Ordinea prioritatilor

Ne ducem la coafor in loc sa alegem sa mergem la fitness. Iar copiii ni-i inscriem la scrima inainte sa ii invatam sa manance corect.

In fiecare dimineata aleg sa-mi ondulez parul, fiindca sunt convinsa ca, daca ies in lume fluturand cateva bucle, nimeni n-o sa mai bage de seama ca stau destul de rau cu conditia fizica. Mi-ar fi mai greu sa merg la sala, asa ca aleg, in locul unui trup sanatos si frumos, un chip pavoazat cu o pulbere de pudra si-un pic de mascara. Ma preocup mai intai de cata engleza a invatat Ilona la scoala, si abia apoi de cat de frumos s-a purtat cu colegii ei, cat de politicos a raspuns bunicilor. Le cumpar copiilor jocuri complicate, pentru ca pe-acelea le cer mai insistent, desi stiu ca doua palete de badminton le-ar aduce si mai multa bucurie, si mai multa sanatate. Pun berea la frigider ca s-o gaseasca iubitul meu racoroasa si buna, desi stiu ca n-ar trebui sa bea bere deloc, si i-ar fi mai de folos sa-l intreb la ce se gandeste si sa-l eliberez din hatisul de ganduri.

Ne stabilim planuri de actiune fara sa avem in minte o ordine a prioritatilor. Nu mai tinem seama de scara valorilor, pentru ca, de fapt, nici nu avem o scara a valorilor. Actionam pe seama impulsului de moment, si-atunci traim haotic, de pe-o zi pe alta. Suntem tentati sa gasim mereu vinovati in afara noastra, dar nu suntem in stare sa recunoastem cat de mult gresim noi insine, si sa incercam sa ne indreptam. Si degeaba imi propun in fiecare dimineata sa gandesc temeinic inainte sa pornesc la drumul fiecarei zile, cand, de fiecare data, intru in fibrilatia grabei si-a intarzierilor inlantuite, si-mi propun sa devin mai buna, mai inteleapta, mai organizata, incepand de maine. Sau poate chiar de lunea viitoare, ca sa am o saptamana intreaga in care sa ma pregatesc pentru noua mea viata, pentru noua ordine a prioritatilor mele.