Femei si doamne

Ce trasaturi o fac pe o femeie sa devina doamna? Care sunt transformarile prin care o tanara fata ar trebui sa treaca pentru a ajunge domnita si, mai tarziu, doamna veritabila?…

Povestea cu printesa si bobul de mazare nu e valabila si in cazul diferentierii dintre femeile de rand si doamnele sadea. Experimentul n-ar functiona… Insa exista niste separari clare, pe care cu totii suntem in stare sa le vedem cu ochiul liber, desi nu stim prea bine sa le definim.

Vorbeam ieri despre Catherine Deneuve, o doamna in cel mai profund sens al cuvantului. In conversatiile noastre, Lacrima a evocat o alta faptura a carei incadrare nu are niciun echivoc: printesa Diana. Mai mult decat o doamna, o Lady, dincolo de rangul dobandit printr-un mariaj atat de intristat…

Presa romaneasca abunda in trimiteri, cam lemnoase, dupa parerea mea, la cate o mare doamna a scenei, a muzicii, a dansului sau a televiziunii, dar nu as credita chiar toate referirile care folosesc acest apelativ. Insa, e clar ca exista cateva femei care si-au castigat in ochii lumii statutul de doamne. Prin ce?

Nu cred ca prin bani sau prin siragul de perle. Cunosc multe doamne a caror distinctie si eleganta n-are nimic de-a face cu statutul material, ba chiar il contrazic vehement. Bunica mea era, in mod sigur, o faptura cocheta si rafinata, chiar daca a fost casnica si a locuit cu chirie toata viata. Diferentele stau, cred, in zambet, si-n gratia cu care ridica ceasca de cafea la buze. In felul adanc de a-si privi interlocutorul in ochi. In alunecarea fina a mainilor in aer, atunci cand gesticuleaza. In nobletea inimii si a purtarii cu cei din jur. In simplitatea limbajului, in puterea de a ierta si de a intelege. In neputinta de a-si aseza mainile in sold, de a minti, de a fura, de a insela… Oare am dreptate?