Meseriile noastre

In cele mai multe si mai fericite cazuri, meseriile noastre nu sunt doar modalitati de a ne castiga traiul. Sunt alegeri care ne reflecta felul de a fi. Sunt drumuri prin viata alese in functie de felul nostru de a gandi, de a vedea lumea, de a ne judeca pe noi inisine si pe cei din jur.

Profesiile noastre sunt dovezi ale dorintei noastre de putere si de maretie. Prin ceea ce facem pentru lumea in care traim si pentru semenii nostri ne manifestam setea de a schimba soarta planetei, de a transforma destinele celor din preajma, de a lasa o urma a trecerii noastre pe pamant. Si, cu siguranta, unul dintre elementele extrem de insemnate ale fericirii este implinirea prin profesie.

Vrem sa avem o familie fericita si plina de dragoste, dar vrem si sa avem o cariera in care sa fim respectati si apreciati. Iar foarte adesea, daca ni se intampla sa nu gasim raspunsuri intrebarilor din inima noastra, ne consolam cu gandul ca, in plan profesional, nimic nu ne scapa de sub control. Nu exista manuale pentru dragoste, dar exista pentru medicina, pentru chimie, pentru inginerie. Pe toate acestea le putem deschide la timp ca sa nu ne mai simtim atat de rataciti in hatisul de emotii si sentimente prin care, uneori, simtim ca nu ne mai descurcam.

Sunt scriitor si jurnalist, iar alegerea mea e dovada cea mai buna ca vreau sa fiu ascultata. Ca imi doresc ca gandurile mele sa conteze, ca vorbele mele sa aiba ecou, ca intamplarile asezate in scris sa ii faca pe ceilalti sa se regaseasca in mine. Ca am nevoie sa intalnesc interlocutori puternici si intelepti de la care sa invat, oameni care, intrebati despre ei, sa-mi dea raspunsuri pentru mine. Am nevoie de oglinzi pentru ca, facandu-i pe ceilalti sa se reflecte in mine, eu sa nu mai fiu niciodata singura. Iar in zilele cand nu ma mai rascolesc doruri de duca, ma simt ca si cum as fi facut cea mai buna alegere…

Voi ce meserii aveti? Si cat de mult reflecta profesia voastra felul vostru de a fi?

Conditiile de lucru

Sunt cu adevarat importante conditiile de lucru? Conteaza intr-adevar daca stai intr-un birou ultramodern sau, pana la urma, rezultatele tin de daruire, de talent, de ardere, si nu de sofisticariile ambiantei?

Am avut de curand o intalnire intr-o agentie de publicitate in care tot decorul mi s-a parut de-o frumusete ametitoare. Peretii erau ornati superb, iar mobilierul, nou-nout, era ingenios si modern. Am fost invidioasa, in sensul cel mai rusinos al cuvantului. M-am gandit ca nu am avut niciodata parte de asemenea butaforie si ca, o vreme, chiar am lucrat scriind pe genunchi. Si, ca sa fiu absolut onesta, m-am gandit ca, totusi, nici macar asa, pe genunchi, n-am scris  enormitati de genul “daca parul meu ar fi o persoana” sau “dragostea trece, cabina de dus ramane”, care, categoric, au fost concepute intr-un decor scump, menit sa stimuleze zvacul creativ.

Sigur ca ideal este sa ai cele mai bune conditii de lucru. Sa ai pauza de masa si sa-ti savurezi pranzul intr-o cafeteria facuta dupa toate regulile bunului gust, apoi sa revii intr-un birou elegant, cu peretii vopsiti in culorile tale preferate. Dar eu am bagat de seama ca oamenii cei mai harnici sau cei mai talentati sunt eficienti in orice conditii. Mi s-a intamplat sa intalnesc pe blog comentarii scrise mai bine decat multe dintre textele angajatilor mei si sa primesc scrisori pe care le-am citit cu lacrimi lungi, innodate in barba, lacrimi de emotie si de prea multa frumusete, nascute din cuvintele unor neprofesionisti.

Sunt sigura ca au facut cariera oameni care nu au intrebat, atunci cand s-au angajat, nimic despre mobilier sau despre masina de serviciu. N-am nicio indoiala ca trebuie sa iti iubesti slujba din tot sufletul ca sa faci performanta cu adevarat. Si daca, pe parcurs, se intampla sa fii rasplatit pentru ceea ce faci bine si poftit sa lucrezi intr-o ambianta de lux, cu atat mai bine. Dar nu cred ca un om caruia nu-i pasa de ce are de facut va deveni eficient numai pentru ca primeste bonusuri si sta pe scaun ultraergonomic. Cred in ardere si in daruire, atat in dragoste, cat si in meseria pe care o practici. Ii invidiez frumos pe cei care isi intalnesc marea dragoste din prima incercare si pe cei care isi fac meseria in onoruri si-n aplauzele sefilor. Dar de admirat ii admir pe cei care se lupta pentru pasiunea lor, care stiu sa trudeasca fara preget si sa iubeasca trecand peste obstacole. Unora nu le trebuie conditii de lucru speciale ca sa fie cei mai buni, si nici conditiile prielnice de iubit nu sunt obligatorii intr-o mare si adevarata dragoste.