De ce unii aleg sa nu aiba copii

momchUnii oameni fac, de buna voie, alegerea de a nu deveni parinti. In vreme ce nenumarati altii se lupta sa aiba copii, incercand sa invinga vitregia sortii, altii se gandesc ca e mult mai bine pentru ei sa nu aiba, niciodata, urmasi.

Am citit o buna parte dintre povestile postate pentru concursul nostru intitulat Momente intense si am constatat cat de multi oameni se raporteaza la aparitia copiilor in viata lor. Asa s-a intamplat si cu mine. Viata mea se imparte limpede si iremediabil in viata inainte si dupa Ilona, pentru ca primul meu copil a marcat trecerea dintr-o era in alta. Si stiu sigur ca pentru nimic in lume nu as vrea, nici daca s-ar rasturna lumile si timpul m-ar ademeni sa-mi dea tineretea inapoi, sa revin in bucata de viata in care nu aveam copiii.

Intalnesc, insa, mai des decat s-ar fi crezut, oameni care imi spun ca ei nu vor sa aiba copii. O femeie draguta, la care tineam foarte mult, mi-a explicat, onest, ca nu ar putea sa indure atata dragoste. Ca a trecut prin mari iubiri care au ranit-o, ca isi iubeste fratii si surorile atat de mult, incat sufera prea mult din cauza lor si, de aceea, a ales sa se apere de singura iubire asupra careia poate alege sa o primeasca sau nu in viata ei.

Am cunoscut un cuplu care mi-a spus ca sunt prea fericiti impreuna ca sa vrea sa strice echilibrul capatat cu greu. O doamna - nu spui cine, persoana importanta - mi-a marturisit ca actul nasterii o oripileaza, ca i se pare atat de animalic, incat nici nu se poate gandi sa aleaga cu buna stiinta sa treaca printr-o asemenea degradare. Iar un domn - la fel de important - mi-a declarat ca, pur si simplu, nu-si doreste o asemenea experienta, ca nu si-a dorit niciodata, ca nu ii plac copiii si ca e sigur ca nu le-ar gasi loc in viata lui.

Dar eu stiu ca ei gresesc, asa cum stiu ca ateii gresesc. Numai ca traim intr-o lume libera, in care toti avem dreptul la propriile alegeri. Din pacate, insa, exista si alegeri bune, si alegeri proaste…