Ador mirosul de cafea proaspata dimineata

Sunt o fiinta solitara locuiesc cu parintii mei cu fiicamea pe care o cresc singura unicele mele activitati sunt legate de ea ……si de casa binenteles la cei 23 de ani pe care ii am nu stiu cum e sa fii aventuros cum e sa dormi o noapte sub cerul liber sau sa faci dragoste pana la epuizare pe malul marii ori in cine stie ce loc ferit de ochii indiscreti ai lumii…

Da! as face multe as iubi nebuneste daca as putea! Mi-as trezii iubitul zilnic cu cate o cafea proaspata la pat as duce-o pe aia mica pana la roma daca as putea sa vada si ea cum e lumea sa vada ce nu am vazut eu…sa traiasca ce nu pot trai eu senzatiile sentimentele alea de euforie de bucurie de exaltare si de nesiguranta ca esti intr-un loc strain si nu stii ce se va intampla maine….

Imi place cafeaua in momentele mele de relaxare cand stau cu ceasca in mana zbor c gandul departe in lumea larga sau ma prabusesc in filele cartii pe care o saurez nesatioasa pana la capat si imi imaginez ca sunt aceea femeie sexy fara prejudecati si puternica care poate sa faca orice fara sa o judece nimeni!

Ador mirsul cafelei proaspat facut o servesc cu purtin lapte imi place sa io ofer tatei o bea cu pofta imi place sa ii fac mici  surprize cum ar fii o cravata de ziua lui sau poate un nou ceas sau o carte buna

Iubesc sa culeg flori sa le ofer mamei sa le simta mirosul fin poate si fiicamea o sa imi ofer flori intr-o  buna zi nu se stie niciodata ….

Sa iti refaci viata

Mi-a povestit mama ca, in urma cu vreo cativa ani, s-a intalnit cu o ruda mai indepartata care a intrebat-o despre mine: “Ce face Alice? Si-a refacut viata?”

Doamna cu pricina se referea, desigur, la faptul ca divortasem de curand, iar vestea facuse inconjurul neamului Ionescu din Ploiesti. Si starnise, probabil, multe dezaprobari. Insa imi amintesc cat de revoltata am fost de o asemenea formula.

Stiu ca i-am explicat mamei - ca si cum ea ar fi fost de vina pentru indignarea mea - ca daca nu mai sunt maritata nu inseamna ca nu am o viata, poate chiar mai frumoasa decat inainte. Ca ma supara cei care vad lumea prin ochelari de cal si pun etichete tuturor, bazandu-se pe niste idei preconcepute. Ca nu e obligatoriu sa fii nefericita daca nu ai sot, ba chiar, uneori mi se pare ca detin sanse mai mari la nefericire femeile maritate, asta pentru ca doar un procent mic de oameni ajung la casatorie dintr-o dragoste mare si fara indoiala.

Mi-a povestit mama ca s-a intalnit din nou cu doamna aceea care, acum, a felicitat-o ca mi-am refacut viata. Formula m-a facut sa rad, de data asta. Nemaisimtind indexul mustrator al lumii indreptat catre mine, mi-am permis sa ma relaxez si sa rad de ingustimea unei asemenea sintagme. Pentru ca eu cred ca traim aceeasi viata, cu sau fara verigheta pe deget. Urmam suisurile si coborasurile existentei indiferent daca avem un partener oficial sau doar tanjim dupa o mare iubire. Numai ca, intr-adevar, in ochii lumii nu primim recunoastere decat daca urmam normele vechi ale pamantului. Daca nu ne adunam intr-o singura casa, un om si o femeie - cum se spune la tara - si nu facem sau, dupa caz, refacem, o singura viata.

Nu vreau sa stiu

Daca cineva imi sopteste: vreau sa iti spun ceva, dar sa nu te superi, eu m-am invatat sa il rog sa nu imi mai spuna deloc. Altadata voiam sa stiu totul, sa rascolesc printre motivele de durere. Acum nu mai vreau sa aflu chiar totul.

Nu stiu cum s-a intamplat transformarea asta, dar ii sunt recunoscatoare.

A venit la mine, de curand, o cunostinta care mi-a atras atentia ca o fosta prietena de-a mea ma ocaraste sistematic pe blogul ei. Mi-a dat si adresa, un fel de www. amfostadmiratoareatasiacumtedusmanesc.com sau ceva asemanator… I-am multumit frumos, dar, nu, nu am intrat niciodata pe acel blog si nici nu am de gand sa o fac vreodata. De ce sa-mi otravesc inima cu niste detalii care sa imi strice linistea?

Am fost, ani de-a randul, genul acela de femeie care spune “vreau sa stiu adevarul, oricat de mult m-ar durea”. Care doreste sa afle ce s-a spus in urma ei, daca oamenii au barfit-o sau daca au placut-o. Am cercetat temeinic toate amanuntele relatiilor mele de cuplu, si, o data cu ele, toate buzunarele, calculatoarele si telefoanele barbatilor care, oricum, si cu supraveghere si fara, tot ma inselau. Acum, recunosc ca nu as mai face la fel. Acum nici nu as mai vrea sa stiu. Probabil, insa, ca tine de blazarile varstei refuzul meu actual de-a mai scotoci printre neplaceri adevarate. Vreau sa stiu adevarul, dar numai acela pe care e musai sa il stiu, care mi-ar putea folosi la ceva. Tot ce tine de rautati veritabile si care, pana la urma, nu conduc nicaieri, prefer sa pastrez departe de ochii si de mintea mea. Atat cat este posibil. Atat cat tine de vointa mea.

In sinea mea sunt mandra de detasarea la care am izbutit sa ajung. Dar, uneori, imi spun ca aceia care au ajuns in era lui “Nu vreau sa stiu” pot fi, deopotriva, cei mai linistiti oameni din lume sau cei mai singuri de pe pamant.