna in viata mea…

Cand intr-o dimineata pe terasa casei noastre ti-am spus ca licoarea magica tanjeste dupa vorbe dulci, ziceai sa mai adaug zahar. Tu,neofitul, devenisei cafegiu far’de-cusur. Cand picuram in ea din Providenta mi-ai spus ca te-ncercau idei. Cand am incetat sa sper, tu-l intalneai pe Dumnezeu. “Si pe El l-a dat gata cafeaua ta Jacobs!” chicoteam eu…

Cand ne zgaria nisipul pe plaja din Neptun si soarele isi consuma ultimii stropi de cofeina, mangaindu-ne timid, cat sa ne apere de fiorii intunericului, ne-ntrerupea c-o lovitura-n pantec fiul nostru. Cand ti-ai revenit un pic ai exclamat:”Am dat viata!” desi tu-i aduceai pe multi la viata. Zilnic.

Cand ma gandesc la intalniri revad cafeaua mea,pansamentul tau,piciorusul lui si inimile noastre. Emotii.

Memorii…

Prin natura noastra umana, tindem sa ne atasam de persoane, de sentimente, de amintiri, de momente unice in viata noastra, de trairi mai mult sau mai putin fericite care ne fac sa realizam scopul nostru in viata. Pot sa spun cu mana pe inima ca sunt una din acele persoane care iubeste sa traiasca fiecare clipa la maxim.

Imi iubesc prietenii, si mai mult decat atat, iubesc sa petrec clipe minunate alaturi de ei. Intalnirile de zi cu zi, desi intra in cotidian, si fac parte din viata noastra, sunt speciale. Fiecare clipa e speciala alaturi de persoanele potrivite, atunci cand stii cum sa o petreci. Relatiile pe care le avem cu persoanele din jurul nostru sunt totul pentru noi, ca fiinte. Imaginati-va o clipa viata fara prieteni, fara oameni care sa te sustina, fara persoane care sa te tina de mana atunci cand ai nevoie, fara cel mai bun prieten care sa fie gata sa-ti ofere sprijin atunci cand ai nevoie, fara parinti care sa fie acolo atunci cand nimeni altcineva nu este, fara zambete in jurul tau care sa-i lumineze ziua.

Imi place sa ma plimb. Imi place sa iubesc. Imi place sa rad. Imi place sa ma distrez la maxim. Iar lucrul cel mai placut la o intalnire e ca niciodata nu stii daca va fi ceva care-ti va placea sau nu. Ceva care te va face sa plangi de bucurie sau care te va face sa renegi tot ce e bun, razand isteric.

Intalnirile sunt imprevizibile, sunt jucause, sunt frumoase si interactive. Si mai mult decat atat, uneori, ne ofera lucrul dupa care noi tanjim cel mai mult : amintirile. “Iti mai aduci aminte cand ne-am gasit atunci la o cafea, in Eminescu?” “Daa, ce dimineata frumoasa. Atunci am intalnit-o prima data pe Ana”.

Intalnirile ne aduc mai aproape, si ne fac sa legam relatii de nedestramat. E o modalitate de scoalizare si, in acelasi timp, una din actiunile care ne fac sa intelegem de ce e viata frumoasa.

Acestea fiind spuse … Noi cand ne gasim la o cafea?

Jacobs alintaroma:)

cea mai frumoasa intalnire este aceea cand ma trezesc,nici nu ajung la baie sa ma spal pe fata ca ma asteapta cafeaua fierbinte si aromata in ceasca,pe masa….mama mea are grija ca in fiecare dimineata sa ma trezesc cu o gura din cafeaua jacobs.la intalnirile cu prietenii nu poti avea parte de o ceasca de cafea jacobs ci alte feluri ca in orasul meu nu esxista localuri cu specific “ca la mama acasa”…..nu cred ca as mai putea bea alta cafea,cel putin dimineata simt imediat daca este altfel de cafea sau jacobs,mirosul acestei cafea este de inlocuit.

« Pagina precedenta — Pagina urmatoare »